Decizia civilă nr. 3967/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR.3967/2011

Ședința ata de 24 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.

JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P. GREFIER : L. F.

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamantul O. I. și intervenienții D. S. I. și D. L. împotriva sentinței civile nr.

601 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații M. C. N. PRIN P. M. C. N., P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N., având ca obiect obligația de a face.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.601 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. N. și M. C. N.

A fost respinsă acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamantul O.

I., împotriva pârâților M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N., având ca obiect obligația de a face.

A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienții D. S. I.

și D. L.,

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că obiectul juridic dedus judecății îl constituie obligarea pârâților la emiterea C. de urbanism necesar intrării în legalitate cu privire la extinderea realizată la imobilul situat în C. N., str. Iașilor nr. 12, act care în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, raportat la art. 29 din Legea nr. 350/2001 reprezintă : „actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurile de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării";.

Din prevederile legale menționate rezultă că acesta se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, respectiv P. M. C. N.

În aceste circumstanțe, la acest termen tribunalul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. N. și M. C. N.

Din prevederile legale menționate coroborate cu disp. art. 37 alin. 1-4 din

Legea nr. 350/2001 modificată și completată, disp. art. 36 alin. 5 lit. c din

Legea nr. 215/2001 rezultă că atât C. Local al M. C. N. cât și M. C. N. nu au atribuții în ceea ce privește avizarea, din punct de vedere tehnic, a documentațiilor de urbanism.

Pe de altă parte, competențele C.ui Local în materie de urbanism se rezumă doar la aprobarea avizelor C.T.A.T.U., coroborat și cu prevederile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 350/2001.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că excepția invocată din oficiu este întemeiată, și a fost admisă și a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâților C. Local al M. C. N. și M. C. N. pe excepția lipsei calității procesuale pasive.

În acest context acțiunea promovată de reclamant a fost analizată în contradictoriu cu autoritatea abilitată în emiterea certificatului de urbanism solicitat.

Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamantul deține în probațiune imobilul situat în C. N., str. Iașilor nr. 12 cu destinația de garaj și terenul aferent la care a realizat o extindere fără autorizație de construire.

Reclamantul a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în vederea susținerii demersurilor pentru obținerea autorizației de construire și la data de

(...) s-a emis Certificatul de urbanism nr. 5511 care în conținutul său prevede că acesta nu poate fi utilizat în scopul declarat întrucât parcela are o suprafață prea mică raportat la suprafața minimă construibilă, admisă.

Deoarece reclamantul a edificat construcția fără autorizație de construire a fost sancționat cu sancțiunea amenzii prin procesele verbale de constatare a contravenției nr. 105/(...), 167/(...) și nr. 2162/(...) încheiate de S. control urbanism și disciplina în construcție, dispunându-se intrarea în legalitate.

Pentru a intra în legalitate, reclamantul a învederat că s-a adresat de mai multe ori pârâtului în vederea eliberării C. de urbanism, însă cel menționat mai sus conține dispoziții străine de solicitarea formulată, apreciind refuzul pârâților ca nelegal și netemeinic.

Această apărare este neîntemeiată deoarece pârâtul din prezenta cauză nu a refuzat eliberarea unui certificat de urbanism și nu a eliberat un act care conține dispoziții străine de solicitarea formulată, întrucât s-a menționat că

„nu poate fi utilizat în scopul declarat, parcela având suprafața prea mică raportat la suprafața minimă construibilă admisă";.

Pe de altă parte, reclamantul avea obligația obținerii actelor administrative prealabile în vederea obținerii -Autorizației de construire anterior edificării construcției, obligație pe care nu și-a onorat-o și din acest considerent a fost și sancționat cu sancțiunea amenzii.

În apărare, reclamantul apreciază că atitudinea pârâtului este discriminatorie raportat cu alte documentații eliberate pentru modernizarea unor construcții existente, iar răspunsul primit este netemeinic întrucât a depus toată documentația necesară eliberării certificatului de urbanism.

Apărarea formulată de reclamant instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată deoarece acesta nu a depus la dosar probe care să ateste că în zonă, în situații identice au fost eliberate certificate de urbanism, iar ceareferitoare la documentație urmează a o înlătura întrucât certificatul de urbanism se eliberează în conformitate cu prev. art. 6 alin. 1 din Legea nr.

50/1991 republicată raportată la art. 29 din Legea nr. 350/2001.

Susținerea reclamantului în sensul că prin ignorarea apărării formulate i se aduce atingere dreptului de proprietate și contravine dispozițiilor constituționale este neîntemeiată întrucât acesta nu a făcut dovada că a fost prejudiciat în exercițiul celor trei prerogative conferite de acte drept.

Din aceste considerente, instanța a dispus respingerea acțiunii reclamantului astfel cum a fost precizată.

Raportat la cererea de intervenție și împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost analizată astfel cum a fost precizată dar și în contextul lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al M. C.-N. și al M. C.-N., instanța a apreciat-o ca fiind lipsită de interes întrucât a fost formulată în interesul pârâților M. C.-N. și P. M. C.-N. care nu au calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intervenienții D. S. și D. L. arătând că sunt în mod direct și majora prejudiciați de chioșcul aberant al numitului O. solicitând luarea în considerare a cererii de recurs.

Reclamantul O. I. a formulat de asemenea recurs împotriva acestei hotărâri arătând că a construit fără a deține autorizația de construire imobilul în discuție însă pentru această faptă imputabilă a fost întocmit proces verbal de constatare și sancționare a contravenției dispunându-se sesizarea organelor de urmărire penală și intrarea în legalitate astfel că în raport de prev. art.32 din Legea nr.350/2001 a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism care să conțină dispozițiile pe care era obligat să le îndeplinească în caz contrar existând posibilitatea respingerii cererii.

Reclamantul învederează că pârâtul avea obligația legală de a emite certificatul de urbanism solicitat nimic nu-l împiedica să insereze obligativitatea obținerii avizului CT. și mai apoi aprobarea unui PUD însă anterior acestor demersuri avea nevoie de certificatul de urbanism.

P. municipiului C.-N. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefundat și respingerea recursului intervenienților ca inadmisibil.

Intimatul învederează că în raport cu înscrisurile care reflectă toate demersurile realizate de reclamant cu ignorarea dispozițiilor legale nu se poate reține caracterul abuziv al conduitei sale întrucât refuzul apare ca fiind unul justificat motivat de împrejurarea că RLU aferent PUG nu permite edificarea unor construcții mai mici de 350 mp iar pe de altă parte în UTR = CP4 este interzisă edificarea de construcții provizorii iar formularea de către autoritatea publică a unei acțiuni de desființare a construcției apare ca fiind justificată.

Referitor la recursul intervenienților se subliniază că în raport de art.56 din C.pr.civ. acesta este inadmisibil.

Recurentul O. I. a formulat concluzii scrise arătând că a îndeplinit toate formalitățile necesare în vederea obținerii procesului verbal de recepționare a construcției și intabulării acesteia în cartea funciară achitând amenzile aplicate efectuând documentațiile cadastrale cu propuneri de intabulare dar cu toate acestea pârâții nu au eliberat actele necesare.

Analiza recursurilor în raport de motivele invocate și a dispozițiilor legaleincidente relevă următoarele:

Cererea de intervenție formulată de intervenienții D. S. I. și D. L. este o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților M. C.-N. și P. M. C.-N. iar prin hotărârea atacată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasivea pârâților C. Local al municipiului C.-N. și municipiului C.-N. cu consecința respingerii cererii de intervenție.

Art.56 din C.pr.civ. statuează că recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs.

Recursul formulat de intervenienți apare în consecință ca fiind neavenit în raport de împrejurarea că nici unul dintre pârâții în favoarea căreia au înțeles să formuleze cererea de intervenție nu a formulat recurs având în vedere soluția pronunțată de către prima instanță.

Analiza recursului formulat de reclamant relevă că obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă refuzul autorității de a îndeplini formalitățile de intrare în legalitate cu privire la imobilul proprietatea reclamantului ulterior precizată ca fiind obligația de emitere a certificatului de urbanism necesar intrării în legalitate cu privire la imobilele deja existente.

Autoritatea pârâtă a relevat și dovedit că a procedat la emiterea certificatului de urbanism însă conținutul acestuia îl nemulțumește pe reclamant.

Definiția dată de certificatul de urbanism prin art.29 din Legea nr.350/2001 confirmă că acesta este doar un act de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor și stabilesc cerințele urbanistice ce trebuie îndeplinite.

Aserțiunile recurentului vizând împrejurarea că refuzul de a emite certificatul de urbanism cu conținutul solicitat de către acesta este un refuz nelegal al autorității sunt nereale.

Pentru ca refuzul unei autorități să intre în sfera abuzului autoritatea trebuie să își manifeste atribuțiile cu exces de putere și ignorarea prevederilor legale ori în ceea ce îl privește pe reclamant nu se poate reține existența excesului de putere.

Autoritatea publică pârâtă a procedat la verificarea îndeplinirii exigențelor în concret a cererii formulate de reclamant iar nerespectarea exigențelor legale în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru edificarea construcției a fost reținută și de altfel necontestată de către reclamant prin procesele verbale indicate chiar de către acesta.

Contrar susținerilor reclamantului că s-a făcut dovada depuneri tuturor documentelor necesare eliberării actelor solicitate nu se poate reține respectarea etapelor stabilite în vederea eliberării documentelor necesare în vederea edificării unei construcții, nerespectarea acestor etape fiind recunoscută și de recurent.

Recursul formulat apare în consecință ca fiind nefondat și va fi respins ca atare în baza art.312 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de O. I. împotriva sentinței civile nr.601 din

(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.

Respinge ca neavenit recursul declarat de D. S. I. și D. L.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. S. C. P. A. C.

L. F.

GREFIER R ed.A.C./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.G. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3967/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal