Decizia civilă nr. 579/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 2126.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 579/2011
Ședința publică de la 10 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător Ana M. T.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta SC I. SA și chemata în garanție A. N. DE A. F. - A., împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. 2126.(...) al T. B.-N., în contradictoriu cu reclamanta P. R., având ca obiect pretentii restituire impozit nedatorat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul chematei în garanție este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar recursul pârâtei este timbrat și părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), reclamanta intimată P. R. a depus la dosar întâmpinare, iar la data de (...), pârâta recurentă a depus la dosar întâmpinare. Curtea, după deliberare, raportat la momentul depunerii întâmpinărilor apreciază că nu se mai impune comunicarea acestora și din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 3 C. Pr. Civ. pune în discuție competența primei instanțe în soluționarea acțiunii, pe care o unește cu fondul cauzei astfel că, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. 2126.(...) al T. B.-N., a fost respinsă, ca fiind neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC I. SA B., și excepția inadmisibilității acțiunii reclamanta P. R., ridicate de pârâta SC I. SA B., precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție introdusă de pârâta SC I. SA B., excepție invocată de chemata în garanție A. N. DE ADMINISATRARE F. B.. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. R. împotriva pârâtei SC I. SA B., ca fiind întemeiată și în consecință: - s-a constatat că pârâta, în mod nelegal și fără existența unui titlu de creanță, a reținut și virat impozitul, contribuția de asigurări sociale șicontribuția de asigurări sociale de sănătate (pretins datorate de salariat), calculate asupra sumei de 5630 lei, cuvenită reclamantei cu titlu plăți compensatorii; - a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 1658 lei (reprezentând impozit în sumă de 757 lei, contribuție de asigurări sociale în sumă de 591 lei și contribuție de asigurări sociale de sănătate în sumă de 310 lei) calculată asupra sumei de 5630 lei, cuvenită reclamantei cu titlu plăți compensatorii. A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC I. SA B., împotriva chematei în garanție A. N. DE A. F. și în consecință: - a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1408 lei (din care 1067 lei reprezintă impozit 16% și contribuție asigurări sociale de sănătate 5,5%, calculate asupra sumei de 5630 lei cuvenită reclamantului și 341 lei contribuție asigurări sociale sănătate 5,2% și contribuție concedii indemnizații 0,85% achitate de pârâtă, pentru angajator); - S-a respins cererea de chemare în garanție în privința restituirii către pârâtă a sumei de 1778 lei, reprezentând contribuție individuală angajat la asigurările sociale (10,5%), contribuție asigurări sociale (20,8%) și contribuție accidente muncă (0,279%) achitate de pârâtă, pentru angajator. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin P. de concediere colectivă nr.1571/(...), adoptat de SC I. SA), având în vedere H. Consiliului de A. nr.02/(...), pct.15, precum și Decizia Directorului General nr.61/(...), a fost aprobat programul de aplicare a măsurilor de concediere colectivă, după care, în baza acestui program,în temeiul art.65 (1) și art.66 din C. muncii, a fost emisă Decizia de concediere individuală nr.135/(...) a SC I. SA, prin care s-a dispus concedierea salariatului P. R., cu acordarea drepturilor prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, în vigoare la data concedierii (art.103, pct.5), inclusiv a plăților compensatorii acordate de angajator în sumă totală de 5.630 lei, din care s-a reținut și virat la bugetul consolidat al statului suma de 1.658 lei, reprezentând impozit 16% = 757 lei, contribuție asigurări sociale 10,5 % = 591 lei și contribuții asigurări sociale de sănătate 5,5% = 310 lei, așa cum reiese din adeverința nr.2026 din (...) eliberată de către pârâtă. Potrivit art.55 alin.4 lit.j din Legea nr.571/2003 privind C. fiscal (în forma de la data emiterii deciziei de concediere individuală și efectuării plăților compensatorii către reclamanta), nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective. S-a constat că normele metodologice de aplicare a C. fiscal au fost adoptate printr-o hotărâre de G., în executarea unei legi (Legea nr.571/2003 privind C. fiscal), act normativ cu forță juridică superioară, iar potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative data în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G.ului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Așa fiind, prin prevederile pct.68 lit.l din Normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, nu se poate contraveni prevederilor art.55 alin.4 lit.j din Legea nr.571/2003 conform cărora nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumelereprezentând plăți compensatorii,calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, și drept urmare, se impune a se acorda prioritate de aplicare acestor prevederi legale, în sensul că plățile compensatorii acordate reclamantei, căreia i s-a desfăcut contractul individual de muncă, pe baza unor concedieri colective, sunt exceptate în mod expres la plata impozitului de 16%, ceea ce înseamnă că în mod nelegal plățile compensatorii au fost supuse impozitului de 16%, calculat, reținut și virat de pârâtă bugetului de stat. Așa cum s-a mai arătat, din suma acordată reclamantei cu titlu plăți compensatorii, i s-a reținut și suma de 591 lei, cu titlu contribuție asigurări sociale, ce a fost virată la bugetul de stat de către pârâtă, însă, instanța a constatat că potrivit art.21 alin.6 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, contribuția de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul contribuției de asigurări sociale. Prin urmare, în cazul de față, când s-au acordat reclamantei plăți compensatorii, contribuția de asigurări sociale de 10,5% se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj de către angajator și nu din veniturile cuvenite reclamantei cu titlu plăți compensatorii. Așadar, în mod nelegal i s-a reținut reclamantei contribuția de asigurări sociale de 10,5%, perspectiv suma de 591 lei, și dacă această contribuție nu a fost percepută, așa cum se impunea angajatorului, respectiv pârâtei, această împrejurare nu poate fi rezolvată în litigiul de față, deoarece instanța nu a fost investită în acest sens, iar potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Potrivit art.257 alin.6 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra îndemnizațiilor reglementate de OUG nr.158/2005, și cum, în speță, este vorba de acordarea unor plăți compensatorii, acordate reclamantei cu ocazia disponibilizării și aplicării unui program de concediere colectivă, reclamanta nu datora contribuția de asigurări de sănătate de 5,5%, calculată asupra sumei ce reprezintă cuantumul total al plăților compensatorii, respectiv suma de 310 lei, ce i s-a reținut în mod nelegal de pârâtă, fiind virată la bugetul de stat, și astfel este justificată cererea reclamantei, aceea de restituire a sumei în discuție. În condițiile în care sumele în discuție au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantei în temeiul legii, contractului colectiv de muncă și programului de concediere colectivă, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către pârâtă, în calitate de angajator, este întemeiată acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei la restituirea impozitului și contribuțiilor ce i s-au calculat și reținut în mod nelegal, și cum sumele reținute reclamantei au fost virate de către pârâtă bugetului general consolidat, conform art.114 alin.2/1 din OG nr.93/2003 privind C. de procedură fiscală, administrat de A. N. de A. F., este întemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A., în privința sumelor ce vor fi restituite reclamantei, aceasta în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă. S-a mai reținut că prin cererea de chemare în garanție, în principal - pârâta a solicitat obligarea A. la plata sumei de 3.168 lei, reprezentând impozite și contribuții reținute de la salariat,în valoare de 1.658 lei, plătite și virate prin O.P.nr.1480/(...) + contribuții datorate de angajator pentru plățile compensatorii acordate salariatului în sumă de 1528 lei (reprezentând contribuție la pensie = 1171 lei virată în contul bugetului asigurărilor sociale; contribuție accidente de muncă = 16 lei virată în contul bugetului asigurărilor sociale; contribuție la sănătate = 293 lei virată în contul bugetului asigurărilor sociale, și; contribuție concedii îndemnizații = 48 lei virată în contul bugetului asigurărilor sociale. Chemata în garanție nu contestă încasarea sumelor mai sus menționate și privire la care instanța a reținut următoarele: În ce privește contribuția de asigurări sociale (pensie) de 20,8%, în sumă de 1.171 lei, virată la bugetul asigurărilor de sănătate, instanța a constatat că această contribuție este datorată de pârâtă, în temeiul art.21 alin.6 din Legea nr.19/ 2000, raportat la art.18 alin.1 lit.b și alin.2 și 3 din lege, astfel că, cererea de restituire a contribuției, formulată de pârâtă, prin cererea de chemare în garanție a fost neîntemeiată și a fost respinsă. Referitor la contribuția accidente de muncă (în speță, în sumă de 16 lei) virată în contul asigurărilor sociale, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile L. nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, în forma de la data pății contribuției (ulterior legea a fost modificată și republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.772 din 12 noiembrie 2009, primind o nouă numerotare a articolelor), și potrivit art.1 din lege, asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, face parte din sistemul de asigurări sociale, iar în art.5 alin.1 lit.a se prevede că sunt asigurate prin efectul legii persoanele care se desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și funcționarii publici. În cuprinsul art.101 alin.3 din Legea nr.346/2002 (în forma de la data plății contribuției de către pârâtă) sunt prevăzute în mod expres și limitativ sumele asupra cărora nu se aplică contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale (și anume: prestații suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, diurne de deplasare și delegare, îndemnizații de delegare…, participarea salariaților la profit), iar în art.96 alin.1 lit.a, se prevede că datorează contribuții de asigurări sociale pentru accidente de muncă și boli profesionale, angajatorii, pentru asigurații prevăzuți la art.5 (la lit.a din articol sunt menționate ,,persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și funcționarii publici) și art.7. Având în vedere că, în cauză, sumele achitate reclamantei reprezintă plăți compensatorii și că acesta le-a primit în calitatea de salariat, cu contract individual de muncă, aceste sume nu intră în categoria sumelor asupra cărora nu se aplică contribuția de asigurări sociale, prevăzute de art.103 alin.3 din Legea nr.346/2002, iar contribuția este suportată de angajator, conform art.96 alin.1 lit.a din lege, respectiv în cazul de față de către pârâtă. Prin urmare, a fost neîntemeiată și a fost respinsă cererea pârâtei, formulată prin cererea de chemare în garanție, aceea de a i se restitui contribuție accidente de muncă (0,279%), respectiv suma de 16 lei, virată la bugetul asigurărilor sociale. Referitor la contribuția de asigurări sociale de sănătate de 5,2%, în sumă de 293 lei, s-a constatat că, potrivit art.257 alin.6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția la asigurărisociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de OUG nr.158/2005. Așa fiind și ținând seama că, în speță, sumele cuvenite reclamantei i s-au acordat cu titlu plăți compensatorii, urmare concedierii în baza unui program de concedieri colective, nu se datorează contribuția de mai sus de către pârâtă, iar cererea sa, de restituire este una întemeiată, admițându-se ca atare, deoarece pârâta a făcut o plată nedatorată. În privința contribuției concedii indemnizații (în speță, sumă de 48 lei, virată la bugetul asigurărilor sociale), instanța a reținut că, potrivit art.4 alin.2 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, începând cu data 1 ianuarie 2006, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații este de 0,85 %, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturilor reprezentând indemnizație de șomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persanelor prevăzute la art.1 alin.2 lit.e, și se achită la bugetul F. unic de asigurări sociale de sănătate. În art.6 alin.2 din ordonanța de urgență, se prevede că prin fond de salarii realizat, în sensul ordonanței, se înțelege totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natură salarială, în timp ce în art.55 alin.4 lit.j din Legea nr.571/2003 privind C. fiscal, se arată că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, instanța a apreciat că plățile compensatorii nu sunt venituri salariale impozabile și astfel, dispozițiile art. 6 din OUG nr.158/2005, privitoare la modul de calcul a contribuției nu sunt aplicabile în cauză, iar drept urmare, angajatorul (în speță, pârâta) nu datorează contribuția pentru concedii și indemnizații, de 0,85% și nici suma de 48 lei, virată în contul bugetului asigurărilor sociale, iar cererea de restituire a contribuției este una justificată, privind o plată nedatorată. S-a mai constatat că pârâta a virat sumele reținute de la reclamantă și cele datorate în calitate de angajator în conturile speciale de colectarea a creanțelor bugetare, administrate de către A., iar în analiza cererii de chemare în garanție trebuie avute în vedere și raporturile dintre cel care cheamă în garanție și chematul în garanție, astfel că, pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca fiind întemeiată, doar în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă. Pentru considerentele mai sus arătate, excepțiile invocate de către pârâtă și chemata în garanție au fost respinse ca neîntemeiate, acțiunea reclamantei a fost admisă, așa cum a fost formulată în scris, iar cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a fost admisă, în parte, conform dispozitivului sentinței. A. a declarat recurs solicitând modificarea sentinței pe motivul că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție pentru neîndeplinirea procedurii prealabile pe motiv că procedura specială de restituire prevăzută de art.117 C. trebuia parcursă înainte de introducerea acțiunii. Recurenta arată că potrivit programului de concediere colectivă,indemnizațiile acordate cu titlu de părți compensatorii trebuie calculate prin raportare la salarul tarifar și nu la salarul net pe unitate. Așa fiind, compensațiile bănești sunt considerate venituri asimilate salariilor și ca atare, sunt impozitate. Determinarea impozitului urmează a fi făcută art.57 alin.2 lit.b C.fiscal, astfel că s-a procedat corect la calcularea, reținerea și virarea impozitului pe veniturile asimilate salariului. Fiind asimilate cu veniturile salariale, sunt datorate și contribuțiile la asigurările sociale de sănătate asupra acestor sume. A. solicită menținerea sentinței civile în privința contribuției individuale angajat la asigurările sociale, contribuția asigurări sociale și contribuția pentru accidente de muncă. SC I. SA a declarat recurs solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii introductive, iar în subsubsidiar, în sensul obligării chematului în garanție la despăgubirea suplimentară cu suma de 1778 lei. Se arată că prin jurisprudența constantă a Curții de A. C. litigiul de față a fost considerat ca având o natură fiscală. În consecință, acțiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece a chemat în judecată în calitate de pârâtă o persoană juridică de drept privat și nu o autoritate publică fiscală. De asemenea, nu a fost urmată procedura specială prevăzută de C. de procedură fiscală și de legea contenciosului administrativ, angajatorul nu are calitate procesuală pasivă când doar un mandatar bugetar al instituției bugetare, iar pe de altă parte instanța de fond a greșit pentru că a ignorat o hotărâre de guvern pe care dacă o considera nelegală avea posibilitatea invocării excepției de nelegalitate, neavând posibilitatea să refuze aplicarea actului normativ. Totodată, plățile compensatorii se acordă în baza unei prevederi legale în timp ce compensația bănească se acordă potrivit contractului colectiv așa încât s-a apreciat în mod greșit că pentru aceste compensații bănești nu s-ar datora impozitul potrivit punctului 68 lit.l din HGR 44/2004. Pe de altă parte, în cazul în care se va considera că în mod corect prima instanță a stabilit faptul că aceste compensații nu trebuiau impozitate, solicită modificarea sentinței în sensul obligării chematului în garanție și la plata celorlalte contribuții pentru care pârâta recurentă a aplicat prevederile art.40 alin.2 C. muncii. Reclamanta-intimată P. R. a solicitat respingerea recursului pe motiv că voința părților menționate în art.103 alin.5 din contractul colectiv de muncă aplicabil a fost ca această sumă să nu fie impozitată așa cum prevedea art.55 alin.4 lit.j din C. fiscal, arătând că această plată compensatorie nu este un venit salarial. Intimata SC I. SA a depus întâmpinare la recursul formulat de chemata în garanție A. solicitând respingerea recursului formulat ca fiind rămas fără obiect în situația în care se decide faptul că această compensație a fost impozitată în mod legal și respingerea recursului ca nefondat dacă se va decide că această compensație nu trebuia impozitată. Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele: Reclamanta P. R. a chemat în judecată pe SC I. SA solicitând să se constate reținerea și virarea în mod nelegal a unui impozit pe venit și a unei contribuții la asigurări sociale asupra sumei de 5630 lei primită cu titlu de salarii compensatorii, obligând pârâta să restituie suma de 1658 lei. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile C. muncii, acțiunea înregistrându-se la secția civilă completul specializat de litigii de muncă și asigurări sociale. Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și formulând, cerere de chemare în garanție a Agenției Naționale de A. F. B. solicitând în principal obligarea la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 3.186 lei reprezentând impozite și contribuții reținute de la salariat la care se adaugă contribuții datorate de angajator pentru plățile compensatorii acordate salariatului iar în subsidiar a solicitat obligarea cu același titlu la plata sumei de 1.658 lei reprezentând impozite și contribuții reținute de către societate de la angajat cu ocazia acordării plăților compensatorii. În drept, a invocat prevederile art.60 C.proc.civ.,992 și 1092 C.civ.și art.117 alin.1 lit.d și f C.. Prin încheierea din data de 8 martie 2010 pronunțată de T. B.-N. în compunerea completului C1-litigii de muncă, cu trimitere la soluțiile date de Curtea de A. C. în dosare similare, prin care s-a statuat că litigii asemănătoare, sunt de competența secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal și care se referă la obligații fiscale, s-a scos de pe rolul secției civile acest dosar și s-a transpus la secția comercială de contencios administrativ și fiscal a T. B.-N. ținând seama și de dispozițiile art. 99 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin H. nr. 3. a C. F. a se discuta cu reprezentanții părților prezenți calificarea cererii de chemare în judecată. Această calificare a cererii de chemare în judecată era necesară tocmai pentru că în cauza de față un fost angajat a chemat în judecată angajatorul pentru ca în conformitate cu prev.art.281-283 C. muncii, să-i acorde în întregime despăgubirile compensatorii la care avea dreptul ca urmare a contractului colectiv de muncă dintre părți. Cererea de chemare în garanție a A. nu poate duce la calificarea acțiunii ca fiind o acțiune în contencios fiscal pentru că este o cerere accesorie, iar potrivit art.17 C.proc.civ.cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Prin urmare, competența secției este dată de cererea principală și nu de cererea accesorie. Contenciosul administrativ semnifică o activitate de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică iar conflictul s-a născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ din nesoluționarea sau refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Această definiție prev.de art.2 alin.1 lit.f din Legea 554/2004 trebuie raportată la art.218 C.. Potrivit art.218 C. deciziile emise în soluționarea contestațiilor administrativ fiscale pot fi atacate de către contestatar sau de persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației. Așa fiind, pentru a ne afla în ipoteza unui contencios fiscal, era necesar pe lângă faptul că pârâtul din acțiunea principală să fie o autoritate publică fiscală ca parte să efectueze o cerere de restituire a sumei achitate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale conform art.117 alin.1 lit.d C., și în conformitate cu OMFP 1899/2004 care să fie soluționată prin respingere de către autoritatea fiscală competentă, împotriva acestei decizii, partea interesată să fi formulat contestație administrativ fiscală conform art.205 C., care să fie soluționată printr-o decizie finală ce putea fi atacată conform art.218 C. la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă. În cazul de față acțiunea trimisă la secția de contencios administrativ și fiscal nu îmbracă aceste aspecte, fiind un litigiu de dreptul muncii iarfaptul că abordează și aspecte de natură fiscală nu face ca prin aceasta litigiul să fie calificat ca fiind fiscal. Este de remarcat că multe din cazuri abordează și aspecte din domenii diferite însă nu acest lucru determină calificarea cererii de chemare în judecată ci, aceasta este lăsată la dispoziția instanței de judecată conform art.158 C.proc.civ.în funcție însă de modalitatea în care partea a înțeles să introducă această cerere conform art.112 C.proc.civ. Pe lângă acest aspect, și cererea de chemare în garanție trebuia tratată în mod similar acțiunii principale, instanța de fond în cazul de față instanța de contencios administrativ, neaplicând prevederile art.28 alin.1 din Legea 554/2004. Astfel, pe lângă faptul judecării acțiunii principale ca o acțiune în contencios fiscal contrar prevederilor legale mai sus menționate, nu s-a motivat de ce și în ce condiții prevederile art.60 C.proc.civ.sunt aplicabile. Pe cale de consecință, Curtea va statua că sentința atacată este lovită de nulitate absolută fiind dată cu încălcarea normelor legale imperative în materia competenței instanțelor judecătorești. Dat fiind motivul de recurs prevăzut la art. 304 oct. 3 C.pr.civ. în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1-3 și alin. 6 C.pr.civ., Curtea va admite recursurile formulate și ca o consecință va casa în întregime sentința recurată și va trimite dosarul spre rejudecare instanței competente, respectiv T. B.-N. secția civilă, completul specializat în materia litigiilor de muncă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta SC I. SA și chemata în garanție A. N. DE A. F. - A., împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. 2126.(...) al T. B.-N., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare T. B.-N., secția civilă. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică} de la 10 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, R. R. D. L. U. ANA M. T. M. T. Red.RRD/AC 2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 5241/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5322/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
