Decizia civilă nr. 5530/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 5530/2011
Ședința de 07 D. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta T. M. A. împotriva Sentinței civile nr. 1968 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.
(...) al T. C., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1968 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. M. A. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin D. nr.1079/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 4492 lei, care cuprindea indemnizația de conducere, salariul de merit, sporul de vechime, spor de dispozitiv, sporul de stabilitate și suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, respectiv spor pentru complexitatea muncii, avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 243 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emitereadispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1., precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.3154/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, începând cu data de (...), iar apoi salariul de merit începând cu data de (...) salariul de bază fiind stabilit la 2850 lei, care includea sporul de vechime, indemnizația de conducere și spor pentru complexitatea muncii. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordateprin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere,care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, întregulpersonal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, personalulaflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 3., care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1. - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. A. aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lordistinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. A., aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2./(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. A. text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25%din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținut nu au fost legal stabilite. În ceea ce privește salariul de merit, instanța a observat că acesta a fost prevăzut de art.8 din OG 6/2007, iar de esența acestuia era faptul că era acordat pentru o perioadă limitată de timp, neputând fi considerat un drept câștigat. Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Întrucât actul administrativ contestat este legal și temeinic, cererea de suspendare a executării acestuia apare ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinită prin ipoteză condiția existenței cazului bine justificat. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamantei prin care solicită atât anularea, cât și suspendarea executării dispoziției primarului nr.3154/(...) este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. M. A. solicitând, în temeiul art. 312 alin. (1 )-(3) din Codul de procedură civilă, transpunerea dosarului la instanța competentă, admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...), ca nelegală și netemeinică și suspendarea aplicării dispoziției atacate pe calea ordonanței președențiale. În motivare s-a arătat că: Onorată Instanță, critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauză, caz circumscris de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea D. P. municipiului C.-N. nr. 3154/(...) privind modificarea și completarea art. 2 din D. nr. 1079/(...) privind reîncadrarea sa și stabilirea salariului de bază și a sporurilor începând cu data de 0.. Prin S. civilă nr. 1968/(...) contestată, instanța de fond s-a pronunțat și a dispus respingerea acțiunii. Consideră că în mod eronat T. a reținut că cererea reclamantei nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. A., primul argument reținut de catre instanța de fond în motivarea hotărârii se referă la faptul că drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. nr. 3. nu erau legale în momentul acordării lor în baza contractului colectiv de muncă. Mai reține instanța de fond faptul că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. și, pe cale de consecință, nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază, deși în cuprinsul hotărârii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei 1/3 din L. nr. 3.. Contrar acestor argumente, solicită Onoratei Instante a observa faptul ca nici unul din cele două sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa 1/2 și 1. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din adminsitrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa I/2 și I. din legea nr. 33012009, texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. A.a era obiectul acestei cauze, Onorată Instantă. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia D. P. municipiului C.-N. nr 3154 din data de (...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de reclamantă la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea celor două sporuri. Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă șiirevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că "clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă incheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identitătii de ratiune și a securității și stabilitătii raporturilor juridice, precum și având în vedere faptul că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curti de C. si J. și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 4.) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității rationamentului expus vine și in interpretarea teleologica a dispozițiilor legale menționate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de muncă exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T. C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...), așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, apreciază oportun să reitereze următoarele aspecte și solicită instantei de recurs să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: I. Din punct de vedere procedural formal D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...), care modifică D. inițială de reîncadrare nr. 1079/(...), a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C.,control efectuat în baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), ȘI are ca temei aceste acte. Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 386/R/(...) a A., Onorată instantă solicită a avea în vedere următoarele aspecte: • Controlul A. a fost și este unul Înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...) privind modificarea reincadrării și drepturilor sale salariale, O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat. A. J. de P. S. C., așa cum admite și pârâtul, a efectuat un control al modului de aplicare a L. nr. 3. și de reîncadrare a personalului și stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), al M. și M. A. ordin a fost emis în aplicarea L. nr. 3., în speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestora". A. text este valabil pentru sectorul bugetar, dar nu și pentru administrația publică locală, deoarece aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel în domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, în special art. 2 și 3 din H.G. nr. 11/2009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activitătii autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât C. europeană a autonomiei locale ratificată de R. prin L. nr. 1., în art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, în art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd în mod expres și neechivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive în a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, și respectiv bugetul alocat în vederea adaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor administrative este atributul exclusiv al P.ui, conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-l nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților loca le sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, Onorată instanță, precizează că D. inițială de reîncadrare, nr.1079 din data de (...), dinaintea controlului A., NU a fost contestată de către P. judetului C. Dar și mai important, Onorată Instanță, la data emiterii D. P. nr.3154, respectiv la data de (...), O. nr. (...), avut și indicat ca temei În considerentele dispoziției, era abrogat. Prin ordinul comun al M. și MFP nr. (...), publicat in Monitorul Oficial al R. la (...), a fost abrogat O. nr. (...). A., la art. 3 se prevede în mod expres că "La data publicării în Monitorul Oficial al R., Partea 1, a prezentului ordin se abrogă O. ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. (...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale, publicat în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 31 din 15 ianuarie 2010. " • Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că "nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă incheiate cu nerespectarea dispozițiilorlegale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte adminsitrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 3. ", precizez următoarele: - Sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la (...), în baza contractului colectiv de muncă și a acordului colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, conform legii, și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii-cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta. A., în opinia sa, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiat în conformitate cu dispozițiile legii. - A. text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiunea răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere și prevăzute în contractele și acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În speță, Onorată Instanță, solicită a observa că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune în nulitatea acestor clauze. Nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor în vreun fel. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. municipiului C.-N. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 5. de aprobare a drepturilor salariale prevăzute în ele și încă din 2007 - HCL nr. 61/2007 - privind acordarea indemnizației de dispozitiv, acte adminsitrative necontesate și neatacate de P. județului C., singurul în măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. Efectul implicit al D. nr. 2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract / acord colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art 32 din L. nr. 130/19996 privind contractul colectiv de muncă și a art 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens. • In ceea ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 386/R/2010, menționez că ea nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date (" Controlul exercitat, rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, în eventualitatea unor iregularități, constatate ulterior în legătură cu modul de reîncadrare a personalului "), ridică încă un grav semn de întrebare asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate. Onorată Instanță, această A. reprezintă o simplă opinie, o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții de altfel în această materie, lipsită de precizie și neasumată, și nu poate sta ca temei pentru emiterea unui act administrativ, și mai mult, pentru diminuarea drepturilor salariale alesubsemnatei și implicit, încalcarea dreptului meu fundamental la proprietate privată și la protecția bunurilor. În acest sens, Onorată Curte solicită a constata că instanta de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispozitiei emisă În baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei institutii locale fără atributii În acest sens, În detrimentul unei dispozitii legal emisă, cea anterioară, din februarie 2010, emisă În temeiul L. nr. 3.. II. Pe fondul problemei, Onorată Instanță, solicită a observa că D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...) prin care se impune modificarea D. inițiale nr.1079/(...) privind reîncadarea sa și stabilirea drepturilor sale salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, Î. următoarele principii: 1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu Înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile În decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri aflate deja În plată. " Prin neluarea În calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care am beneficiat În decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care a beneficiat În decembrie și chiar În ianuarie, când În mod corect s-a efectuat reîncadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea D. nr. 3154/(...), ceea ce contravine principiului statuat în mod definitiv și imperativ de instanța constituțională - mentinerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu În plată din luna decembrie 2009. 2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autoritătilor locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 33012009). Reiterează, la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute prin contractul 1 acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual în domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiind consfințit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art.l). D. P. M. C.-N. nr. 3154/(...) neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (încălcând prevederile art. 32 și art. 246 din Codul muncii), iar în ceea ce privește raporturile individuale modifică în mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentăesentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din Codul muncii). 3. Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și retinerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. E. de J. (C.) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protectia bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Adițional la C. D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...) modifică drepturile sale salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvin. Solicită a observa că la momentul intrării în vigoare a L. nr. 33012009, sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte adminsitrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractuale și printr- o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o ". legitimă", la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor, cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 33012009 în anexe le recunoaște. Drepturile salariale reprezintă un "bun" în sensul C.i pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și al art. 1 din Primului Act Adițional la C., precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. E. a D. O. de la S. (C.) - Hotărârea din 2 martie 2004 in Cauza Sabin P.escu impotriva R., publicată in M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 in cauza Bock și Palade impotriva R. - cererea nr. 21740/02; Hotărârea din 21 februarie 2008 in cauza Driha impotriva R. - cererea nr. 29556/02; Hotărârea din 6 decembrie 2007 in cauza Beian impotriva R. - cererea nr. 30658/05. Recent, în Hotărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr.12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, Onorată Instanță, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca "bunuri patrimoniale" se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care solicită a reține că Încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este A. J. de P. S. C. O. A., pe de-o parte, și respectiv Î. D. nr.3154/(...) contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei și reprezintă o veritabilă ingerintă În dreptul de proprietate al salariatilor și o restângere nejustificată și de neadmis În respectarea și protectia bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C. Temeiurile legale ale acordării acestor sporuri - sporul de stabilitate și cel de dispozitiv În decembrie 2009, sunt următoarele: 1. actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat În mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului C.-N., C., C. B. C. și din serviciile publice Înființate În subordinea Consiliului local al municipiului C.-N., încă din 2007. 2. prevederea În contractul colectiv de muncă, și acordul colectiv de muncă, negociate, încheiate și înregistrate conform legii, aplicabile și învigoare la decembrie 2009, necontestate și neanulate (Contractului colectiv de muncă nr. 2., încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a A.ui colectiv de muncă nr. 2., înregistrat conform legii la C. paritară); legalitatea clauzelor actelor de negociere colectivă, prin prisma posibilității negocierii a altor clauze, precum și a altor drepturi decât cele minimale stabilite prin lege, la nivelul instituțiilor bugetare, a făcut obiectul mai multor controale de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând că "părțile, cu respectarea acestor obligatii firești (și anume respectarea clauzelor referitoare la clauzele minimale - n.a.), au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare" (DCC nr. 380/2004, DCC 511/2006, DCC nr. 96/2008). Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin D. nr. 4. a reținut că "nu există nici o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, În cazul a 2 salariați, care nu se găsesc În situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii ș.a., dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - În aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța În baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor." A. indiferent că lucrează în administrația publică, în sistemul de apărare, în învățământ, în justiție, atâta vreme cât ordonatorul de credite apreciază că persoana respectivă lucrează efectiv și îndeplinește condițiile generale prescrise de legea care reglementează acordarea acelui spor, acesta urmează să fie acordat, cu singura limitare de natură financiară, a încadrării și alocării în bugete locale aprobate. Reiterează că raportat la prevederile art. 32, art. 41 și art. 246 din Codul M., P. municipiului C.-N. nu poate suspenda unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea contractului respectiv acordului colectiv de muncă și nu poate modifica în mod unilateral drepturile salariale, ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu. 3. S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N., încă din 2003, pe un act de negociere similar, dacă nu identic. A. instanța a constatat că "clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identității de rațiune și a securității și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până în luna decembrie 2009, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare sau chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003, astfel încât se pune chiar problema puterii de lucru judecat referitor la legalitatea dispozițiilor și clauzelor actelor de negociere colectivă la nivelul P. municipiului C.-N. 4. HCL nr. 545/(...), art. 8 prin care se aprobă acordul și respectiv contractul colectiv de muncă, precum și alocarea sumelor necesare respectării clauzelor acestora și încadarea în prevederile bugetare. Menționăm că și contractul, respectiv acordul colectiv de muncă anterior, valabil până în luna noiembrie 2009, care sub acest aspect a avut aceleași prevederi, a fost aprobat prin hotărâre de consiliu, respectiv HCL nr. 8.privind aprobarea acordării unor sporuri prevăzute în Contractul A. colectiv de muncă. 5. HCL nr. 122/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2009 și HCL nr. 30/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2010, prin care sunt alocate și încadrate efectiv în bugetele locale pe anii 2009, respectiv 2010, sumele necesare acordării și sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv, după cum reiese și din anexele la aceste hotărâri, respectiv notele de fundamentare. Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate și sporului de dispozitiv acordate în decembrie 2009 în salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2010, sunt: 1. Art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.. A.e principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia" niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut" iar prin salariu brut se înțeleg și se includ, în acest context" și sporurile sau alte adaosuri a(late deja în plată. " Practic, este vorba de luarea în considerare a tuturor sporurilor și adaosurilor recunoscute la data intrării în vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte adminsitrative și respectiv, de mentinerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009. 2. Art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa 1/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în adminsitrația publică locală, reiterat și în textul art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1.. 3. De asemenea, art. 10 din OUG nr. 1. este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte adminsitrative (" În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L.-cadru nr. 33012009. "") astfel încât, per a contrario, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare, și pentru a căror respectare sumele necesare au fost aprobate și prevăzute în buget. În același sens s-a pronunțat recent și Tribunalul Dâmbovița, prin se nr. 5., ori nelegaliatea lor se constată exclusiv de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3., în notele de la anexă, le prevede și le confirmă. Mai mult, acest articol nu poate fi invocat ca și contraargument, adică în sensul reținut de A. prin A. nr. 386/R/(...) (prin care această instituție practic își arogă atribuții de control de legalitate exclusiv judecătoresc,. asupra unor acte în vigoare și cel puțin prezumate ca fiind valabile) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate fiind acordat salariaților în baza unui contract și a unui acord colectiv de muncă, acte de negociere colectivă ce nu au fost contestate și anulate, astfel încât nu se poate nicimăcar susține, cum încearcă A., că acestea ar fi fost emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor. Cu atât mai mult cu cât aceste două sporuri nu sunt interzise prin L. nr. 3., ci dimpotrivă sunt menționate printre sporurile specifice funcționarilor publici și personalului contractual din adminsitrația publică locală. În acealși sens s-au pronunțat și Tribunalul Iași, prin S. civilă nr. 1931108 octombrie 2010, și Tribunalul Gorj, prin S. nr. 2. octombrie 2010 (pe care le anexez) în spețe similare. În concluzie, Onorată Instanță, D. P. municipiului C.- emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte adminsitrative și chiar judecătorești, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale reclamantei. Față de toate considerentele de mai sus, consideră că instanța de fond în mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Prin urmare, solicit Onoratei Curți admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reclamantei de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr.3154/(...). În drept, art. 299 și următ., art. 304 pct. 9, art. 312 din Codul de procedură civilă, art. 20 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și orice alte texte invocate. sens, pe contractul/acordul colectiv de muncă anterior. Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurentă la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a exami nat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr.1079 din (...) în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându -se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. . conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile,acordate prin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, însoldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrarecorespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul deexecuție, cât și pentru funcțiile de conducere. A. text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cuprevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. A., cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. . fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. ., instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. ., sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. . fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva R.). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantului nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de T. M. A. împotriva sentinței civile nr. 1968 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 3724/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
