Decizia civilă nr. 5153/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 5153/2011
Ședința din data de 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. S. împotriva sentinței civile nr. 2219 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.2219 din 29 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea privind suspendarea executării Dispoziției nr. 3368/(...). A fost respinsă cererea formulată de reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.3368/(...). Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantei atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010. S-a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul P. municipiului C.-N., lucrând în cadrul DIRECȚIEI POLIȚIEI COMUNITARE iar prin D. 3368/(...) emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr. 1254/(...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. 2142/(...), privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului Finanțelor P.e nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1/2010, fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate. Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, și anume cel care se referă la nulitatea absolută a acesteia, reținem că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece a fost emisă în baza O. (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s-au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi. Referitor la abrogarea O. (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP NR. 727/(...) , emis în aplicarea acestei legi, reținem că în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. În speță, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr. 2. mai 2010 a Curții de A. C., sentință nedefinitivă și care potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, s-a reținut că în baza acestui ordin Agenția Județeană de P. S. C. a efectuat controlul sus amintit în cadrul P. M.C.-N., iar în urma controlului această agenție a emis adresa nr. 386/R/(...) prin care a încunoștințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, nefiind prevăzute în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3.. În baza acestei adrese, P. M. C.-N. a emis dispoziția 2142/(...) prin care a fost modificat statul de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice aflate în subordinea Consiliului Local al M. C.-N.. Din cronologia actelor sus expuse rezultă că D. 2142/(...) a fost emisă în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii. Apoi, cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamantul este îndreptățit sau nu la acordarea sporului de dispozitiv și sporului de stabilitate, respectiv dacă dispoziția contestată este nelegală în contextul în care a eliminat aceste două sporuri fără un temei legal, reținem următoarele: Cu referire la sporul de dispozitiv s-a reținut că în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. În speță, reclamantul nu a făcut dovada că s-a transferat din M.A.I , iar apoi, evident,, nu a făcut dovada că a beneficiat de acest spor înainte de angajarea în cadrul poliției comunitare. Potrivit art. 10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea L. 3., se arată că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";. Prin urmare, în raport de acest text de lege, rezultă că trebuie a se analiza dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor. S-a apreciat că în condițiile în care prin D. I. nr. 3. a stabilit în mod obligatoriu că acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest drept salarial nu mai poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. 3.. Mai apoi, chiar dacă nu ar fi fost această decizie de recurs în interesul legii, trebuie să ne raportăm la temeiul invocat de reclamantă pentru acordarea acestui spor cât și a sporului de stabilitate, și anume, acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. mun. C.-N., nr. 224076/(...). Reclamantul este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv în conformitate cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii. S-a analizat dacă cele două sporuri solicitate de reclamant și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă. S-a apreciat că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale. În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege. Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. M. C.-N.. Cu referire la cererea de suspendare a dispoziției primarului contestată, în condițiile în care s-a stabilit pe fond că această dispoziție este legală și temeinică, este evident că s-a respins cererea de suspendare, neexistând caz bine justificat și nici pagubă iminentă care să determine suspendarea acesteia, măsura eliminării celor două sporuri de către P. municipiului C.-N. fiind legală și temeinică. Așa fiind, în temeiul art. 15 din L. 554/2004, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamant. Totodată, în raport de considerentele sus menționate, s-a respins și pe fond cererea de anulare a dispoziției contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din cele două sporuri începând cu luna ianuarie 2010. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamatul C. S. arătând că esteprezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.8 C.pr.civ. arătând că în motivarea sentinței s-a reținut că trebuie să înlăture și argumentele referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată - precum și cele referitoare la abrogarea /. actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă întrucât după pronunțarea sentinței prin adresa nr.40/2011 F. a comunicat că prin decizia nr.1622/2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție aufost respinse ca nefondate recursurile declarate împotriva sentinței nr.239/(...). Analiza recursului formulat, din perspectiva motivelor invocate și aprevederilor legale determinate ca fiind incidente ,relevă următoarele : Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege conform art.8 alin.1 din Leg.nr.130/1996 republicată, privind contractul colectiv de muncă,. Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale așa cum s-a prevăzut că la art.12 alin.1 . Aceste prevederi sunt reluate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 în conținutul art.3 pct.2. Prima instanță în mod corect a corelat aceste prevederi cu dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Noțiunea de salariu este definită de art.154 din Codul muncii ca fiind contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Art.155 din codul muncii menționează componentele salariului, acesta cuprinzând salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile, și alte adausuri. Trebuie reținut că salariile se stabilesc prin negocieri între angajator și salariat sau reprezentanți ai acestora și că sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege potrivit art 157 . Codul muncii Prin OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, s-a prevăzut ca în conformitate cu prev.art.30 din L.-cadru nr.3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 să nu fie luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii și care excedează prevederilor L.-cadru nr.30/2009. T. nu a apreciat ca fiind incidente în soluția pronunțată dispozițiile O. nr.(...) care a fost anulat analiza realizată de acesta fiind în raport de dispozițiile legale de rang superior acestui act administrativ astfel că aserțiunile recurentului raportat la acesta urmează a fi înlăturate. Aserțiunile recurentului referitoare la nelegalitatea D. emise de P. municipiului C.-N. prin raportare la lipsa de efecte a O. nr.(...) care a fost anulat nu pot fi primite justificarea emiterii actelor contestate nefiind în raport cu actul invocat , temeiul emiterii fiind menționat în mod expres ca fiind art 63 și 68 din L. nr 215/2001 și L. nr 3. . Lipsa de temei a susținerilor recurentului rezidă din prevederile art.157 alin.2 din L. nr.53/2003 coroborate cu prev. art.12 alin.1 din L. nr.130/1996 și a prev. art.72 din L. nr.1., a căror interpretare confirmă că sistemul de salarizare se stabilește prin lege și excede acestei reglementări stabilirea unor drepturi prin contractele colective de muncă pentru salariații instituțiilor bugetare întrucât prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Acordarea sporului de fidelitate și loialitate cu ignorarea prevederilor legale enunțate anterior atrage nelegalitatea acestei dispoziții indiferent de actul care o cuprinde, analiză ce se realizează în verificarea legalității măsurii dispuse prin actul administrativ atacat așa cum s-a evidențiat anterior, verificarea legalității acestuia neputând fi realizată decât prin raportare la acele prevederi legale cu forță superioară care se bucură la rândul lor de prezumția de legalitate. Interpretarea disp., art.11 alin.1 lit.d din L. nr.130/1996 cu privire la efectele contractelor colective de muncă nu poate fi realizată în sensul în care prin clauzele convenite cu ignorarea prev. art.12 din L. nr.130/1996 să fie asigurate drepturi ce nu au fost stabilite în această manieră de legiuitor. Critica vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale și cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25% de asemenea nu poate fi reținută întrucât în ceea ce privește aplicarea disp. art.13 raportat la art.47 din L. nr.138/1999, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță s-a pronunțat decizia nr.3. de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a cărei interpretare și aplicare a devenit obligatorie în raport de care s-a făcut verificarea legalității la momentul analizei fără a se considera că efectele acesteia ar retroactiva pentru anul 2009 așa cum susține recurenta. Invocarea hotărârilor pronunțate în privința altor funcționari publici în ceea ce privește sporul de dispozitiv nu poate primi valența dorită de recurent atâta timp cât această practică nu era unitară pronunțându-se în mod curent și hotărâri contrare, acesta fiind și motivul pentru care a fost necesară pronunțarea deciziei în recurs în interesul lefii amintite. Legiuitorul prin instituirea anumitor drepturi pentru o anumită categorie de persoane nu poate prevedea toate situațiile asemănătoare care ar justifica o astfel de prevedere. Extinderea realizată de recurent a dispozițiilor legale edictate în favoarea unei anumite categorii de persoane nu poate fi realizată în maniera dorită de recurent iar extinderea categoriilor de destinație a actului prin emiterea unui act administrativ cu forță inferioară acestuia menit a pune în executare o lege într-o altă manieră decât a fost aceasta edictată apare ca fiind nelegală și în mod corect a fost înlăturată. Prima instanță a apreciat în mod corect că dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3. nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009 având în vedere nelegalitatea stabilirii acestora prin acte administrative sau de altă natură edictate în executarea legii însă contrare prevederilor legale . Afirmația potrivit căreia la acest moment singurele persoane prejudiciate sunt angajații autorității publice locale iar prin aceasta fiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor instituite de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004 nu poate fi primită. Acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale crează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice astfel că nu poate fi apreciată ca fiind prezentă ipoteza instituită de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004 așa cum corect s-a reținut și în primă instanță . Recursul promovat apare în consecință ca nefondat , nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate, întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în limitele investirii în raport cu apărările exprimate, acordând doar ceea ce s-a solicitat, interpretând corect actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale determinate ca fiind incidente astfel că în baza disp. art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul C. S. împotriva sentinței civile nr.2219 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. C. P. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2538/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1979/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
