Decizia civilă nr. 4618/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 4618/2011
Ședința de la 15 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător A.-I. A.
Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 1433 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) și
Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata SC C.ANA SA, având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. 261/2010 emisă de A. C.- art. 85 din Legea nr. 76/2002 .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Criste I. T., în substituire și în reprezentarea intereselor intimatei, cu delegație de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei-întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare relevând în susținere că în mod corect a apreciat prima instanță că subvenția fost acordată de la data depunerii cererii și nu de la data emiterii deciziei. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 1433 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) și Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. S-a anulat în parte Decizia nr.261/(...) emisă de A. C. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85 alin.1 din Legea 76/2002 și pentru perioada mai 2009 - aprilie 2010. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamanta SC C.ANA SA a chemat în judecată A. J. pentru O. F. de M. solicitând anularea parțială a Deciziei nr. 261/(...), în sensul acordării subvenției prevăzute de art.85 din Legea 76/2002 de la data depunerii cererii, respectiv (...) și nerectificarea declarațiilor depuse deja privind contribuția la șomaj suportată de angajator. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a încheiat o convenție cu A. C., îndeplinind întocmai prevederile legale, pentru a putea beneficia de subvenția prevăzută de art.85 din Legea 76/2002, însă ca urmare a cererii formulate pentru acordarea subvenției la data de (...), pârâta a înțeles abia la mai bine de un an să răspundă solicitării, în sensul că aprobă cererea subscrisei începând cu data de (...) și solicită ca situațiile depuse până în prezent să fie rectificate. A arătat că a respectat prevederile legale, fiind scutită de la contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj pe o perioadă de 12 luni, astfel că nu înțelege să depună situațiile rectificative și penalitățile aferente, deoarece așa solicită pârâta, fără nicio motivare a deciziei sale. În susținerea cererii, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia contestată, convenția nr. 192/(...)9, acte în dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. Pârâta A. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât, în esență, limitele maxime ale sumelor aprobate la partea de cheltuieli prin bugetele asigurărilor sociale de stat au fost depășite, astfel că nu a mai putut efectua plăți, potrivit Legii 500/2002, fiind numai ordonator terțiar de credite. Mai mult, din cauza creditelor bugetare insuficiente în anul 2009 s-au efectuat plăți doar pentru convențiile care erau în derulare, bugetul pentru anul 2010 fiind aprobat doar în luna februarie 2010, ca urmare s-a aprobat convenția în cauză începând cu data de (...). A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă toată documentația în baza căreia reclamanta a solicitat acordarea subvenției prevăzute de lege. Analizând înscrisurile depuse, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarele: La data de (...), în urma repartizării dispuse de pârâtă, reclamanta a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr.621/(...) cu o persoană șomeră care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.85 din Legea nr.76/2002. Ulterior, la data de 5113/(...) reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, scop în care a prezentat și convenția conform anexei la actul normativ. Potrivit art.85 alin.1 din Legea 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului socialde referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani. Reclamanta a depus lunar toată documentația pentru a obține subvenția prevăzută de art.85 alin.1 din Legea 76/2002, aceasta fiind înregistrată inițial la data de (...). Nu s-a făcut dovada virării ulterioare a sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna aprilie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, emisă la mai mult de un an de la data depunerii cererii inițiale de acordare a sumelor prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că cererea a fost aprobată, dar numai începând cu data de (...). Pârâta a invocat prevederile relevante ale Legii 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Nu a putut fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției. Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată este nelegală, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat în parte decizia nr.261/2010 și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85 alin.1 din Legea 76/2002 și pentru perioada mai 2009 - aprilie 2010. La solicitarea reclamantei, pârâta a fost obligată, în temeiul art.274 C.proc.civ, la plata sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. pentru O. F. de M. C., solicitând admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentintei civile recurate si 2. respingerea contestatiei inaintata de reclamanta S. C. S. În motivare se arată că la data de (...) A. C. a emis Decizia nr.26l, prin care a respins solicitarea reclamantei S. C. S., solicitare enuntata in cererea inregistrata cu nr.5113 din data de (...) cu privire la acordarea subventiei prevazuta de art.85 din L. 76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare. Asa cum reiese din continutul art.l al Deciziei nr.261/01.04.20l0, A. C. a motivat respingerea solicitarii in temeiul L.500/2002 actualizata, privind finantele publice. Astfel L.500/2002 stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. La art.l alin.2 lit.b) din L.500/2002 se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat. lntrucat legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiului bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.l alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art.4, alin.2. Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materielizat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă. Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui preg maxim al fondurilor cu destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin. 1-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.1 alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. A. C., la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin. 1 din L.500/2002, articol al carui continut prevede ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. A. C. nu este obligata si nu poate sa prevada sau sa anticipeze un viitor numar de conventii sau un numar de persoane ce vor fi angajate, aceste actiuni tinand cel mai mult de evolutia sectorului de activitate economica care in unele perioade poate creste, depasind posibilitatile financiare de acordare de subventii pentru angajatori, dintr-un bugat prestabilit si limitat ca suma. Cu privire la sumele de bani acordate in temeiul art.85 din L., angajatorii beneficiaza de aceste sume de bani cu titlu de subventii dar doar in urma incheierii unor conventii cu agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca. Conventia reprezinta, in cazul de fata, acordul bilateral de vointa necesar in vederea materializarii acesteia dar conventiei nu i s-a dat curs intrucat una dintre parti, respectiv A. C. nu si-a dat consimtamantul pentru ca se afla in imposibilitatea legala a onorarii obligatiei fata de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, institutia neputandu-se angaja la o obligatie de plata pentru o suma si dintr-un fond a carui limita maxima a fost atinsa si a carui continut financiar aprobat a fost epuizat. Pe de alta parte, asa cum a aratat instanta de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar consideram ca nici paratei, avand in vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o pozitie de subordonare fata de ordonatorul principal de credite si in consecinta cuantumul financiar scazut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfasurandu-si activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligatie de plata pe care nu putea sa o onoreze avand in vedere prevederile stricte si imperative ale L.500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinatie speciala. In continutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cu antum fix alocat si cu o destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin. 1-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. In sprijinul sustinerilor sale, aratate in intampinarea depusa la dosar, a adus in atentia instantei modificarile si completarile aduse la L. prin L., act normativ care reglementeaza segmentul masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, precum si acordarea subventiilor, modificari si completari aduse in corelare cu L.SOO/2002, dupa cum urmeaza: a) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca a caror finantare se asigura din bugetul asigurarilor pentru somaj si care, potrivit prevederilor legale, continua si in anul bugetar urmator vor fi finantate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop si b) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru a caror acordare se prevede, potrivit dispozitiilor legale, incheierea de contracte sau conventii cu agentiile pentru ocuparea fortei de munca, se acorda in limita sumelor aprobate in bugetul asigurarilor pentru somaj cu aceasta destinatie, cu respectarea prevederilor L.500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Din cele doua modificari aduse Legii nr. 76/2002, rezulta faptul ca legiuitorul a dorit sa evidentieze stransa legatura dintre prevederile celor doua acte normative limitand posibilitatea acordarii de subventii, la un buget anual, cu o destinatie precisa si limitat ca si cuantum financiar. Avand in vedere cele expuse mai sus solicita instantei admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei atacate cu recurs si rejudecind cauza pe fond, respingerea contestatiei reclamantei S. C. S. ca nefondata. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Reclamanta SC C. SA a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art. 85 alin. 1 din Legea 76/2002, solicitare respinsă prin decizia nr. 261/(...) de către A. C. R. a fost argumentată de recurentă pe lipsa fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forțeide muncă. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar. Trebuie enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta- pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei SC C. SA - (...) și până la (...), data emiterii deciziei prin care s-a respins solicitarea reclamantei. Prin art. 4 alin.3 din Legea 500/2002 s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziilor nr. 223/2010 și 224/2010. Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită. Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.1433 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizi este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C . I. A. I. A. D. P. M. N. ȚÂR R ed. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1861/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2757/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
