Decizia civilă nr. 5869/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5869/2011
Ședința de la 13 decembrie 2011 completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. G. V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile formulate de reclamanta S. M. L. și pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 1314 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimata A. F. P. Ș. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1314 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimata A. F. PU a fost respinsă excepția invocată de pârâta D. G. a F. P. M..
A fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamanta S. M. L., în contradictoriu cu pârâtele: A. F. P. B. M., D. G. A F. P. M., și A. F. PENTRU M., și în consecință:
Au fost anulate D. nr. 6418/(...), 1102/(...), nr. 1251/(...), 6346/(...),
6345/(...), nr. 6347/(...) emise de A. F. P. Ș. M. și D. nr. 2303/(...), nr.
2352/(...), nr. 2302/(...), nr. 2778/(...) emise de D. G. a F. P. M..
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 1.620 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 4962637/(...), suma de 3.471 lei achitată cu chitanța seria TS5 nr. 2239647/(...), suma de 6.940 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 2239828/(...), suma de 759 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 4979933/(...), suma de 882 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 4979831/(...) și 759 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 4962362/(...), cu dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 825 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat cinci autoturisme marca OPEL CALIBRA, B(...)AULT TWINGO, VW GOLF, PEUGEOT 405, anul 2009 și anul 2010 din state membre al Uniunii E..
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre,impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG NR. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Întrucât instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală reglementată de OG 9., sens în care acțiunea va fi admisă în parte, potrivit dispozitivului, pentru cele două autoturisme.
În ceea ce privește capetele de cerere vizând anularea deciziilor
3046/(...) și nr. 2351/(...); nr. 3174/(...) și nr. 2306/(...), respectiv restituirea sumelor de 7.042 lei și 2.109 lei, acestea au fost respinse în condițiile în care vizează perioada anterioară modificării O. 5. prin O. nr. 2. și O. nr. 7., în această perioadă norma internă fiind compatibilă cu art. 90 din Tratatul C.E.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 825 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.parte.
Pentru considerentele sus menționate instanța a admis acțiunea în Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. ajudețului M. în nume propriu și în numele A. F. P. a municipiului B. M. și,respectiv A. F. pentru M..
Prin recursul formulat, D. G. a F. P. a județului M. , în nume propriu și înnumele A. F. P. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 304 ind.1, pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de proc. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și
2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M., solicitând casarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilităcompatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul
110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului
110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamanta S. M. L., princare a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a acțiunii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că deși a invocat nelegalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 5. cu modificările ulterioare, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, prioritară față de dreptul național, instanța a apreciat în mod greșit faptul că există compatibilitate între norma internă și cea comunitară.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
In analiza recursurilor declarate in cauza Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discutie din oficiu vizind calitatea procesual activa a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C. ,motiv care daca ar fi intemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs .
In analiza acestui motiv Curtea retine ca in prezenta cauza reclamanta in nu avea calitatea procesual activa de a cere anularea deciziile de calcul a taxei de poluare si restituitea taxelor de poluare pretinse in speta fie pe cale accesorie anularii ,fie ca petit de sine statator pentru urmatoarele :
R. a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor pe care cedentii din contractele de cesiune depuse la dosarul de fond le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5. considerată ca fiind contrară dreptului comunitar
.După încheierea contractelor, reclamanta a notificat cesiunea și a formulat cereri de restituire a taxelor de poluare ,cereri respinse
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelorfizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere ,decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile Codului civil ,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte in raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă in căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroboreaza in sensul celor mai sus mentionate si cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formularii unui cereri de restituire a unor creante fiscale prevad obligativitatea in primul rind a compensarii sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urminind ca doar suma ramasa in urma compensarii sa fie supusa restituirii .Ca atare in toate situatiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rind se verifica daca nu opereaza compensarea si doar apoi se stabileste suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C. impune ca o conditie de validitate a cesiunii de creanta ca in cauza creanta cesionata sa fie stabilita.
Intrucit in speta dreptul cedentilor la restituirea taxei de poluare achitata contrar dreptului comunitar nu a fost stabilita in conditiile art. 117
C.pr fiscala fie prin decizie de restituire ,fie prin hotarare judecatoreasca rezulta ca cesiunea de creanta din speta nu este valabila ,iar cesionarul nu a dobandit nici un drept legal .Pe cale de consecinta cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevazuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare intrucit nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speta .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins cererea de restituire pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac functioneaza si in cazul exercitarii actiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciaza insa ca in speta exceptia lipsei calitatii procesual active putea fi invocata de catre parate in fata instantei de fond si in recurs
(asa cum s-a si intimplat in speta )si ca admiterea ei fie de catre instanta de fond, fie de instanta de recurs in recursul paratilor nu reprezinta o agravare a situatiei reclamantei in propria cale de atac .
Astfel asa cum s-a aratat mai sus cererile de restituire formulate de catre reclamanta au fost respinse .Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus mentionate pentru reclamanta situatia este aceeasi respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar .
Principiul agravarii situatiei in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in functie de interesele urmarite de catre parti in litigiul concret in care se analizeaza .
Din analiza cesiunilor de creanta rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de catre parti ca un mecanism care sa usureze recuperarea taxei de poluare de catre cedenti .Din aceasta perspectiva respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual pasiva este chiar mai favorabila reclamantei care ar purtea uza in mod legal de prevederile art. 30
C. in faza unei eventuale executari silite a sumelor stabilite in favoarea cedentilor prin hotarari judecatoresti irevocabile .
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac in cazul in care este vorba de incalcarea unui norme imperative care atrag nulitatea absoluta dindu-se ca exemplu posibilitatea invocarii exceptiei de prescriptie ,a exceptiei autoritatii de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o inrautatire a situatiei in propria cale de atac in situatia unui drept nul din start.Si in speta instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantei un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispozitii legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s- ar recunoaste reclamantei un drept nul de la chiar data incheierii contractului de cesiune de creanta .
Imprejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanta este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala asa cum s-a statuat prin decizia 2. de catre I. nu contrazic cele mai sus expuse .
Astfel si in cazul unei cereri simple de restituire reclamanta nu ar avea calitatea procesual activa asa cum s-a aratat deja intrucit nu este titulara unui drept legal dobandit .
Si in ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar asa cum se arata in literatura de specialitate caile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor platite cu incalcarea dreptului intern cu conditia ca acestei cai sa fie efective si sa nu faca imposibla recuperarea taxei .
Ca atare si in ipoteza acestora exista un mecanism de verificare a existentei lor respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E,verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia , fie de catre instanta de judecata .Dar si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare celelalte reguli procedurale si materiale respectiv cele vizind compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor
,aceste reguli neimpiedicind efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu incalcarea dreptului UE .
Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C. este o prevedere legala cu caracter imperativ,iar vatamarea ce rezulta din nerespectarea sa consta inimposibilitatea aplicarii art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala
,vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin respingerea actiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință ,in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din L. 5. va admite recursurile declarate in cauza si va modifica sentinta recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesual active si respingerii actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa si totodata va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu
și în numele A. F. P. B. M. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B., împotriva sentinței civile nr. 1314 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea reclamantei S. M. L. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI A . A. M. S. AL H. M. I. I.
G. V. D.
Red. A.A.M. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. P.
| ← Decizia civilă nr. 1480/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1156/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
