Decizia civilă nr. 4862/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 4862/2011
Ședința din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘED.TE : C. P. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. T. împotriva sentinței civile nr. 600 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimații I. P. M. D. și S. L. AL S. D. PRIMĂRIA DEJ - E., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat G. F. T. pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 21 noiembrie
2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, un set de înscrisuri din partea recurentei în susținerea poziției procesuale și un script în care se invocă excepția nulității sentinței civile nr.6..
Reprezentantul recurentului depune și originalul înscrisurilor comunicate prin fax și arată că invocă potrivit art. 261 alin.3 și 5 C.pr.civ. excepția nulității hotărâri atacate întrucât instanța nu a soluționat toate cererile deduse judecății.
Curtea după deliberare, analizând excepția nulității invocată de recurenta C. T. apreciază că acesta este un motiv de recurs și nu o excepție de ordine publică și prin urmare o va respinge ca fiind tardiv formulată.
Reprezentantul recurentei arată că a depus în probațiune un set de înscrisuri în susținerea poziție procesuale și nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea onorariului avocațial. În susținere se arată că instanța de fond a făcut referire strict la anularea decizie, restul petitelor au rămas nesoluționate și că prin urmare apreciază că, potrivit art.312 alin.3 C.pr.civ., se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită modificare sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, apreciind însă că instanța de recurs nu se poate pronunța asupraunor aspecte care nu au fost soluționate de instanța de fond, încălcându-se principiul gradului de jurisdicție. În susținere se arată că s-au încălcat dispozițiile art.62 alin.2 C.muncii , întrucât decizia nu cuprinde precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească la care se contestă, că instanța de fond a respins pretențiile reclamantei pe considerentul că acesta nu are calitatea de salariat ci este funcționar public și că nu i se aplică prevederile contractului colectiv de muncă, însă nu toate țin de contractul colectiv de muncă ci sunt drepturi care izvorăsc din legea funcționarilor publici pe care instanța nu le-a analizat, arătând, totodată, că recurenta a fost membră de sindicat, că și-a plătit contribuția stabilită și că prin urmare este absurd să nu beneficieze de aceste drepturi. Totodată, se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra petitelor formulate la data de (...), și că pentru a parte din aceste pretenții există hotărâri câștigate în instanță, hotărâri de au fost depuse la dosar. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.600 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta C. T. în contradictoriu cu pârâta I. P. M. D., având ca obiect anularea dispoziției nr. 51/(...). De asemenea, s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul S. L. AL S. D. P. D. - „.. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 51/(...) emisă de pârâtă s-a dispus ca începând cu data de (...) să înceteze raportul de serviciu al reclamantei în calitate de funcționar public - referent clasa III, gradul profesional superior, treapta de salarizare l, din cadrul Serviciului Administrația P.ă locală - Asistență Socială. Așa cum a rezultat din preambulul actului administrativ atacat la omiterea acestuia s-a avut în vedere că împlinirea vârstei si stagiului de cotizare minim necesar pentru pensionarea la limită de vârstă a reclamantei, invocându-se ca temei de drept prev.art. 98 (1) lit.d din L. nr. 1. coroborat cu prevederile art. 63 alin.5 lit.e si art. 68 alin.l din L. nr. 215/2001. Excepția nulității absolute invocată de reclamantă cu privire la actul administrativ atacat instanța a apreciat-o ca fiind nefondată deoarece așa cum am expus mai sus în preambulul acesteia, se menționează atât starea de fapt - împlinirea vârstei si stagiului de cotizare minim necesar pentru pensionarea la limită de vârstă a funcționarului public - cât si temeiul de drept redat mai sus (f.4). Împrejurarea că în conținutul actului administrativ atacat nu este indicat termenul în care poate fi contestat si instanța competentă nu a prejudiciat-o pe reclamantă întrucât aceasta a promovat contestație la instanța competentă în conformitate cu prev.art. 109 din L. nr. 1. actualizată. De asemenea, apărarea formulată în susținerea aceleiași excepții în sensul nemenționării comunicării actului administrativ atacat Agenției Naționale a Funcționarilor P.i este neîntemeiată deoarece chiar dacă nu s-a stipulat expres din probațiunea menționată rezultă că în concret această comunicare a avut loc. Pe de altă parte, pârâta a adus la cunoștința reclamantei prin adresa nr. 3427/(...) că are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ în situația în care nu este mulțumită de dispoziția emisă. In susținerea excepției reclamanta a invocat prevederile art. 62 pct.2 din C. M. potrivit cărora „decizia se emite în scris si sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt si in drept si să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată si la instanța judecătorească la care se contestă";. D. prevederile legale menționate a rezultat că sancțiunea nulității absolute este incidentă în situațiile expres stipulate, or în speță, reclamanta nefăcând dovada existenței acestora, instanța a dispus respingerea acesteia ca nefondată. Așa cum rezultă din conținutul Dispoziției nr. 51/(...) (f.4) temeiul de drept al emiterii acesteia îl constituie prev.art. 98 (1) lit.d din L. nr. 1. actualizată potrivit cărora „raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare";. Reclamanta prin probatoriul administrat nu a făcut dovada că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 98 (1) lit.d din L. nr. 1. sub aspectul neîndeplinirii cumulative a celor două condiții stipulate în mod expres de dispozițiile legale menționate. Conform art. 31 pct.l lit.a si b din L. nr. 1. actualizată „pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă";. Potrivit art.31 pct.2 din L. nr.1. actualizată „funcționarii publici beneficiază de prime si alte drepturi salariale în condițiile legii";. Art. 32 din același act normativ stipulează că: „funcționarii publici care potrivit legii sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit";. D. prevederile legale menționate a rezultat că pentru activitatea desfășurată reclamanta in calitate de funcționar public a avut dreptul la un salariu compus din salariul de bază si sporul pentru vechimea in muncă și nefăcând dovada că a fost obligată să poarte uniforma in timpul serviciului pentru a beneficia de gratuitate, în speță nu sunt incidente prevederile art. 32 din L. nr. 1. actualizată. Așa cum a rezultat din acțiunea formulată si completată, reclamanta si-a întemeiat în drept petitele pe prevederile art. 33 alin. l lit. a, art. 6 lit.B din Contractul/Acord colectiv de muncă încheiat cu pârâta si înregistrat sub nr. 233/(...), însă acesta a fost încheiat, așa cum rezultă din probațiunea administrată între angajator si salariații pârâtei în baza contractului de muncă încheiat si nu între funcționarii publici si administrația publică locală pentru a se statua un raport juridic intre aceștia si a fi incidente dispozițiile Legii nr. 1. care reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre aceștia. Este real că potrivit prevederilor art. 29 din L. nr. 1. actualizată „funcționarilor publici le este garantat dreptul de asociere sindicală si pot să înființeze organizații sindicale, să adere la ele si să exercite orice mandat în cadrul acestora"; însă în speță nu s-a făcut dovada că reclamanta a făcut parte dintr-o astfel de organizație sindicală si la nivelul acesteia s-ar fi statuat anumite drepturi printre care si acelea pretinse prin acțiunea si completarea la acțiune. Referitor la S. civilă nr. 6. a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care a invocat-o reclamanta în susținerea petitului privind indemnizația dedispozitiv, intr-adevăr prin această hotărâre judecătorească s-a acordat această indemnizație în cuantum de 25% din salariul de bază conform Legii nr. 138/1999 însă urmare a aplicării O.G. nr. 71/(...) s-a statuat că: plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la data de (...) se va realiza după o procedură de executare astfel: în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; in anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; in anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu (f.45-46). Probațiunea administrată în cauză relevă că în conformitate cu prevederile O.G. 71/(...) pârâta este obligată să plătească în anul 2010 un procent de 34% din suma prevăzută în hotărârea judecătorească cu nr. de mai sus devenită titlu executoriu, reclamantei virându-i-se suma de 1269 lei, ceea ce echivalează cu 17% din procentul stabilit, iar diferența este în curs de executare. In ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata primei de concediu pentru anul 2006 este real că potrivit prev.art. 35 pct.2 din L. 1. actualizată „funcționarul public are dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu"; însă acesta este prescris în conformitate cu prevederile Decretului 167/1958. De asemenea, petitul privind obligarea pârâtei la plata unei indemnizații egale cu trei salarii minime pe economie în conformitate cu prev.art. 33 alin.14 din C. colectiv de muncă înregistrat sub nr. 233/(...) la D. a fost respins deoarece acest drept operează în raporturile dintre angajator si salariați dar nu în raportul de serviciu dintre funcționarul public și administrația publică locală. D. cele expuse rezultă că D. nr. 51/(...) prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu a funcționarului public - reclamanta, ca urmare a îndeplinirii vârstei si stagiului de cotizare minim, necesar pentru pensionare pentru limită de vârstă este legală si temeinică, fiind emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 republicată si c respectarea art. 98 lit.d din L. nr. 1. republicată, circumstanțe în care se va respinge acțiunea ca nefondată. In ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientă, instanța a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât și a dispune respingerea acesteia deoarece interesul este legitim doar atunci când este în concordanță cu dreptul obiectiv, respectiv numai dacă pretențiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege ori în cauza dedusă judecății pretențiile reclamantei nu sunt statuate prin L. nr. 1.. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. T. solicitândca, în urma analizării întregului probatoriu administrat Ia fond si in recurs si in urma reanalizării sub toate aspectele a hotărârii atacate, să se dispună modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii asa cum a fost ea formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata . În motivele de recurs se arată că soluția instanței de fond este netemeinica si nelegala invocând prevederile art.304 pct. 8 Cod proc. Civ., art. 304 pct 9 Cod proc. Civ. și art. 304 indice 1. Referitor la motivele de respingere ale primului petit din acțiune, considera ca acestea sunt neîntemeiate si fără temei legal, deoarece instanța de fond a înțeles sa interpreteze si aplice in mod eronat prevederile legislației in materie; astfel, in mod evident, procedura încetării raporturilor de serviciueste guvernata in mod imperativ de către legislația de drept comun in materie, respectiv C. M. in vigoare la acea data. Așa după cum a precizat, art. 62(2) din C. M. dispune cu titlu imperativ faptul ca "decizia se emite in scris si sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie ... sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta". Motivarea instantei de fond ca necuprinderea acestor elemente in D. atacata "nu a prejudiciat-o pe reclamanta" o considera total neintemeiata si lipsita de temei legal, instanta de fond neputandu-se substitui vointei legiuitorului care la momentul adoptarii C.ui M. a avut in mod cert un rationament anume in momentul stipularii ca si conditie esentiala de valabilitate a unei decizii si elementele precizate; nu este relavanta atitudinea ulterioara a paratei, eventuale comunicari efectuate prin diverse adrese, atata timp cat D. emisa si care a fost contestata este lovita de nulitate absoluta, asadar nu poate fi pusa in aplicare fiind inexistenta din momentul intocmirii acesteia. Asa dupa cum instanta de fond a opiniat asupra faptului ca reclamanta nu a fost prejudiciata prin lipsa elementelor esentiale din continutul unei decizii, in aceeasi masura reclamanta ar fi putut foarte bine sa fi fost prejudiciata, atata timp cat ar fi putut inainta in mod gresit contestatia in fata altei instante sau in alte termene si in acest mod i s-ar fi respins ca inadmisibila contestatia; bineinteles ca reclamanta ar fi fost in imposibilitatea de a sustine faptul ca nu a cunoscut legislatia in acest domeniu, deoarece cu valoare de principiu, "nimeni nu poate invoca necunoasterea legii"; astfel, rationamentul legiutitorului care a adoptat codul muncii ref. la conditiile esentiale de valabilitate ale unei decizii de concediere apar a fi clare si precise, emise tocmai in vederea sprijinirii angajatilor care nu au posibilitatea si timpul de a se pune la curent in permanenta cu legislatia in vigoare, si astfel trebuie a fi protejati de eventualele abuzuri venite din partea angajatorilor. Pentru aceste considerente arată că își menține solicitarea de a se constata nulitatea absoluta a dispoziției nr. 51/2009, instanța de fond interpretând în mod eronat dispoziția si considerând în mod neîntemeiat ca asupra acesteia nu pot fi incidente prev. C.ui M., ajungând în mod evident in situația interpretării si aplicării in mod greșit a legislației care guvernează aceste aspect. Referitor la petitele privind obligarea paratei la plata primei de concediu pentru anul 2006 in conf. cu art. 35 alin. 2 din L. nr. 1. - petit care a fost modificat in sensul solicitării de a se obliga parata la plata celui de al 13-1ea salariu aferent anului 2008 precum si obligarea paratei la plata unei indemnizații egale cu 3 salarii minime pe economie in conformitate cu prev. art. 33 alin. 4 din C. colectiv de munca nr. 2., precum si a petitelor solicitate prin cererile de completare, C. colectiv de munca fiind valabil la data incetarii raporturilor de serviciu, considera in aceeasi masura ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica. In concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pe cale de consecință casarea sentinței civile nr. 6., eventuala rejudecare a cauzei si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si precizata. P. municipiului D. prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 10noiembrie 2011 a solicitat respingerea recursului și menținerea sentințeiinstanței de fond, considerând că aceasta este temeinică și legală, iar recursul neîntemeiat. Invederează faptul că prin D. nr.51/(...) s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu a reclamantei în conformitate cu prev.art.98 alin.1 lit.d din L. 1. privind Statutul funcționarilor publici. Arată că dispoziția primarului este pe deplin legală și temeinică și a fost emisă în conformitate cu art.98 lit.d din L. nr.199/1999 republicată coroborată cu prevederile art.56 lit.d din L. nr.35/2003 C. muncii. Precizează faptul că raporturile de serviciu, în cazul funcționarilor publici încetează de drept. Analizând recursul declarat de către reclamanta C. T. prin prisma motivelor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Prin dispoziția nr.51 emisă la data de (...) de către pârâtul P. municipiului C., s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei începând cu data de (...) în temeiul art.98 alin.1 lit.d din L. nr.1.. Curtea observă că în preambulul actului administrativ atacat s-au menționat motivele de fapt și cele de drept care au stat la baza emiterii actului contestat respectiv împlinirea vârstei si stagiului de cotizare minim necesar pentru pensionarea la limită de vârstă a reclamantei, conform art. 98 (1) lit.d din L. nr. 1. coroborat cu prevederile art. 63 alin.5 lit.e si art. 68 alin.l din L. nr. 215/2001. Rezultă, așadar, că excepția nulității absolute a actului administrativ atacat invocată de reclamantă apare ca fiind nefondată, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond. Apoi, împrejurarea că în conținutul actului administrativ atacat nu este indicat termenul în care poate fi contestat si instanța competentă nu poate constitui temei pentru anularea actului administrativ decât în măsura în care se face dovada vătămării suferite, însă, în speță o astfel de dovadă nu există, susținerile contrare ale reclamantei nefiind fondate. Mai mult, Curtea constată că reclamanta a și contestat actul administrativ în termenul și la instanța competentă. Cât privește susținerea reclamantei conform căreia actul administrativ contestat este nul întrucât nu cuprinde mențiunea referitoare la comunicarea acestuia către Agenția Națională a Funcționarilor P.i este neîntemeiată deoarece chiar dacă nu s-a stipulat expres din probațiunea menționată rezultă că în concret această comunicare a avut loc. Apărările reclamantei privind nulitatea actului administrativ prin raportare la conținutul art.62 alin.2 C. muncii, au fost corect înlăturate de către instanța de fond întrucât aceste dispoziții legale nu sunt incidente, textul legal amintit vizând conținutul deciziei emise pentru ipoteza concedierii angajatului pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d). Cât privesc sumele solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată precizată, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a apreciat ca fiind nefondate pretențiile formulate. A., Curtea observă că pretențiile reclamantei privind prima de concediu pentru anul 2006, sporul de toxicitate aferent anului 2006, drepturile salariale pe ultimii 5 ani și primele de vacanță aferente anilor 2001-2006 precum și alte drepturi salariale din aceeași perioadă sunt prescrise, ipoteza normei legale din art.1 alin.1 din Decretul nr.176/1958 fiind întrunită. Cât privesc pretențiile reclamantei privind plata indemnizației de dispozitiv, Curtea constată că acestea au fost soluționate într-un alt dosar (cu nr.(...) a T. C.) astfel că în speță operează autoritatea de lucru judecat, susținerile contrare fiind nefondate. Toate celelalte drepturi solicitate și care sunt întemeiate pe prevederi ale acordului/contractului colectiv de muncă în mod corect au fost respinse de către instanța de fond. A., Curtea constată că în speță instanța a fostinvestită cu cercetarea legalității și temeiniciei refuzului autorității de a plăti sumele solicitate de reclamant astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea pe cale incidentală a legalității clauzelor contractului colectiv încheiat. A., în mod corect s-a apreciat că prevederile din contractul colectiv de muncă prin care se stabilește plata drepturilor de natură salarială solicitate de către reclamantă sunt nelegale iar acordarea drepturilor acolo menționate nu este permisă întrucât legea specială nu prevede posibilitatea acordării acestora. Nu în ultimul rând se poate observa că nu are relevanță în cauză faptul că aceste clauze nu au fost constatate nule de o instanță de judecată, în condițiile în care, în cadrul unei acțiuni care are ca obiect acordarea unor drepturi stabilite prin contracte colective de muncă, instanța are nu doar posibilitatea, ci și obligația de a analiza dacă acestea erau permise de lege pentru a fi negociate, în esență dacă clauzele din contractul colectiv de muncă sunt sau nu legale. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C. T. împotriva sentinței civile nr.600 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011. PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 06/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4043/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
