Decizia civilă nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 58
Ședința publică din 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI: M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva Sentinței civile nr. 1659 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimata D. C. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1659 din 07 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins exceptia de tardivitate invocata de parata AFP T. S-a admis cererea in contencios administrativ formulată de reclamanta D. C. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. si în consecinta: A fost obligată pârâta la restituirea sumei de 2604 ,14 lei reprezentand taxa de prima inmatriculare pentru autoturisme, precum si dobanda legala calculata la aceasta suma, inceapand de la data platii si până la data restituirii efective. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de (...) reclamantul a achitat suma 5389,14 de lei, cu titlu de taxa speciala de prima imatriculare pentru conform chitantei seria TS4B, nr 1072926 de la f. 12 din dosar, la T. M. T. . Considerând nelegală perceperea acestei taxe s- a adresat pârâtei AFP T. cu solicitarea de a-i fi restituită. Reclamanta a solicitat restituirea taxei de inmatriculare iar prin decizia de restituire nr. 21440/(...) s-a dispus restituirea sumei de 2785 lei, retinându-se diferenta de 2604 cu titlu de taxa de poluare (fila 8). Referitor la exceptia tardivității, retinand ca in cauza de fata se reclama refuzul nejustificat al paratei de restituire integrala a sumei achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, tribunalul a constatat ca doar de la datacomunicarii refuzului de restituire a taxei de prima inamtriculare ( (...)) termenul de 1 an prevazut de art 11 alin 2 din L. nr 554/2004 incepe sa curga. Raportat la acest moment actiunea apare ca fiind promovata inauntrul termenului legal , astfel ca exceptia tardivitatii a fost respinsa. Pe fondul cauzei, constatându-se că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară, fiind astfel determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., ea este discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității Europene. De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Conform prevederilor art 21 alin 4 din Codul de procedura fiscala in masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe,contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.., principiul raspunderii patrimoniale presupune reparatia in natura si integrala a prejudiciului, iar o justa reparatie a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a incasarii si folosirii de catre parata a unei sume, fara temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsa intre data creditarii bugetului de stat si data restituirii integrale catre contribuabil. Astfel fiind, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 2604, 14 lei, reprezentând taxa de prima inmatriculare cu dobânda legală în materie civila incepind cu data platii si până la data restituirii efective. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. T., solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat și modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantei. Apreciază hotararea ca fiind netemeinica si nelegala din urmatoarele considerente: În primul rând, actiunea reclamantei este tardiva. Astfel solicită instantei sa observe ca taxa de prima inmatriculare in suma de 5.389 lei a fost achitata de catre reclamanta la data de (...), in timp ce actiunea in contencios administrativa fost inregistrata la Tribunalul Cluj la data de (...), termenul de un an de zile pentru depunerea actiunii prevazut, sub sanctiunea decaderii, de art. 11 alin. din L. nr.554/2004, fiind depasit. Este evident faptul ca reclamanta a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare. Actiunea in contencios administrativ este tardiv introdusa, deoarece nu a fost inregistrata la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la data intrarii in vigoare a OUG nr.5. ((...)). Mai mult. prin D. de restituire nr. 21440/(...) reclamanta a luat la cunostinta despre restituirea sumei de 2.785 lei. În al doilea rand actiunea reclamantei este inadmisibila. Incepand cu data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare OUG nr.5. pentru instituire taxe; pe poluare pentru autovehicule, care, la art. 11 prevede procedura de restituire parțială a taxei. Urmare cererii formulata de catre reclamantă, A. F. P. a municipiului T. a procedat la restituirea sumei de 2.785 lei reprezentand diferenta intre taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme si taxa de poluare, fiind astfel respectata procedura de restituire conform OUG nr.5.. Desi reclamanta a achitat pentru inmatricularea autoturismulul Renault Laguna suma de 5.389 lei. urmare intrarii in vigoare a O.U.G. nr.5. A. F. P. a mun. T. si urmare cererii formulate de catre reclamanta, organul fiscal a procedat la restituirea diferentei, conform normelor legale anterior mentionate, respectiv a sumei de 2.785 lei, conform Deciziei de restituire nr. 21440/(...), decizie necontestata de catre reclamanta. În al treilea rând, arată ca potrivit clspozitiilor art. 8 și art. 10 din OUG nr.5., a art.7 si art.8 din Anexa la H. nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art.117 alin.1 din O.G. nr.92/2003, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, la cererea contribuabilului, se restituie numai: - sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare; - sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate in urma contestarii taxei pe poluare; - sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare. Dispozitiile mai sus citate nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, deoarece taxa nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U., ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (Asia, America, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din productia nationala a Romaniei. De asemenea, precizează ca principiul „. plateste", pe care se bazeaza instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U. Reclamanta intimată D. C.-M., deși legal citată, nu s-a prezentat și nu adepus întâmpinare în cauză. Analizând recursul formulat în cauză, Curtea reține următoarele: În susținerea prezentului demers judiciar, reclamanta a arătat că a achiziționat, în cursul anului 2008, un autoturism dintr-un stat al Uniunii Europene, pentru care a fost obligată să achite taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5389,14 lei. Ulterior intrării în vigoare a OUG nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare, prin decizia de restituire nr.21440/(...), s-a aprobat restituirea sumei de 2785 lei cu titlu de diferență, iar suma de 2.604 lei a fost reținută în contul taxei pe poluare. La data de (...), a înregistrat o cerere, sub nr. 10423, la A. F. P. a M. T., prin care a solicitat restituirea sumei de 2604 lei, respinsă, prin adresa emisă la (...). În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP T., solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis acțiunea formulată. Prin recursul declarat, pârâta a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, respinse de către tribunal, solicitând respingerea cererii pentru aceste considerente. Astfel, în susținerea excepției tardivității, au fost invocate prev. art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depășirea termenului de un an de zile care a început să curgă la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima înmatriculare ((...), f. 12, dosar fond). Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute, întrucât obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Mai mult, considerentele pentru care momentul de început al termenului de 1 an nu poate fi apreciat ca fiind data plății taxei sunt legate de viciile textului art. 214/1-214/3 Cod fiscal, care, în opinia instanței, nu îndeplineau cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența C. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la data achitării taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire integrală a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. În susținerea excepției inadmisibilității, pârâta relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar si nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanță. În opinia Curții, nici acest moment nu este relevant pentru a analiza legalitatea demersului formulat de către reclamantă, întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamantă, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța emisă la (...). Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiulcăreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s- a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr.1659 din 7 mai 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: F.-S. B.
| ← Decizia civilă nr. 602/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 417/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
