Decizia civilă nr. 4732/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4732/2011
Ședința publică din 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1608 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta P. L., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant prin avocat S. O., în baza împuternicirii avocațiale nr. C., aflată la fila 10 din dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj prin care pârâta a fost obligată la restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 6271 lei. De asemenea arată că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1608 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) al T.ui C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu A. F. P. C.-N. și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6271 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de (...) până la restituirea efectivă a sumei susindicată; obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că normele în baza căruia a fost achitată taxa contravin celor comunitare. Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. F. P. susținând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea fără a se avea în vedere dispozițiile legii nr.554/2004, art.11, fără a se urma procedura, a se reține decizia Curții Constituționale nr.499/2009 ce stabilește că taxa este instituită pentru protecția mediului. Tot astfel arată recurenta că nu se putea dispune obligarea la plata dobânzii eventual de la data chemării în judecată. Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Reclamanta a achita la T. municipiului C. suma de 6271 lei cu titlu de taxă primă înmatriculare cu chitanța TS4A nr.2126764. Ulterior s-a adresat autorității pârâte iar prin răspunsul comunicat s-a răspuns că are posibilitatea de a invoca printr-o acțiune în contencios incompatibilitatea. Față de cele invocate tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar a normelor comunitare. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă, atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor O. nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze, pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxaspecială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. În ceea ce privește excepția inadmisibilității Curtea reține că nu poate fi primită deoarece se atacă refuzul nejustificat de restituire. Nici susținerile referitoare la tardivitate respectiv prescripție nu pot fi primite având în vedere că adresa răspuns nu este un act în sensul legii ci o încunoștințare iar în privința restituirii sumelor datorate nelegal nu este aplicabil termenul din legea comună ci din cea specială fiscală, ori în cauză acest din urmă termen nu a fost depășit. În fine nici susținerile referitoare la dobândă nu pot fi reținute deoarece intimata a fost lipsită de folosința sumelor nelegale de la data încasării așa cum corect a reținut prima instanță. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarta. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1608 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 16 Noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. F. T. M. B. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.Aleexandrina Rădulescu
| ← Decizia civilă nr. 1295/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4478/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
