Sentința civilă nr. 586/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 586/2011
Ședința publică din 18 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, după declinarea de la Tribunalul Cluj, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ și cererea de suspendare formulată de reclamantul P. C. C. A. B., cauza privind și pe pârâta CURTEA DE
CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (L. Nr. 94/1992) și cerere de suspendare.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din parte reclamantului.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Reclamantul P. C. C., A. B., a chemat în judecată pârâta Curtea de
Conturi a României, C. de C. a J. C. solicitând să se dispună:
1. Anularea Încheierii nr. VI/340/06.l2.2010 a C. de C. a R. - D. de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale prin care a fost respinsă Contestația P. C. C. nr. 1286/(...) împotriva măsurilor dispuse la punctul 4 din D. nr. 30/(...);
2. Anularea în parte a D. C. de C. a R., C. de C. a județului C. nr.
30/(...), respectiv punctele 3 și 4 ale acesteia;
Totodată, în temeiul prevederilor articolului 15 coroborate cu ale articolului 14 din L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, solicită suspendarea parțială a executării D. C. de C. a R., C. de C. a județului C. nr. 30/(...), respectiva punctelor 3 și 4 ale acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii a arătat următoarele:
Cu privire la suspendarea executării actelor administrative arată că în conformitate cu prevederile articolului 15, coroborate cu ale articolului 14, alineat 1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".
Articolul 14, alineat 1 din același act normativ prevede condițiile în care poate fi dispusă suspendarea, respectiv "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente."
În privința primei condiții, prin cazuri bine justificate se înțelege, potrivit art. 2 alin. (l) lit. t) din L. nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Sub acest aspect, este de reținut că instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ, prevăzută de lege, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
În acest context, apreciază că există suspiciuni asupra nelegalității deciziei a cărei suspendare parțială o solicită, având următoarele argumente:
C. de C. consideră că s-au plătit în mod nelegal sporuri, prime și alte drepturi salariale. Însă, drepturile salariale considerate ca fiind nelegal acordate au fost stabilite în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă nr.
2478/(...), respectiv nr. 4079/(...), înregistrat la D. M. și P. S. C. sub nr.
16/(...), în vigoare în anul 2009 a cărui nulitate nu a fost constatată de către instanța judecătorească competentă, sesizată în condițiile articolul 24, alineatul 2 din L. nr. 130/1996.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv, arată faptul că prin H. C. Local al
C. C. nr. 6. prin care a fost aprobată acordarea acestuia pentru funcționarii publici, respectiv H. nr.6. pentru personalul contractual și de conducere din aparatul de specialitate al P. De asemenea, prin H. nr. 3. și 1. privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, Toate hotărâri le au făcut obiectul controlului de legalitate exercitat de către P. J. C., în condițiile L. nr.
340/2004, și nu s-a constatat nelegalitatea acestora, respectiv nu a sesizat instanța de judecată pentru a dispune anularea acestor acte administrative, motiv pentru care produc efecte în continuare cu aceeași autoritate ca și oricare alt act administrativ.
Punerea în executare a acordului/contractului colectiv de muncă este obligatorie conform articolului 243 din L. nr. 53/2003 - Codul M., a articolului
30, alineatul 1 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă și a C. O. I. a M. nr. 1., obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă neputând fi încălcate, întrucât acesta a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, orice încălcare a acestei obligații atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
De asemenea, este obligatorie pentru primar executarea hotărâri lor consiliului local conform L. nr. 215/2001, fapt atestat și prin D. I. C. de C. și
Justiție - Secția civilă nr. 3..
Practic, punctul 4 al deciziei C. de C. obligă la nerespectarea legii.
Simplul fapt al declarării nelegale a plății unor drepturi salariale, făcută în baza unor acte în vigoare și a căror executare este obligatorie este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității punctului 4 al D. C. de C., fiind un caz bine justificat pentru suspendarea executării acestuia.
Arată că actul administrativ (în speță decizia) se bucură de prezumția de legalitate, bazată la rândul său pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind ea însăși titlu executoriu.
Însă, principiul legalității actelor administrative presupune atât ca organul de control - C. de C. să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile ei să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a deciziei trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate, întrucât acțiunile
C. de C. nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să-i furnizeze o protecție adecvată autorității auditate împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării punctelor 3 și 4 ale D. C. de C. trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna instanței de judecată, pentru a se asigura respectarea principiului legalității, echitabil fiind ca atât timp cât judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Așadar, din cele expuse mai sus, rezultă suficiente motive care să creeze o serioasă îndoială asupra legalității punctelor 3 și 4 ale D. C. de C. a căror suspendare o solicită.
Verificarea sumară a legalității actelor administrative nu va fi în nici un fel antamată prin soluția dată cererii de suspendare, această abordare fiind și în spiritul principiilor cuprinse în Recomandarea R (89)8 a Comitetului Miniștrilor al C. Europei către statele membre privind protecția judiciară în materie de contencios administrativ. Documentul emis de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în L. nr.
554/2004 prevede ca principiu, tocmai posibilitatea celui ce se consideră vătămat "de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, in raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului".
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de textul legal - paguba iminentă - aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată de art. 2 alin, (1) lit. s) din L. nr. 554/2004 respectiv "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Deși obligația de stabilire a întinderii "prejudiciului" nu este de natură a motiva suspendarea executării, obligația de a dispune "măsuri pentru recuperare" creează o pagubă iminentă pentru angajații aparatului de specialitate a P., pentru primar și viceprimar în condițiile în care acestea nu se vor limita la măsuri incipiente, ci se va trece efectiv la recuperarea sumelor dis puse de către C. de C.
Cu atât mai mult cu cât termenul de realizare a măsurilor este de 31 ianuarie 2011, termen până la care în mod cert nu se va soluționa prezentul litigiu, în condițiile în care instanțele de judecată sunt deja supraaglomerate.
A., punerea în executare a dispoziției contestate va conduce la disfuncționalități financiare și sociale previzibile și extrem de însemnate care se încadrează în definiția pagubei iminente prevăzută de dispozițiile legale menționate.
Lipsirea salariaților, a primarului și a viceprimarului de drepturile bănești care vor fi recuperate"" este de natură să dovedească existența pericolului producerii unei pagube iminente și dificil de reparat. A., se creează în mod evident posibilitatea producerii în patrimoniul tuturor a unor prejudicii materiale viitoare și previzibile, în condițiile în care aceștia ar fi puși în situația de a returna sume mari de bani într-un timp foarte scurt, fapt ce ar periclita însăți subzistența lor și a familiilor lor.
Executarea dispozițiilor ar genera consecințe păgubitoare inevitabile, atât patrimonial cât și moral, în condițiile în care drepturile salariale sunt deja diminuate cu mult peste cei 25% prin L. nr. 1.". Salariații ar urma să primească doar salariul de bază diminuat, care este foarte mic (aproximativ
600 - 800 lei/net/lună), însă și acesta doar parțial pentru că vor trebui să ramburseze sumele solicitate a fi recuperate de către C. de C.
În speță, condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, deoarece în caz de nerespectare a termenului prevăzut pentru executare și îndeplinire a măsurilorstabilite există posibilitatea aplicării unor sancțiuni patrimoniale, contravenționale ori penale față de persoana nominalizată prin actele administrative pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor.
De asemenea, efectul colateral al aplicării dispoziției constă în perturbarea previzibila grava a funcționarii autorității publice prin aceea că toate persoanele sunt demotivate în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, fiind iminente conflictele colective de muncă, inclusiv încetarea pe perioadă nedeterminată a activității.
Consideră că o astfel de conduită ar genera disfuncționalități majore în activitatea autorității publice locale, cu consecințe păgubitoare pentru cetățeni.
Cu privire la anularea actelor administrative în fapt, arată că prin D. C. de C. a R., C. de C. a județului C. nr. 30/(...), decizie emisă ca urmare a examinării "abaterilor de la legalitate și regularitate" consemnate în Procesul verbal de constatare nr. 1.307 din (...), încheiat în urma acțiunii de audit financiar al contului anual de execuție bugetară pe anul 2009 la P. C. C., s-a constatat "Plata nelegală a sumei brute totale de 27.786 lei, reprezentând alte drepturi salariale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, "Plata nelegală a sumei brute totale de 120.089 lei, reprezentând sporuri, prime și alte drepturi salariale, acordate contrar prevederilor legale personalului propriu și 23.121 lei cheltuieli aferente acestora, privind contribuțiile angajatorului la bugetul general consolidat, în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă nr. 4.079/(...), respectiv nr. 2478/(...), contract înregistrat la D. M. și P. S. C. sub nr. 16/(...)", considerându-se încălcate următoarele acte normative: L. nr.
273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, art. 14 (2) și (3), (4) art. 22, art. 23, art. 54 (5) și (6), OG nr. 6 din 24 ianuarie 2007, art. 41; OG nr. 10/2008, art. 17 L. nr. 13011996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 8 (1), art. 12 (1) și art. 24 (l); Contractul Colectiv de M. U. nr. 2.895 din 29 decembrie 2006, la nivel național pe anii 2007 - 2010, art. 3 (2); H. G. nr. 83312007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, art. 25.
În baza acestor constatări, la punctul 3 al D. contestate s-a stabilit
"Conducerea Primăriei comunei C. va stabili - în temeiul art. 33, alin. 3 din L. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C. a R., republicată - întinderea prejudiciului urmare plății unor indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani care exced cadrul legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare și va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii" .
Aceleași măsuri au fost dispuse și la punctul 3 al deciziei, în ceea ce privește primarul și viceprimarul.
P. C. C. a contestat măsurile dispuse la punctul 4 din D. nr. 30/(...), însă prin Î. nr. VII340/(...) a C. de C. a R. - D. de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale aceasta a fost respinsă.
Consideră nelegale măsurile întreprinse de C. de C., deoarece: drepturile salariale considerate ca fiind nelegal acordate au fost stabilite în baza
Contractului/Acordului colectiv de muncă nr. 4.079/(...), respectiv nr.
2478/(...), înregistrat la D. M. și P. S. C. sub nr. 161(...), în vigoare în anul
2009, precum și prin H. C. Local al C. C. nr. 6. și 6..
Consideră că atât executarea acordului, cat si a contractului colectiv sunt obligatorii potrivit dispozițiilor articolului 41, alineatul 5 din C. R., care stabilește fără echivoc că "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate" .
A., conform articolului 236 al L. nr. 53/2003 - Codul muncii, contractul colectiv de munca este convenția încheiata în forma scrisa între angajator sau organizația patronala, de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca. La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de munca părțile sunt egale și libere. Contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea parților.
Acordul și Contractul colectiv de muncă liber negociat devine obligatoriu și își răsfrânge efectele asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabil și față de autoritățile publice, actele de negociere colectivă constituind legea părților, fapt prevăzut și de către articolul 7 din L. nr. 13011996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar articolul 24, alineatul 2, prevede expres că "nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă. la cererea părții interesate. "
În aceste condiții, după data intrării în vigoare a contractului și a acordului, instanțele de judecată sunt singurele abilitate să se pronunțe asupra legalității acestuia, nicidecum Curtea de Conturi a României.
Întrucât, contractul/acordul colectiv de muncă nu a fost declarat nelegal prin hotărâre a instanței de judecată, el trebuie respectat întocmai, având putere de lege între părțile contractante, respectarea prevederilor sale fiind garantată de C. R.
Precizează faptul că și pentru funcționarii publici, legiuitorul a prevăzut la articolul 72 din L. nr. 188/1999 posibilitatea negocierii prin acorduri, încheiate între autoritatea sau instituția publică și sindicatele funcționarilor publici, a unor măsuri pentru menținerea sănătății și securității muncii, prevăzând la articolul 31, alineatul 2 din același act normativ faptul că funcționarii publici, pe lângă salariu, beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Mai mult, potrivit articolului 243 din L. nr. 53/2003 - Codul M., articolului 30, alineatul 1 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și C. O. I. a M. nr. 1., obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu pot fi încălcate, întrucât acesta a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, orice încălcare a acestei obligații atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
Articolul 12, alineatul 1 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă permite în mod expres posibilitatea încheierii unor acorduri colective la nivel de instituții bugetare, cu o singura limitare: să nu se negocieze "clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Pentru a se ajunge la încălcarea acestei prevederi ar fi trebuit să existe un text de lege care să instituie, ca natură și cuantum, un spor care să se regăsească, modificat prin negociere, în contractul sau acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul instituției. Or, nici unul dintre drepturile bănești din contractul sau acordul colectiv încheiat nu se regăsesc în legislația salarizării personalului din administrația publică locală și deci nu se suprapune cu vreun drept bănesc instituit prin lege.
Într-adevăr drepturile de care beneficiază funcționarii publici sunt prevăzute expres în legile aplicabile acestora și aceste drepturi prevăzute expres nu pot forma obiectul unor negocieri, însă, în situația în care prin alte legi legiuitorul a conferit posibilitatea funcționarilor publici de a beneficia și dealte drepturi ce nu sunt în mod expres reglementate, nu se poate susține că acordarea lor în urma negocierilor și plata acestora este nelegală, atât timp cât însuși legiuitorul a acordat posibilitatea de a negocia prin contracte sau acorduri încheiate la nivelul instituțiilor bugetare a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres de vreo altă prevedere legală aplicabilă.
În condițiile în care și articolul Il, alineat 1, litera d) din L. nr. 130/1996 prevede: "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național. ", fără îndoială Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la M. M., S. S. și F. sub nr. 2.895 din 29 decembrie 2006 și publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29 ianuarie 2007, se aplică și personalului din aparatul de specialitate al C. J. C., acesta conținând prevederi care permit negocierea unor drepturi.
A., negocierea indemnizației de hrană este permisă de către articolul 33, alineatul 4, prevăzut în Capitolul 3 - Sănătatea și securitatea în muncă al Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, respectiv:
"Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislația muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri. "
Această prevedere permite negocierea unei sume de bani lunare, necesară asigurării unei alimentații de protecție în vederea menținerii și protejării stării de sănătate a angajaților, pentru întărirea rezistenței organismului la factorii zilnici de stres, precum și pentru asigurarea unui randament cât mai ridicat la locul de muncă, precum și asigurarea unei ținute decente salariaților instituției publice, având în vedere specificul activității.
Acordarea drepturilor salariale susmenționate este justificată și de către articolul 37, alineatul 2, litera b) care prevede: "În scopul prevenirii și diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unității a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel: b) împreună cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, angajatorul va stabili un sistem de stimulente pentru ca salariații să fie motivați în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu ".
De asemenea, articolul 41, alineatul 5 care prevede că "Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități și unități pot fi negociate și alte categorii de sporuri" justifică negocierea celorlalte drepturi de natură salarială.
Precizează faptul că articolul 100, alineatul 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede că "Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim".
În condițiile în care și articolul 17 din Ordonanța G. nr. 10/2007 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "Personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare", consideră legală negocierea și acordarea unor drepturi.
Mai mult, articolul 4, alineatul 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "S.ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. " Precizează de asemenea faptul că prin L. nr. 1. a fost ratificată de către R., C. O. I. a M. nr. 1. privind promovarea negocierii colective.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negocierea colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și justificat. În măsura în care drepturile suplimentare sunt expres reglementate, nimic nu împiedică negocierea și prevederea lor în acordurile sau contractele colective.
Susținerea conform căreia nu există temei legal pentru acordarea unor drepturi suplimentare personalului din instituțiile bugetare, nu poate fi primită, temeiul legal al conferirii acestor drepturi fiind însuși acordul/contractul negociat, legal încheiat, ca lege a părților, cât și actele normative avute în vedere la încheierea acestuia, cu atât mai mult cu cât fondurile necesare acoperirii acestor drepturi au fost prevăzute și aprobate în bugetul C. C. pentru întreaga perioadă pentru care s-au acordat aceste sume.
Interpretând dispozițiile legale menționate și având în vedere prezumția de libertate în cazul restricției, "Orice ce nu este interzis printr-o normă juridică este permis", consideră că drepturile la care face referire pot fi negociate prin A. colectiv de muncă.
În aceste condiții, având în vedere prevederile imperative ale L. nr.
215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este obligatorie pentru primar executarea hotărârilor consiliului local, fapt atestat și prin D. I. 3..
A susține că la nivelul instituțiilor bugetare nu pot fi negociate anumite drepturi în condițiile în care legislația în vigoare o prevede expres, înseamnă a crea premizele discriminării conform prevederilor Ordonanței G. nr. 137/2000. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii) se înțelege ansamblul obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilitate și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (articolul 154 din Codul M.) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Având în vedere cele de mai sus solicită admiterea contestației cu anularea încheierii nr.VI/340/(...) a C. de C. a R. - D. de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale și anularea în parte a D. C. de C. a R., C. de C. a J. C. nr.30/(...), respectiv punctele 3 și 4 ale acesteia.
Pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru C. de C. de J. C. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată (f.71-85 dosar (...) a T.ui
C.).
Tribunalul Cluj - secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 2251 din 2 mai
2011 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționarea cererii în favoarea C. de A. C. - secția comercială de cont. administrativ și fiscal în considerarea disp.art.10 alin.1 din L. nr.554/2004 și ale art.3 pct.1 C.proc.civ. și în raport de H. nr130/2010 a P. C. de C. prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de conturi, în vigoare de la data de (...).
Având în vedere decizia nr.3825 din 29 iunie 2011 pronunțată de I. în dosar nr.(...) prin care această instanță s-a pronunțat într-un conflict de competență, C. reține că prin această hotărâre s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea C. de A. C. Prin urmare astfel investită instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.30 din (...) emisă în baza prevederilor L. nr.94/1992 de Curtea de Conturi a României - C. de conturi a județului C. - s-a constatat la data de (...) diferențe între valoarea debitelor reprezentând impozite și taxe datorate de contribuabil înscrise în debitul contului 464 „creanțe ale bugetului local"; și în centralizatorul rămășițelor grupat pe feluri de venituri, înregistrarea eronată în contul 2601 „titluri de participare cotate"; a sumei de 145.000 lei reprezentând contribuțiile Primăriei Comune C. pentru proiectul integrat
„Asociația de dezvoltare intercomunitară"; C. - C., ca servicii de consultanță, studii de fezabilitate, expertize tehnice, studii geotehnice, întocmire documentații de avizare a lucrărilor pentru obiectivele de investiții, în cursul anului 2009 au fosta cordate nelegal drepturi salariale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică (primar și viceprimar) în sumă totală brută de
27.786 lei, și au fost acordate personalului propriu din aparatul administrativ indemnizații, sporuri și alte drepturi bănești ce exced cadrului legal reglementat de salarizarea personalului din instituțiile bugetare, doar în baza contractului colectiv de muncă nr.4079 din (...) contract înregistrat la D. C. sub nr. 16 din (...) și aprobat de C. local al comunei C. prin HCL nr.62 din (...) și a Acordului colectiv de muncă nr.2478 din (...) aprobat de C. local al comunei C. prin HCL nr.60 din (...) în sumă brută de 120.089 lei dispunându- se totodată măsuri de remediere.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație cu privire la acordarea drepturilor salariale a sporurilor în baza Acordului colectiv de muncă, iar prin încheierea nr.VI/340 din (...) a C. de C. a R. a fost respinsă contestația P. comunei C.
Prin urmare împotriva celor două acte administrative reclamantul a formulat acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestora ca nelegale și netemeinice și totodată suspendarea actelor emise în mod nelegal în virtutea disp.art.14 și respectiv 15 din L. nr.554/2004.
În ceea ce privește cererea de suspendare textul art.14 din L. contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a două condiții referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. O asemenea măsură poate fi acordată în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în acre există argumente juridice aparent valabile referitoare la pretinsa nelegalitate a actului administrativ. În speță însă nu se poate vorbi de o pagubă iminentă așa cum este ea definită de art.2 alin.1 lit.ș din L. contenciosului administrativ, care ar putea să afecteze reclamantul întrucât decizia a cărei suspendare se solicită se referă la recuperarea unor sume de bani aparent încasate nelegal și nu la repararea unui prejudiciu înregistrat prin plată mai exact încasarea unor drepturi bănești care să poată fi considerate o pagubă pentru reclamant și chiar nerecuperarea acestui prejudiciu ar priva bugetul local de sumele respective.
În ceea ce privește cazul bine justificat C. reține că în speță actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, el trebuind executat din oficiu fiind executoriu prin el însuși. Dimpotrivă, aparența caracterului nelegal al actului administrativ trebuie dovedită în concret, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În concluzie, în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art.14 rap.la art.15 din L. nr.554/2004 așa încât cererea de suspendare formulată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Obiectul acțiunii în contencios administrativ se referă și la anularea parțială a deciziei nr.30 din (...) emise Curtea de Conturi a României respectiv pct.3 și 4 din aceasta.
O abordare a motivelor invocate în susținerea acțiunii determină instanța să constate că principala problemă juridică adusă în discuție este aceea a acordării drepturilor salariale de către autoritatea publică. De esența regimului juridic al drepturilor salariale a personalului bugetar este faptul că ele se stabilesc exclusiv prin lege. E. atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă și partea variabilă a salariului cât și cuantumul acesteia. A. se explică faptul că toate reglementările care vizează statutul funcționarului public sau al personalului contractual (L. nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, L. nr.53/2004 , Codul muncii cu modificările și completările ulterioare) L. nr.130/1996 privi nd contractul colectiv de muncă) prevăd pe de o parte natura legală a drepturilor salariale iar pe de altă parte interdicția ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt atributul legiuitorului. Așa a apărut necesitatea ca executivul să adopte legea privind sistemul unitar de salarizare pentru salariații din instituțiile bugetare.
La nivelul primăriei comunei C. s-a încheiat acordul/contractul de muncă între P. comunei și salariații cu contract de muncă, funcționari publici ce cuprind prevederi care încalcă actele normative în vigoare privind drepturile salariale de care pot beneficia funcționarii publici și personalul contractual din instituțiile bugetare.
E. real că potrivit art.12 alin.1 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, acestea pot fi încheiate și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă tot atât de adevărat este faptul că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În conformitate cu prevederile art.10 din OUG nr.1/2010 și în raport de prevederile art.30 din L. cadru nr.330/2009 se constată că începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru 330/2009.
Prin urmare, prin lege s-a stabilit nevalabilitatea unor astfel de acorduri
și unor acte administrative, astfel încât pârâta Curtea de Conturi a României a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte, din moment ce a constatat că sporurile au fost stabilite peste prevederile legale în vigoare.
În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 188/1999 și ale art.22 din HG 833. care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege.
Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul
2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrar dispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L.
330/2009.
C. relevă că în speță sunt incidente pe de o parte prevederile art.30 alin.1 din L. nr.330/2009, ale art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010, art.5 alin.1 și respectiv art.10 din același OUG nr.1/2010.
Coroborând aceste dispoziții legale rezultă că în anul 2010 ca prim an de aplicare etapizată a L. unitare de salarizare nu puteau fia cordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced legii cadru de salarizare.
Așa cum a arătat și pârâta aspectul esențial de lămurit în prezenta cauză este de a ști dacă sporurile de fidelitate și loialitate față de instituție în raport de vechimea în instituție, indemnizația de dispozitiv, sporului de toxicitate pentru operatori calculatoare și acordarea ajutorului de sărbători C. și P., a indemnizației de hrană de 15 lei/zi salariat, a indemnizației de ținută decentă prevăzute în acordul colectiv, erau legal acordate, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010.
Așa fiind, susținerile reclamantului conform cărora Acordul colectiv de muncă nu a făcut obiectul vreunei analize de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, este lipsită de relevanță deoarece instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010 să analizeze legalitatea acordului.
Prin urmare, urmând a avea de stabilit legalitatea acordării tuturor acestor sporuri prevăzute prin A. colectiv, instanța urmează să se raporteze la dispozițiile imperative ale art.31 din L. nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căreia pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Această dispoziție legală trebuie coroborată cu prev. art.72 din L. nr.188/1999 care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833..
Așadar, din aceste dispoziții legale C. relevă că nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, deoarece din punctul de vedere al L. nr.188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. De altfel negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. nr.188/1999 nu pot negocia prestații suplimentare.
Nu în ultimul rând această concepție a fost preluată și de L. nr.330/2009 atunci când prevede expres în anexa 3 care sunt sporurile și alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. Cât privește sporul de stabilitate, fidelitate și loialitate potrivit acestei legi, el nu se mai regăsește printre acestea.
Prin urmare, sporul de stabilitate, fidelitate și loialitate prevăzut în Contractul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale.
Aceleași argumente C. apreciază ca fiind pe deplin valabile și în cazul sporului de dispozitiv care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.37/2009 pronunțată de I. în examinarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretare ași aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Potrivit acestei decizii s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M.A.I. și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de interne. Cum dispozițiile legale care permit acordarea acestui spor doar a anumitor categorii de funcționari publici nu sunt aplicabile recurentei, în mod întemeiat s-a apreciat că acest spor nu poate fi acordat.
Referitor la acordarea ajutorului de sărbători în anul 2009 potrivit art.31
(10) din Contractul colectiv de muncă și art.30 (3) din acordul colectiv de muncă s-a acordat funcționarilor publici și personalului contractual un ajutor de sărbători în echivalent cu salariul mediu brut pe economie/salariat/sărbătoare de P. și C. Cu toate acestea nu s-a specificat în contractul Acordul colectiv temeiul legal de acordare a acestei forme de remunerare, neexistând un alt cadru legal de salarizare decât cel reglementat de art.19 din OG nr.6/2007 respectiv art. 11 din OG nr.10/2007. Prin urmare și acest spor a fost nelegal acordat.
Referitor la acordarea indemnizației de hrană de 15 lei/zi/salariat , aceasta a fost acordată nelegal deoarece funcționarilor publici le sunt aplicabile prevederile L. nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă salariaților din sectorul bugetar care pot primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă, care pot fi utilizate conform destinațiilor stabilite de lege, fiind astfel acordate nelegal sumele cu acest titlu.
Cât privește acordarea indemnizației de ținută decentă prev. în art.31 (14) din Contractul colectiv de muncă, aceasta nu are temei legal deoarece potrivit L. 188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, art.31 statuează că aceștia sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului pe care primesc gratuit, iar personalul din P. comunei C. nu se încadrează în această categorie. Aceasta deoarece este cunoscut faptul că anumite categorii de personal bugetar sunt obligate să poarte uniformă în timpul serviciului, obligație căreia îi corespunde dreptul de a primi acea categorie de la instituția unde-și desfășoară activitatea uniforma respectivă. În genere aceasta este prevăzută în cazul polițiștilor, conform art.1 alin.1 din L. nr.360/2002 privind statutul polițistului, respectiv categoriei salariaților bugetar cu statut special, ceea ce nu este cazul întregului personal din cadrul comunei C.
Drept urmare și în ceea ce privește acordarea acestei indemnizații pentru
ținută decentă, în mod întemeiat pârâta a statuat că ea a fost acordată în mod nelegal.
Pentru toate aceste considerente instanța reține că în speță actele administrative a căror anulare se cere sunt legale și temeinice, motivele invocate de reclamant fiind neîntemeiate, urmează ca în temeiul art. 18 din L. contenciosului administrativ acțiunea să fie respinsă.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. C. împotriva pârâtei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - C. DE C. A J. C.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul prev. art. 15 coroborate cu art. 14 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de suspendare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER I. C. D. V.
Alfată în conc.medical S emnează: PRIM GREFIER M. T.
Red.CI Dact.SzM/5ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 6008/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5917/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
