Decizia civilă nr. 5040/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5040/2011
Ședința publică de la 24 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.
(...), în contradictoriu cu reclamantul M. C. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1599 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), au fost respinse excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă. A fost admisă în parte acțiunea precizată și formulată de reclamantul M. C. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.-N. și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1240 lei reprezentând taxă specială de înmatriculare. A fost respins petitul privind obligarea la plata dobânzilor în conformitate cu prevederile art. 124 Cod Procedură Fiscală. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 439,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată întrucât obiectul juridic dedus judecății îl constituie restituirea sumei menționate, urmare a refuzului de nerestituire din partea pârâtei și nu anularea unui act administrativ fiscal care să determine incidența în speță a procedurii necontencioase prevăzută în Capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 5.. Potrivit principiului disponibilității reclamantul statuează asupra cadrului procesual și obiectului juridic dedus judecății, care în maniera în care a fost formulat se circumscrie competenței speciale statuată prin prevederile art. 8 și 18 din L. nr. 554/2004. Excepția tardivității introducerii acțiunii întemeiată în drept ambele pe prev.art. 11 alin.l si 2 din L. 554/21004 a fost respinse deoarece: Potrivit art. 11 pct.l lit.a din L. nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat de soluționare a cererii";. Conform art. 11 pct.2 din L. nr. 554/2004 „ pentru motive temeinice în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă si peste termenul prevăzut la alin. l dar nu mai târziu de l an de la dat emiterii actului";. In cauza dedusă judecății cererea a fost introdusă de reclamanta la data de (...) (f.6-7), iar răspunsul a fost comunicat la data de (...) (f.10) si acțiunea fiind înregistrată la data de (...) este în termenul prev.de art. 11 pct.l lit.a din L. nr. 554/2004, circumstanțe în care excepția invocată a fost respinsă ca nefondată. Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Pârâta A. F. P. a mun. C.-N. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de (...) suma de 3484 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare însă la acest termen față de pozitia procesuală a pârâtei exprimată în întâmpinare a învederat că prin acțiunea formulată solicită doar restituirea sumei de 1240 lei rămasă nerestituită din totalul sumei de 5874 lei. Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității E.. Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, va admite acțiunea formulată și precizată în parte în sensul obligării pârâtei să-i restituie suma de 1240 lei reprezentând taxă specială de înmatriculare. Reclamantul la acest termen a învederat că temeiul legal al dobânzilor solicitate prin petitul 2 al acțiunii îl constituie prevederile art. 124 Cod Procedură Fiscală. Față de aceste precizări instanța a apreciat că acest petit a fost nefondat pentru următoarele considerente: Este de principiu că potrivit disp.art. 21 alin.4 Cod Procedură Fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot asa, dacă suma respectivă a fost încasată si folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat si data restituirii integrale către contribuabili deoarece numai asa se poate realiza o justă reparatie a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită si culpabilă a organului fiscal al statului. Dispozitiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv O. nr. 9. - art. 2 , art.3 alin.l si 3 astfel încât temeiul de drept invocat de reclamant, art. 124 Cod Procedură Fiscală nu este incident speței. Din aceste considerente acest petit a fost respins. Potrivit prevederilor art.274 C., reținând culpa procesuală a pârâtei aceasta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 439,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocatial, taxă judiciar de timbru si timbru judiciar (f.22,24). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. C.-N. înregistrat la data de 16 mai 2011. După cum rezultă din dovada de la fila 30 (dosar fond), motivarea sentinței i-a fost comunicată reclamantului la data 29 aprilie 2011, iar termenul de recurs prevazut de art. 301 C. raportat la art. 20 alin. 1 din L. nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101 C. pr. civ., a expirat la data de 15 mai 2009 iar data certă a depunerii recursului aplicată pe exemplarul înregistrat la instanța de fond este 16 mai 2011. Conform art. 102 alin. 1 C., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 C., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate în baza art. 312 alin.1 C.p.c. recursul reclamantului va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1599 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 3297/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3657/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
