Decizia civilă nr. 2763/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2763/2011
Ședința publică de la 23 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC D. C. S., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4191 din 26 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta SC D. C. S. B. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 46/(...) emisă de D. G. a F. P. M. - B. S. C., a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 197/(...), emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...) și având ca obiect suma totală de 12.244 lei, reprezentând: 11.610 lei - taxa pe valoarea adăugată și 634 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. Prin raportul de inspecție fiscală întocmit la data de (...) s-au constatat următoarele: SC D. C. S. a achiziționat în luna septembrie 2009, în baza facturii fiscale nr. 00955765/(...) un autoturism marca J. G. C. în valoarea de 72.717 lei din care taxa pe valoarea adăugată în sumă de 11.610 lei, pentru activitatea de marketing și pentru transportul de personal. Conform art. 1451 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, „în cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximăautorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule. Din cuprinsul raportului de inspecție fiscală (fila 28) și a deciziei de impunere (fila 21) reiese că societatea reclamantă înregistrează în evidența contabilă pe cheltuieli și deduce TVA aferent cheltuielilor efectuate cu combustibilul folosit pentru mijloacele de transport cu numerele de înmatriculare (...) marca VW GOLF și (...) marca NISSAN. Conform situațiilor lunare a consumurilor de combustibil întocmite de către societatea s-a constatat că pentru perioada (...) - (...) societatea înregistrează cheltuieli cu combustibilul în valoare totală cu TVA de 7.244 lei (1.811 litri x 4 lei/litru) pentru cele două autoturisme. Astfel, contrar susținerilor reclamantei organele de control au avut în vedere existența în patrimoniul societății a altor autoturisme folosite în activitatea acesteia, respectiv marca VW GOLF și marca NISSAN și nu a autoturismelor marca P. 307, P. 206 și J. G. C. enumerate în cuprinsul acțiunii. În condițiile în care societatea reclamantă mai deține în patrimoniu și alte autoturisme utilizate pentru desfășurarea activității specifice societății s-a apreciat că în mod corect echipa de inspecție fiscală a considerat că societatea nu are dreptul de deducere a TVA în sumă de 11.610 lei aferent achiziției mijlocului de transport J. G. C., motiv pentru care contestația a fost respinsă potrivit dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. D. C. S.solicitând modificarea hotărârii atacate și în consecință admiterea contestației așa cum a fost formulată la prima instanță. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că sentinta atacata este nelegala si netemeinica, intrucat a fost data de instanta de fond cu interpretarea gresita a prevederilor din Codul fiscal si cu aprecierea gresita a probelor administrate in cauza, respectiva fost data fara aratare a tuturor motivelor pe care se sprijina. Se susține, în esență, că instanta de fond a retinut in mod gresit ca inspectorii fiscali au avut in vedere existenta in patrimoniul societatii a autoturismelor marca VW Golf si marca Nissan si ca societatea petenta si-ar fi sustinut apararile fata de alte vehicule din parcul auto, respectiv P. 307, P. 206 si J. C. - care sunt instrainate. In realitate, autoturismelor marca VW Golf si marca Nissan nu sunt niciunele dintre ele vehicule de teren si nu puteau satisface nevoile societatii petente de a le utiliza in desfasurarea activitatii de exploatare forestiera si de transport al muncitorilor de la punctul de lucru in padure. Apărările societății recurente au fost fondate pe împrejurarea ca firma nu detine a nici un mijloc de transport corespunzator care sa permita accesul muncitorilor in fondul forestier unde desfasoara activitati de exploatare sau impadurire. Aceasta necesitate fusese anterior satisfacuta de un autoturism de teren de aceeasi marca, care a fost instrainat din cauza uzurii si s-a impus achizitionarea unui nou vehicul de teren cu aceeasi destinatie. Reiterează apoi cele doua argumente juridice susținute în fata instantei de fond privind justificarea acordării dreptului de deducere a TVA aferent acestui vehicul de teren, respectiv transport de personal la și de la locul de desfasurare a activitatii si vehiculele utilizate de agenti de vanzari, cotext în care arată că instanta de fond nu a facut nici o analiza a celui de-al doilea motiv invocat si mentionat in Codul fiscal ca exceptie de la interdictia de a deduce TVA aferent acestor achizitii de vehicule. Intreaga motivare a sentintei se rezuma la criticarea primei exceptii fiscale sustinute si nu face nici o referire la cea de-a doua si la inscrisurile depuse in probatiune pentru sustinerea ideii ca angajatul societatii Rosea N. indeplinea si atributii de serviciu de agent de vanzari. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 mai 2011, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentințeiatacate ca fiind vădit temeinică și esențial legală. În motivare pârâta a arătat că prin sentința civila pronunțata de Tribunalul Maramureș s-a respins acțiunea formulata de S.C D. C. S. C.ideră sentința atacata temeinica si legala, criticile formulate de recurenta sunt nefondate. Din actele si lucrările de la dosar au rezultat următoarele: S.C D. C. S.R.L a achiziționat in luna septembrie 2009, in baza facturii fiscale nr. 00955765/(...) un autoturism marca J. G. C. in valoare totala de 72.717 lei din care taxa pe valoarea adăugata in suma de 11.610 lei, pentru activitatea de marketing si pentru transportul de personal. Conform art.1451 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicata, "in cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maxima autorizata care sa nu depășească 3.500 kg si care sa nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând si scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugata aferenta achizițiilor acestor vehicule ... " si având in vedere ca societatea mai are in patrimoniu alte autoturisme care sunt folosite in activitatea societății, organele de inspecție fiscala nu au acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adăugata in suma de 11.610 lei. Pe baza acestor date, organele de inspecție fiscala au stabilit taxa pe valoarea adăugata suplimentara in suma de 13.129 lei si au calculat majorări de întârziere aferente in suma de 634 lei, in conformitate cu prevederile art.120 alin.(1) si (2) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata. Raportul de inspecție fiscala încheiat in data de (...) a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.197/(...) prin care organele de inspecție fiscala au stabilit in sarcina S.C D. C. S.R.L obligații fiscale suplimentare in suma totala de 13.763 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugata în suma de 13.129 lei si majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata in suma de 634 lei. Susținerea reclamantei ca autoturismul a fost achiziționat pentru transportul de personal la si de la locul de desfășurare a activității nu poate fi reținuta in soluționarea favorabila a cauzei întrucât nu a depus documente din care sa facă dovada ca autoturismul a fost utilizat in acest scop, iar la data achiziției, respectiv (...), contestatoarea mai avea in patrimoniu încă 6 autoturisme si 3 autovehicule, respectiv autoutilitara transport bușteni, tractor si autospeciala R., conform listei mijloacelor fixe la data de (...). Instanța de fond, in argumentarea soluției adoptate, a reținut, contrar susținerilor recurentei, că organele de control au avut in vedere existenta in patrimoniul societății a altor autoturisme folosite in activitatea acesteia, respectiv marca VW GOLF si marca NISSAN si nu autoturismelor marca P. 307, P. 206 si J. G. C. enumerate in cuprinsul acțiunii. In condițiile in care societatea recurenta mai deține in patrimoniu si alte autoturisme utilizate pentru desfășurarea activității specifice societății apreciem ca in mod corect echipa de inspecție fiscala a considerat ca recurenta nu are dreptul de deducere a TVA in suma de 11.610 lei aferent achiziției mijlocului de transport J. G. C. Pentru considerentele de mai sus, solicită instanței de recurs, respingerea recursului în maniera în care a arătat. Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate cât șia dispozițiilor legale pertinente incidente, Curtea reține că este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 1451 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar- fiscale, conținut la capitolul V masuri în domeniul politicii fiscale, norme prin intermediul cărora s-a modificat Codul fiscal, s-a stabilit ca măsuri fiscale limitări speciale ale dreptului de deducere. Astfel, în cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule și nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleași caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, cu excepția vehiculelor care se înscriu, între altele, în categoria vehiculelor utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă. Organul fiscal a decis că în virtutea acestei norme legale reclamanta recurentă nu are dreptul să deducă TVA-ul în sumă de 11.610 înscrisă pe factura de achiziție a autoturismului marca J. G. C. deoarece acest autoturism nu se încadrează în categoria vehiculelor exceptate pentru care se acordă deducere. Instanța de fond și-a însușit acest punct de vedere. Curtea reține că textul legal mai sus enunțat reglementează cu titlu de regulă limitarea deducerii TVA-ului aferentă achizițiilor și taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile De la această regulă legea introduce, între altele, o excepție pentru vehiculele care se înscriu, între altele, în categoria vehiculelor utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă. Susținerea recurentei conform căreia autoturismul este utilizat de administratorul R. N. în activitatea specifică de agent de vânzări nu poate fi reținută ca întemeiată și corect a fost înlăturată pe considerentul că obiectul principal de activitate al societății conform certificatului de înregistrare la R. C. îl constituie activitatea de producție, respectiv „ tăierea și rindeluirea lemnului"; și nu activitatea de comerț, ceea ce pune problema principiului specialității capacității de folosință a societății pentru achiziția autovehiculului în acest scop. Dintr-un alt unghi de vedere, nu s-a depus la dosar vreun proiect sau program de atragere de clienți ai societății în cadrul afirmatului scop al utilizării. Tot astfel, susținerea recurentei conform căreia autoturismul de teren achiziționat reprezintă un vehicul destinat transportului de personal la și de lalocul de desfășurare a activității a fost, de asemenea,, corect înlăturată deoarece nu s-au depus nici pe parcursul controlului fiscal și nici ulterior la dosarul cauzei documente financiar contabile și alte înscrisuri (ordine de deplasare, foi de parcurs, state de plată, condici de prezență a personalului la un anumit loc de muncă) din care să rezulte explicit că acest autoturism a fost efectiv utilizat în acest scop. Simpla depunere ca probe a contractelor încheiate de societate cu angajații acesteia, un număr de patru încheiate în luna achiziționării autovehiculului din litigiu, altele anterioare și posterioare, în care se menționează obligația asumată de aceasta privind transportul contra cost a angajaților la și de la locul de muncă al angajatorului, respectiv deplasarea zilnică (dus-întors) de la punctul de lucru din I. în pădure pentru a desfășura activitatea de exploatare forestieră, lucrări de îngrijire și împădurire, precum și în alte locuri neprecizate, unde își desfășoară activitatea angajatorul creează doar prezumția simplă că acest autovehicul ar putea fi folosit la transportul acestor persoane. Cu toate acestea această probă nu este întărită și coroborată cu alte probe din care să rezulte realitate acestei susțineri. Mai mult, Curtea reține că astfel de acorduri au fost încheiate cu un număr de 14 angajați (f. 210-223 dos. fond) superior numărului de scaune pe care le are în dotare autovehiculul achiziționat iar în aceste acorduri nu se specifică clar că transportul se va efectuat cu mijloace de transport proprietatea angajatorului și care ar putea fi acestea. Aceasta cu atât mai mult cu cât la data achiziției recurenta a deținut în proprietate încă 6 autovehicule din care 2 autoturisme care au putut fi folosite în acest scop, respectiv marca VW Golf și Nissan. Nu în ultimul rând, Curtea reține și echivocul ce rezultă din pretinsa destinație a autovehiculului, practic suprapunerea celor două scopuri vizate, cel referitor la deplasarea administratorului în cadrul atragerii clientelei și cel al transportului de persoane. Or, este evident că în lipsa unor probe pertinente aceste două activități pretins desfășurate în mod curent nu se pot suprapune temporal și spațial. Curtea reamintește că textul legal analizat instituie excepții de la înlăturarea dreptului de deducere a TVA-ului TVA-ului aferentă achizițiilor și taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru activitățile expres prevăzute de lege. Or, norma de excepție se interpretează restrictiv și este de aplicație particulară strict raportat la ipoteza normei care o consacră. Din această perspectivă și în lipsa probațiunii specifice demonstrării situațiilor de excepție care dau dreptul la deducere, Curtea constată că recursul nu este temeinic, sentința pronunțată de instanța de fond cu completarea considerentelor aduse prin prezenta decizie este legală. Astfel, conform art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4191 din 26 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 23 iunie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. M. P.
| ← Decizia civilă nr. 4552/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1605/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
