Decizia civilă nr. 5071/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5071/2011
Ședința publică din 24 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. M.
JUDECĂTOR : M. D. JUDECĂTOR : R.-R. D. G. : C. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC G. C. S., precum și recursurile formulate de D. G. A F. P. M., A. F. P. S. M. și A. F. P. V. DE S., împotriva sentinței civile nr. 872 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...) privind și pe chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat M. A. cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile pârâtelor sunt scutite de taxă judiciară de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar pârâta D. G. a F. P. M. a depus întâmpinări în nume propriu și pentru A. F. P. S. M. și V. de S. Nefiind alte cereri sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta reclamantei, av. M. A. solicită admiterea recursului formulat de reclamantă și modificarea în partea a sentinței atacate și în consecință obligarea pârâtelor la restituirea taxei pentru poluare în cuantum de 12.090 lei, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății și până la restituirea efectivă. În ceea ce privește recursurile declarate de pârâte solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 872 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), s-a respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârâtă. Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta SC „. C. S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. V. DE S., iar pârâta D. G. a F. P. M. a fost obligată să restituie reclamantei suma de 12.090 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu data de (...) pentru suma de 2.512 lei, respectiv începând cu data de (...) pentru suma de 9.578 lei, dobândă ce se va calcula până la achitarea integrală a sumelor datorate. De asemenea, a fost obligată pârâta D. G. a F. P. M. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1543,3 lei. S-a respins cererea de obligare a pârâtei A. F. P. a O. V. de S. la restituirea sumei. Prima instanță a soluționat excepția odată cu fondul. Astfel, a învederat tribunalul, a considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism,în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție, cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO. Actul atacat, respectiv dispoziția parțială de restituire a pârâtei A. F. P. B. M. este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ. În consecință s-a respins excepția inadmisibilității invocată de A. F. pentru Mediu. Pentru plata taxei de primă înmatriculare nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material și nici un act fiscal, deoarece plata „benevolă"; făcută de reclamantă constituia una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în R. a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității Europene. Taxa i-a fost impusă reclamantei, motiv, de altfel, invocat în cererea de chemare în judecată, pentru a-și putea înmatricula în R. autovehiculul achiziționat din țara de origine unde a fost înmatriculat. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul R. și deja înmatriculate în R. nu se percepe aceeași taxă, intervenind astfel caracterul său discriminatoriu. Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta a achitat suma de 12.090 lei, reprezentând taxă specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal cu ordinele de plată nr. 2/(...) și nr. 209/(...) depuse la filele 6 și 7 din dosar. Taxa de primă înmatriculare a fost achitată în vederea înmatriculării vehiculului marca Mercedes Benz cumpărat din Ungaria la data de (...) conform facturii depuse în copie și traducere la dosar, stat membru al Uniunii Europene în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată la (...), dată înscrisă în certificatul de înmatriculare depus în copie și traducere la dosar. Operațiunea de înmatriculare s-a realizat la data de (...) conform cărții de identitate a vehiculului depusă în copie la dosar. Potrivit art. 7 alin. 1 lit. i din Ordinul nr. 1501/2006 dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii, la acel moment conform art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 2 din Codul fiscal, era o condiție obligatorie pentru înmatricularea definitivă a vehiculului cu ocazia primei înmatriculări în R., fără ca obligația de plată a taxei să se materializeze într-un titlu decreanță cu un suport material emanând de la organele fiscale și care să constituie act administrativ fiscal. Înscrisul care atestă plata acestei taxe nu întrunește elementele unui act administrativ fiscal întrucât nu produce efecte juridice în planul raporturilor fiscale ci doar constată îndeplinirea uneia dintre cerințele expres prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. i din Ordinul nr. 1501/2006 pentru înmatricularea definitivă a unui vehicul. Or, această ultimă operațiune nu are natură fiscală întrucât nu privește administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale conform art. 1 din Codul de procedură fiscală . Prin emiterea chitanței de plată nu s-au produs efectele prevăzute de art. 16 din Codul de procedură fiscală, respectiv stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor cu caracter fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantei încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. A J. M. și A. F. P. S. M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâtele au susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Din această perspectivă, pârâtele consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din O.U.G. nr. 5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare și neîncălcând principiul neretroactivității legii civile în timp, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Au apreciat pârâtele că OUG în forma aflată în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T., fiind neutră din punct de vedere fiscal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamanta SC „. C. S. prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate șiobligarea A. V. de S. să-i restituie taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 12.090 lei achitată cu O.P. nr. 2/(...) și O.P. nr. 209/(...), actualizată cu rata dobânzii legale, de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, reclamanta a susținut că în mod nelegal prima instanță a admis doar parțial acțiunea sa și a obligat doar D.G.F.P. M. să-i restituie taxa specială pentru autoturisme, respingând acțiunea față de A. V. de S., deși aceasta din urmă este unitatea administrativă teritorială care colectează taxa, astfel că tot această instituție este cea care trebuie obligată și la restituirea ei deoarece are competență privind calculul, încasarea și restituirea taxei speciale de primă înmatriculare. Intimata D.G.F.P. M. în nume propriu și pentru A. V. DE S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate (f.19). Examinând recursurile, Curtea reține următoarele : Recurenta-pârâtă susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar puneserioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. ] Referitor la cererea de acordare a dobânzilor: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Recursul reclamantei este însă fondat în ceea ce privește titularul obligației de restituire. Din conținutul ordinului de plată nr. 2. (f.6) cu care s-a făcut plata taxei, rezultă că aceasta a fost plătită la T. operativă V. de S. T. se află în structura funcțională a A. F. P. V. de S. Fiind autoritatea fiscală ce a încasat taxa, în mod firesc poate fi obligată și la restituire, fiind parte în raportul juridic fiscal, substanțial născut cu prilejul achitării taxei. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din L. nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de reclamantul SC „. C. S. împotriva sentinței civile nr. 872 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea, iar pârâta A. F. P. V. DE S. va fi obligată să restituie reclamantei suma de 12.090 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății fiecărei taxe și până la restituire. În temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 se va respinge recursul D. G. A F. P. M. împotriva aceleiași sentințe, în considerarea aspectelor de fond susținute în recurs. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN N. LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul SC „. C. S. împotriva sentinței civile nr. 872 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea. Obligă pârâta A. F. P. V. DE S. să restituie reclamantei suma de 12.090 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății fiecărei taxe și până la restituire. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursul D. G. A F. P. M. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. M. M. D. R.-R. D. G., C. P. Red.M.D./ (...) Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: M.H..
| ← Decizia civilă nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5206/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
