Decizia civilă nr. 5039/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5039/2011
Ședința publică de la 24 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta B. B. I.
și pârâta A. F. P. A M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de
Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul reclamantei este timbrat, iar recursul pârâtei este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), pârâta recurentă a depus ladosar întâmpinare, iar la data prezentului termen, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1245 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a admis acțiunea, formulată de reclamantul B. B. I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 9153 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data plății și până la data restituirii integrale; a fos tobligată pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in R. a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. C.-N. arătând că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca tardivă având în vedere prevederile art.11 alin.2 din L. 554/2004 și de asemenea este prescrisă că a fost depășit termenuld e 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958. În privința neurmării procedurii prevăzute de art.11 din OUG 5. se invocă inadmisibilitatea acțiunii și respingerea acțiunii pe această excepție. Totodată se invocă comnpatibilitatea taxei pe poluare cu normele comunitare și faptul că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este nelegală întrucât taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată voluntar și în plus onorarul trebuia redus. Reclamanta B. B. I. a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe solicitând modificarea parțială în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, taxă timbru și onorar avocațial solicitate și în recurs având în vedere că nu a fost recunoscut până la primul termen de judecată faptul că suma de 9153 a fost încasată nelegal. A. F. P. C.-N. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantei deoarece în mod corect s-a dispus micșorarea onorariului avocațial raportat la complexitatea cauzei și la munca efectiv prestată. Asupra recursurilor Curtea va reține următoarele: În ceea ce privește excepția tardivității și excepția prescripției, Curtea va considera ca întemeiată hotărârea primei instanțe deoarece potrivit art.135 C., dreptul de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. Prin urmare, în acest interval și nu în cel prevăzut de art.3 din Decretul-lege 167/1958 contribuabilul poate să formuleze cerere pentru restituirea sumei încasare cu încălcarea dreptului comunitar conform art.117 lit.d C.proc.fiscală, așa încât nici excepția tardivității raportat la prevederile art.11 alin.2 din L. 554/2004 nu este întemeiată. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea va reține că taxa achitată de reclamant este o taxă de primă înmatriculare reglementată la momentul respectiv prin prev.art.114/1 C. și pentru impunerea sa nu a fost emis un act administrativ fiscal. Totodată, încălcarea dreptului comunitar de către stat este o faptă ilicită care dă dreptul acesteia la despăgubire deci, la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dreptului comunitar. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar. În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunitățiilor europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prinraportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursurilor și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Referitor la dobânda legală acordată de instanța de fond, este evident că temeiul acesteia îl constituie dispozițiile OG nr. 9/2000, iar aceasta este datorată de la data de (...), dată la care reclamanta a formulat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective a debitului. Așa fiind, recursul A. F. P. C.-N. urmează a fi respins ca neîntemeiat în conformitate cu art.304 pct.8 și 9 C. raportat la 312 C. și art.20 alin.3 din L. 554/2004. Referitor la recursul reclamantei B. B. I., Curtea va aprecia că acest recurs este neîntemeiat și îl va respinge ca atare, în conformitate cu prevederile art.312 C. Aceasta deoarece instanța poate aprecia asupra onorarului ce trebuie acordat în funcție de dificultatea cauzei și munca prestată de avocat raportat la prevederile art.274 alin.3 C. Această situație de apreciere asupra onorarului a fost justificată de faptul că există o practică constantă a instanțelor de judecată de restituire a taxei de primă înmatriculare și de poluare, astfel că având în vedere multitudinea de cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată având acest obiect, Curtea constată că această cauză nu este dificilă și nici munca prestată de avocat nu poate fi apreciată în sensul considerării ca întemeiată a cheltuielilor de judecată cerute părții adverse. Deoarece ambele recursuri au fost respinse menținându-se soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea în conformitate cu prevederile art.276 C. nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-reclamantă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de reclamanta B. B. I. și pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr.1245 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Respinge cererea recurentei-reclamante B. B. I. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs a recurentei pârâte A. F. P. C.-N. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G REFIER L . U. M. D. R. R. D. M. T. 2 ex. - (...) red.RRD/AC
| ← Decizia civilă nr. 4960/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
