Decizia civilă nr. 1979/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1979/2011
Ședința publică de la 12 Mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
G. M. T.
S-a luat în exam inare recursul formulat de reclamanta K. A., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții A. F. P., D. G. A F. P. M. și A. F. P. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. S-a depus la dosar întâmpinare, iar în preziua termenului, recurenta a depus un script. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4839 din 29 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) A T.ui M., a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta K. A. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. - A. F. P. S. M., și M. M. - A. F. P. M. P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că taxa pe poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 5. (OUG nr. 2., OUG nr. 7.) era datorată la prima înmatriculare a autoturismului în R., indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, însă prin modificările OUG nr. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de polua. A. „. M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. Categoria de autoturisme produse în R., o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. P. aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E. În situația de față taxa pe poluare a fost achitată la data de (...), deci anterior modificării OUG nr. 5., or numai în urma modificărilor aduse prin OUG nr. 2. și OUG nr. 7., norma internă nu îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din T.ul CE, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta K. A. solicitândmodificarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și admiterea cererii de chemare în garanție. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prin sentința primei instanțe s-a respins acțiunea acesteia având ca obiect obligarea A. F. P. S. M. la restituirea taxei de poluare și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulată de pârâtă. P. a decide astfel, T. a considerat, potrivi t unei moti vări care poate fi calificată drept "sumară", ca in speta "taxa de poluare a fost achitata anterior modificarii OUG 5.,or numai in urma modificarilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu ar. 90 din T.ul CE", motiv pentru care a respins actiunea noastra. O simplă lectură a argumentelor care au condus prima instanță la respingerea acțiunii relevă faptul că această hotărâre nu este motivată, nici în fapt și nici în drept, motiv pentru care ea nu satisface exigențele minime de motivare care decurg din interpretarea art. 6 par. 1 din Convenția E. a D.urilor Omului. Din motive a căror subtilitate ne scapă, Tribunalul Maramureș nu a analizat sub nicio formă susținerile noastre referitoare la incompatibilitatea taxei de poluare cu art. 90 par. 1 din T.ul CE și jurisprudența relevantă a C. de Justiție E. De asemenea, în pofida evidenței, T. a reținut, fără a indica vreun element de probă în acest sens, faptul că taxa de poluare ar fi legala,in conditiile in care s-a achitat la data (...). În aceste condiții,apreciem că hotărârea recurată trebuie modificată în întregime, ca urmare a admiterii recursului. Ținând cont de jurisprudenta, roagă instanta sa retina un tip similar de diferență de tratament asupra caruia s-a pronunțat Curtea de la L. prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-3., F. G. R. BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, C. c. I. (bananele importate în I. și fructele cultivate). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comuni tar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T.ul CE să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. „Ab intio";, trebuie insa enuntata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecatii si plecand de aspectele concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. "O. U. G. nr. 5. este contrară arte 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în R.. Or, după aderarea R. la UE,acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze,chiar și potențial, consumul produselor importa te, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato-în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în I.). Treptat, instanțele naționale pronunță hotărâri prin care constată incompatibilitatea taxei de poluare prevăzută de O. nr. 5. cu dreptul comunitar. Un astfel de exemplu în acest sens îl reprezintă Curtea de A. O. A., prin decizia nr. 5. din 5 noiembrie 2009 a C. de A. O.-secția comercia1ă, de contencios administrativ și fisca1,s-a admis acțiunea reclamantului s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 88900/(...),emisă de A. O. și a fost obligat acest organ fiscal la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3.486 RON,achitată la data de (...). în același timp, întrucât taxa de poluare a fost vi rată de organul fiscal Administrației F. pentru M., s-a admis cererea de chemare în garanție a acestei autorități, care a fost obligată să plătească către A. O. suma menționată. P. a pronunța această soluție-contrară celei a T.ui Bihor-Curtea de A. O. a reținut faptul că taxa de poluare reprezintă în fapt o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite de C. fiscal în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și că taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre și reînmatriculate în R. după aducerea lor în țară. T. a fost astfel considerată contrară art. 90 din T.ul CE,menționându-se și faptul că suspiciunile privind efectele protecționiste ale reglementării naționale au fost remarcate și de C. E., care a deschis la 25 iunie 2009 o nouă procedură de infringement împotriva R.. Se mai remarcă un alt tip de discriminare si anume,între persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, astfel ca doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare,deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele inmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 5. rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește";. Acest tip de discrimnare trebuie discutat însă în raport de art 16 din Constituție, art 26 din Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice,ratificat de R. prin D. 2. și a art 1 și 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Analizând dispozițiile OUG 5. cu modificările ulterioare,rezultă că pentru un autoturism produs in R. sau in al te state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în R.. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE,dacă este inmatriculat pentru prima dată în R.. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru:cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în R.. Iar ca urmare a adoptării O. nr. 2., intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă:a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, E. 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în R. sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în R. în perioada (...)- (...), astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în R.. Se protejează astfel producția internă,aspect ce reiese explicit din preambului O. nr. 2. și 2., potrivit căruia: Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească,iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare. P. a convinge instanta de recurs ca T. încalcă principiul „poluatorul plătește"; , solicită să se aibă in vedere urmatoarele aspecte: Principiul "poluatorul plătește" a fost enunțat pentru prima dată prin D. de la Rio de J. (1992),după cum urmează: "Autoritățile naționale vor face eforturi să promoveze suportarea la nivel intern a costurilor de mediu și folosirea unor instrumente economice ținând cont de faptul că poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costul poluării, ținându-se cont de interesul public și fără a fi afectat comerțul internațional și investițiile". (Principiul 16). Astăzi, principiul "poluatorul plătește" este considerat un loc comun în dreptul mediului și implică regula potrivit căreia partea responsabilă pentru producerea poluării ar trebui să fie de asemenea răspunzătoare pentru daunele provocate mediului înconjurător. El este considerat o cutumă regională datorită suportului puternic de care a beneficiat în Comunitatea E. și în statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltate Economică (OCDE). Acest principiu este consacrat și în art. 174 alin. 2 din T.ul CE. Legiuitorul român, conform expunerii de motive a O. nr. 5., a fundamentat noua taxă de poluare introdusă cu începere de la 1 iulie 2008 pe acest principiu. Dacă în sine intenția este lăudabilă, trebuie observat faptul că acest principiu este încălcat în speță, din cel puțin următoarele motive: a.) T. de poluare nu este o taxă de mediu. A., taxele de mediu (taxele ecologice) pot fi defini te ca totalitatea contribuțiilor obligatorii percepute în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului, indiferent dacă acestea sunt colectate la bugetul de stat, la bugetele locale sau într-un fond special destinat protecției mediului-C. COSTAS [P. definiții apropiate,a se vedea D.C. Dragoș, R. Velișcu, Introducere în politica de mediu a U. E., Ed. A., C.-N., 2004, p. 62; U. J., Cl. S.-F., E. T. in the E.pean Union 1980-2001, publicație E.stat, seria "Statistics in Focus" nr. (...), p. 7. P. o clasificare a taxelor ecologice, a se vedea și M.Șt. Minea, C.F. Costaș, Fiscali ta tea în E.pa la începutul mileniului III,Ed. Rosetti, B., 2006, p. 214-215]. În cazul taxei de poluare instituită prin O. nr. 5. caracterul de "taxă ecologică" lipsește cu desăvârșire întrucât: - valoarea taxei scade cu cât autoturismul este mai vechi și poluează mai mult; - faptul generator al obligației de a plăti taxa nu îl reprezintă apti tudinea autovehicului de a polua, ci prima înmatriculare a acestui autoturism în R.. Prin urmare, trebuie reținut faptul că nu ne aflăm în prezența unei veritabile taxe ecologice, din moment ce scopul acesteia nu este combaterea poluării prin taxarea mai pronunțată a autoturismelor care poluează mai mult, ci doar colectarea de venituri la bugetul de stat. b.) Principiul "poluatorul plătește" este aplicat discriminatoriu. După cum se poate cu ușurință observa, principiul "poluatorul plătește" este re interpretat de G. și transformat în principiul "unii poluatori plătesc". A.,deși este evident că toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din R. poluează, doar autoturismele înmatriculate în R. după data de (...) plătesc o taxă considerată de guvernanți drept o taxă de mediu. În această situație, este evident faptul că se instituie o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate în R. înainte de (...), care poluează și nu plătesc taxă de poluare și deținătorii de autoturisme înmatriculate după data de (...), care poluează în egală măsură și plătesc taxă de poluare. P. aceste considerente și ținând cont de faptul că principiul "poluatorul plătește" este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară, în lumina arte 148 alin. 2 din Constituția R., apreciază că onorata instanță trebuie să rețină de asemenea faptul că reglementarea națională (O. nr. 5.) nu este aplicabilă, astfel că încasarea taxei de poluare s-a făcut fără temei legal, iar taxa trebuie restituită. În concluzie, consideră recursul admisibil și legal solicitând admiterea lui. În drept, invocă dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 5., art. 90 al. 1 din TCE, art. 148 al. 2 si 4 din Constituție, art.124 C.fiscal, art. 117 Cod pr. Fiscala, art.304, 304 ind. 1, 309, 312 și urm. C.p.civ. Prin întâmpinare pârâtele D. M. și AFP S.-M. au solicitat respingerea recursului susținând în continuare apărările formulate pe calea întâmpinării depuse la instanța de fond. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate ladosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente: 1. Personal ca judecător, membru al completului care a pronunțat această decizie și ca redactor al deciziei de față am constatat că, în practica judiciară conturată în materia ce formează obiectul prezentei cauze, celelalte completuri ale C. de A. C., cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorești de admitere a cererilor de restituire a taxei pe poluare pentru argumentele de fapt și de drept identice cu cele prezentate și invocate în prezenta cauză, au declarat cererea de restituire admisibilă , fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzută la art. 205 și urm. din C. de procedură fiscală la care trimite norma consacrată la art. 7 din OUG nr. 5.. În acest sens, ținând seama și de practica instanțelor de fond în mare măsură în consonanță cu practica majoritară împărtășită de secția de profil a C., se poate ca unii justițiabili din raza de jurisdicție a C. să fi fost influențați în conduita lor de această practică judiciară și, drept urmare, conformându-se acestui imperativ nu pot fi ulterior sancționați prin îndepărtarea de la justiție prin mecanismul de interpretare al dreptului intern pe care, personal l-am propus, afirmat și acceptat, deopotrivă ca fiind singurul posibil și legal în regimul contenciosului administrativ fiscal. A. fiind și în special pentru a asigura unitatea practicii judiciare la nivelul C. ca instanță de ultimă instanță ( a se vedea in acest sens CEDO, cauza Tudor Tudor împotriva R.) și pentru a răspunde caracterului previzibil alactului de justiție (art. 6 parag. 1 din Convenție precum și efectele produse de cauza B. împotriva R.), apreciez că se impune schimbarea propriei mele jurisprudențe în sensul opiniei exprimate de majoritatea completurilor de judecată, așa cum se va arăta în cele ce urmează. 2. Având în vedere cele mai sus reținute, trecând la soluționarea recursurilor, Curtea reține următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, excepție invocată de pârâtele GFP M. și A. F. P. a municipiului S. M., Curtea a reținut următoarele: T. de poluare în sumă de 12193 lei a fost stabilită de către A. F. P. a municipiului S. M. prin decizia de calcul nr.11011/(...), decizie emisă urmare a cererii depuse de către reclamant. D. de calcul putea fi contestată de către reclamant potrivit prev.art.207 alin.1 din OG 92/2002 la organul fiscal competent, conform dispozițiilor art.209 din același act normativ. Reclamantul a urmat această procedură dar prin D. nr. 227 din (...) organul de soluționare a contestațiilor din cadrul D. M. a respins contestația ca nedepusă în termen. Cu privire la consecințele necontestării în termen de către reclamant a deciziei de calcul a taxei de poluare în termenul prevăzut de lege Curtea observă următoarele : Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de organele fiscale printr-o decizie de calcul. C. cererii adresate de reclamant organelor fiscale, acesta a solicitat restituirea taxei de poluare fără a solicita în termenul legal anularea acestei decizii. Curtea constată că dispozițiile ordonanței de urgență 5. reglementează procedura de stabilire și de contestare a taxei de poluare făcând trimitere la dispozițiile OG 9..C. art.7 din OG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se realizează de către autoritatea fiscală competentă potrivit prevederilor OUG 9.. Curtea reține că A. F. P. a municipiului S. M. a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant. Curtea nu poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant. Problema care se ridică în speță este aceea de a determina dacă o restituire a taxei era posibilă în condițiile în care decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată în termenul prevăzut de art. 205 din OG 9. R. a relevat că una din condițiile preliminare ale reparării pagubei pretinse de reclamant și anume restituirea sumelor încasate de organele fiscale cu titlu de taxă de poluare, este aceea a anulării actului de impunere. R. a susținut că cererea reclamantului este inadmisibilă deoarece acesta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.205-207 din OUG 9.. Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauzanr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Curtea remarcă faptul că reglementarea procedurii de contestare a taxei de poluare astfel cum este prevăzută de OUG 5. și de C. de procedură fiscală, este aplicabilă și în cazul contestării dreptului de stabilire a celorlalte impozite interne, oricare ar fi acestea, reglementarea având caracter general. Din această perspectivă, principiul echivalenței este respectat de legislația română în materia contestării taxei de poluare percepută cu încălcarea dreptului comunitar. Rămâne de stabilit dacă procedura reglementată respectă principiul eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă, exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Curtea observă că potrivit procedurii reglementate prin art.205 și următoarele C., persoana interesată poate formula o contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii - termen stabilit de art.207 C., iar împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor se poate formula o acțiune în justiție în fața instanțelor de contencios administrativ, în termenele și condițiile prevăzute de L. 5., respectiv în termen de 6 luni de la comunicarea deciziei emise în soluționarea contestației, conform art.11 din L. contenciosului administrativ. Curtea consideră că, față de caracteristicile prezentului litigiu, termenul de 30 de zile prevăzut pentru formularea contestației administrative, nu este unul proporțional și rezonabil, astfel încât persoana vătămată să aibă un interval de timp suficient pentru a acționa. T. internă de poluare a fost instituită prin OUG 5. care a abrogat prevederile C.ui fiscal referitoare la taxa primei înmatriculare, reglementarea taxei de poluare suferind mai multe modificări. P. prima oară a modificată prin OG 208 din 4 decembrie 2008 pentru a doua oară, a fost modificată prin OUG 218 din 10 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a OUG nr.5., respectiv OUG 2. a fost abrogată prin art.I din OUG 2.. Așadar, la numai un interval de 6 zile legiuitorul a găsit să modifice primul act prin care aducea schimbări în privința reglementării taxei de poluare. P. a treia oară OUG 5. a modificată prin OUG 7/(...), schimbare care intervine la aproximativ 2 luni de la intrarea în vigoare a OUG 2.. P. a patra oară, a fost modificată prin OUG 1.. Inițial scopul declarat al adoptării O. 5. înscris în preambulul acestui act normativ a fost acela de a asigura „. mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmb unătățirea calității a erului și pentru înc adrarea în valorile l imită prevăzute de legislația comunitară în acest domeni u, ținând cont denecesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Nu trebuie ignorat faptul că la nivelul instanțelor din țară mai există o practică neunitară cu privire la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu dreptul U. E. Contribuabilii au dreptul să tindă către securitatea fiscală , care include dreptul de a putea prevedea consecințele de natură fiscală ale actelor lor viitoare. Activitatea de interpretare și aplicare a normelor fiscale trebuie pusă în corelație cu principiile de bază ale dreptului fiscal iar atunci când norma nu este clară , previzibilă și predictibilă pentru utilizatorul normelor fiscale decizia de a contesta sau nu o măsură fiscală nu este facilă. În litigiile de natura celui dedus judecății de către reclamant se ridica o problemă extrem de sensibilă deoarece ,în logica deciziei de a contesta măsura de prelevare a taxei, intra clarificarea aspectului referitor la dominanța principiului egalității , față de principiul legalității pentru a se stabili dacă doar corpul legii va fi avut în vedere la analiza compatibilității sale cu normele dreptului comunitar sau poate fi avută în vedere ca sursă interpretativă și expunerea de motive. Ori, nu se poate pretinde utilizatorului un standard atât de ridicat ca cel ce poate fi cerut unui profesionist. D. urmare cerința privitoare la instituirea unui termen rezonabil pentru exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară este justificată în opinia C.. Curtea apreciază că, față de caracteristicile litigiului, termenul de 30 de zile face excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară, el impunând o sarcină excesivă contribuabililor cărora li se cere o diligență maximă pentru a-și conserva dreptul de a accede la justiție.. (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1995, Peterbroeck, C-312/93, Rec.p. I-4599, pct.12, și Hotărârea din 8 februarie 1996, FMC ș.a., C-212/94, Rec.p. I-389, considerentul 71). Această sarcină nu poate fi justificată numai de necesitatea asigurării securității juridice. Și asta deoarece, principiul securității juridice nu poate asana neregularitățile ce decurg din încălcarea unui principiu de ordine publică. Deși termenul de 30 de zile se aplică și în privința exercițiului drepturilor derivate din legislația internă, el nu este unul adecvat în litigiul dedus judecății. Ținând cont natura reglementării, de circumstanțele concrete ale cauzei , considerăm că el nu asigură un just echilibru pentru regulile procedurale care trebuie să guverneze exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară, nefiind suficient pentru a asigura un drept de rambursare efectiv . Mijloacele procedurale necesare pentru aplicarea corectă a dreptului comunitar nu pot fi valorificate în interiorul acestui termen. Caracterul rezonabil al termenului trebuie raportat și la calitatea normei care guvernează exercițiul dreptului dedus judecății. În primul rând, chiar nesiguranța legiuitorului în domeniul reglementării taxei de poluare explicată prin multiplele intervenții legislative justifică aplicarea unui termen mai flexibil pentru a fi asigurat pe deplin principiul efectivității. În această procedură autoritatea fiscală mai reproșează reclamantului că nu a solicitat în mod expres organelor fiscale anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, adresându-i-se acesteia direct cu o cerere de restituire a taxei pe care o consideră contrară dreptului comunitar. Rămâne de analizat în ce măsură neîndeplinirea acestei proceduri atrage inadmisibilitatea cererii sale. În ceea ce ne privește, socotim că, în circumstanțele concrete ale cauzei, neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următ. C., nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Concluzia se sprijină pe următoarele considerente: chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, ne urmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune. Recursul administrativ, este justificat din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia recursurilor administrative, având ca obiect reclamațiile adresate administrației pentru prelevarea nelegală a taxei de poluare, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului când s-a susținut că taxa a fost prelevată în mod legal, ea necontravenind prevederilor din T.ul privind instituirea U. E. Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. D.ul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. S. că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut. Ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice. A. limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. A., statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive. Curtea recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invocaexcepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Curtea apreciază că această apărare, a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat. Curtea nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile ,atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă. Chiar și la momentul procesual al soluționării recursului recurenta neagă existența unor incompatibilități ale OUG 5. cu normele dreptului comunitar. De aceea, Curtea a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive. Și asta deoarece ele sau îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios. P. a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul dintre stat și particular oricum ar fi avut loc atât timp cât și în prezent autoritatea susține că această taxă are caracter legal, fiind refuzată la restituire. De aceea, autoritatea publică emitentă nu poate să invoce că ar fi fost vătămată prin aceea că nu i s-a dat șansa de a-și repara eventuala greșeală într-un mod mai rapid . Mai mult formele inerente configurării clare a litigiului și cele necesare pentru buna administrare a acestuia sunt reperabile și,în circumstanțele date , curtea a decis că cercetarea fondul raportului juridic litigios este admisibilă chiar în absența neparcurgerii procedurii prealabile privitoare la anularea deciziei prin care s-a calculat taxa de poluare. Curtea a pus în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valorifica și a decis să acționeze în sensul prevenirii oricăror forme de dezechilibru procesual, eliminând obstacolele care puteau vicia substanța principiului egalității. P. ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci,din contră, s-ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată1. De aceea, conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune. 3. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în R. a plătit suma de 12193 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța T. nr. 0747984/(...) (f. 7 dos. fond). Prin contestația înregistrată sub nr. 10335 din (...) la pârâta A. S. M., reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și prin decizia nr. 227 din (...) emisă de D. M. a fost respinsă contestația ca nedepusă în termen (f. 12-13 dos. fond). În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre 1 Nici problema decongestionării instanțelor nu se pune, atâta timp cât oricum s-aajuns la rezolvarea judiciară a problemei legalității actului administrativ.ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. P. a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent, motivele de recurs invocate de reclamant au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind nelegală și netemeinică sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul reclamantei și ca o consecință se va admite parțial acțiunea de contencios administrativ fiscal pârâților A. F. P. S.-M., D. G. a F. P. a jud. M. și A. F. pentru M. B. în sensul că va obliga pârâții să restituie recurentei reclamante suma de 12.193 lei achitată de aceasta cu chitanța nr.T. nr.0747984 din (...) precum și la plata dobânzii legale potrivit art.3 alin.3 din O.G. nr. 9/2000 începând cu data de (...) până la restituirea integrală a debitului. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de anulare a deciziei nr. 227/2010. Cât privește solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în valoare totală de 1.565 lei reprezentând 1500 lei onorariu avocațial și 65 lei taxă judiciară de timbru și timbre judiciare la instanța de fond și recurs, Curtea reține că nivelul onorariului avocațial solicitat raportat la apărările pe care avocatul le-a realizat și la nivelul onorariilor practicate în astfel de cauze este exagerat. De aceea, în temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial de la suma de 1500 lei la suma de 500 lei. Pe cale de consecință, în temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.civ. pârâții vor fi obligați să plătească recurentei suma de 565 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocațial diminuat. P. A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E A dmite recursul declarat de reclamanta K. A. împotriva sentinței civile nr. 4839 din 29 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) A T.ui M. pe careo modifică în parte în sensul că: admite în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâților A. F. P. S.-M., D. G. a F. P. a jud. M. și A. F. pentru M. B. și obligă pârâții să restituie recurentei suma de 12.193 lei achitată de reclamantă cu chitanța nr.T. nr.0747984 din (...) precum și la plata dobânzii legale potrivit art.3 alin.3 din O.G. nr. 9/2000 începând cu data de (...) până la restituirea integrală a debitului. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Obligă pârâții să plătească recurentei suma de 565 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 12 mai 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. S. O.
| ← Decizia civilă nr. 5153/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5790/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
