Decizia civilă nr. 6137/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 6137/2011
Ședința de la 20 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P. Judecător A.-I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent B. L. S. împotriva sentinței civile nr. 3357 din data (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. C., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creșterea copilului.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 decembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3357 din data (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. L. S., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU
P. S. C..
În motivare se reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta B. L. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. S. C., a solicitat anularea Deciziei nr.19070/(...) emisă de pârâtă, prin care i s-a respins acordarea drepturilor constând în indemnizație pentru creșterea copilului, anularea Deciziei nr.24/(...) prin care i s-a menținut decizia anterioară, precum și obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului.
Reclamanta a arătat că are o vechime de peste 20 ani de muncă fiind angajată in cadrul R.A.J.A.C. C. și F.D.E.E. Electrica Distribuție Transilvania Nord, iar în cursul anului 2008 a urmat o serie de tratamente în străinătate în urma cărora s-a născut minora A. L., astfel că a fost nevoită să solicite trei luni de concediu fără salariu, perioadă pentru care nu a realizat venituri profesionale. Reclamanta a învederat că imediat după ce a revenit in țară a realizat venituri, iar ulterior nașterii minorei a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului și prin D. nr.19070/(...) cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu a realizat in ultimul an, anterior nașterii copilului, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit conform prevederilor Legii nr.571/2003.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar prin D. nr.24/(...) emisă de pârâtă, contestația sa a fost respinsă.
In cauză a depus întâmpinare pârâta care a solicitat respingerea acțiunii cu aceeași motivare ca si cea cuprinsă în D. nr. 24/2009 contestată de reclamantă.
Examinând actele dosarului, tribunalul a reținut faptul că prin D. nr.
19070/(...) a Agenției Județene pentru P. S. C. i s-a respins reclamantei acordarea drepturilor constând în indemnizație pentru creșterea copilului cu motivarea că solicitanta nu a realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă, însă prin D. nr. 24/(...) a fost respinsă contestația si menținută D. nr.
19070/(...).
În motivarea acestei decizii se invoca faptul că în perioada mai-iulie
2008 reclamanta a beneficiat de concediu fără salariu acordat de către angajator pentru a efectua un tratament de fertilizare într-o clinică din Germania și pentru acest considerent, la analizarea dosarului prin care s-a solicitat indemnizație pentru creștere copil până la vârsta de 2 ani, copil născut în data de (...), s-a constatat că reclamanta nu face dovada că în anul anterior nașterii copilului - (...)-(...) a realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, fapt pentru care cererea sa a fost respinsă.
Potrivit art. l alin. l din O.U.G. nr. 1., au dreptul la concediu si indemnizație pentru creștere copil până la împlinirea vârstei de 2 ani, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.
Din actele dosarului reiese că reclamanta nu îndeplinește condițiile acestui text de lege deoarece în anul anterior nașterii copilului ((...) -(...)) nu a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit timp de 12 luni consecutiv. A. deoarece în perioada mai-iulie 2008, reclamanta a beneficiat de concediu fără salariu acordat de către angajator pentru a efectua un tratament de fertilizare într-o clinică din Germania, aspect necontestat de către reclamantă, tratament in urma căruia a și născut-o pe minora A.-L. A. situație însă, respectiv cea în care o viitoare mamă este nevoită să își întrerupe activitatea pentru a putea face un tratament de fertilizare, nu este prevăzută de OUG 1. ca si perioada asimilată si nu este enumerată printre situațiile prevăzute la art. l alin.2 din O.U.G. nr. 1..
In acest sens, a fost invocată în cadrul acestui dosar, de către instanță din oficiu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l alin.1 din
O.U.G. nr. 1., la termenul de judecată din (...), însă această excepție de neconstituționalitate a fost respinsă prin D. nr. 455/(...) a Curții Constituționale (f.55-57), cu motivarea că, contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizației pentru creșterea copilului se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuții sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă faptul că dreptul de asistență socială în discuție nu este supus sistemului contributiv, astfel încât prevederile art. 1 alin. l din O.U.G, nr. 1. nu încalcă prevederile constituționale invocate, respectiv ale art. 16 din Constituția R omâniei precum si ale art. l din Protocolul nr. 12 al C.E.D.O., privind interzicerea generală a discriminării.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că faptul că reclamanta este încadrată în muncă de peste 20 de ani, realizând venituri profesionale impozabile în toată această perioadă, nu au relevanță în contextul în care aceasta nu a realizat venituri impozabile în anul anterior nașterii copilului, cerință expresă a art. l alin. l al O.U.G. nr. 1. pentru acordarea dreptului la concediu si indemnizație pentru creștere copil până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B. L. S., solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii introductive de instanță conform petitelor sale.
În motivarea recursului arată că critica sentinței recurate este justificată prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 și în considerarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă.
Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea promovată de către recurentă împotriva deciziilor intimatei nr. 19.070/(...) și nr. 24/(...). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu poate beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului întrucât nu îndeplinește cerințele art. 1, al. 1 din OUG nr. 1..
Sentința recurată este nelegală și netemeinică, instanța în mod legal apreciind că recurenta nu îndeplinește cerințele art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1., la pronunțarea hotărârii atacate au fost ignorate toate probele privind contribuția achitată, aferentă veniturilor realizate, pentru o perioadă contributivă, continuă de 20 de ani.
Recurenta arată că are o vechime de peste 20 de ani în muncă, perioadă în care și-a îndeplinit î toate obligațiile, plătind toate contribuțiile datorate conform legii , aferent veniturilor realizate.
Cu toate acestea, intimata și prima instanță au apreciat că nu poate beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului întrucât nu a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit în toate cele 12 luni anterioare nașterii copilului deci situația acesteia nu se încadrează în prevederile exprese ale art. 1, al. 1 din OUG nr. 1..
Art. 16 din Constituție consacră egalitatea în fața legii și interzice discriminarea, reluând, în esență, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la C. europeană a drepturilor omului. Conform dispozițiilor art. 20 din Constituție dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Curtea europeană a precizat, ferindu-se să ofere o definiție foarte formală, că noțiunea de discriminare cuprinde în mod obișnuit cazurile în care un individ sau un grup este, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, mai puțin bine tratat decât altul.
Astfel, pentru a se putea discuta despre discriminare, trebuie îndeplinite două condiții cumulative: existența unei diferențe de tratament
și lipsa unei justificări obiective și rezonabile care să explice aceste diferențe de tratament.
Tot instanța europeană a mai precizat, în raport de prima condiție, că pentru a determina existența unei diferențe de tratament, trebuie realizată o comparație între două persoane aflate în situații similare: o persoană reală aflată într-o anumită situație și o persoană ipotetică, ce face parte din alt grup, aflată în aceeași situație". O astfel de diferență de tratament constituie discriminare dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, adică doar În măsura În care diferența de tratament instituită vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat. Cu alte cuvinte, doar atunci când există o justificare obiectivă, rezonabilă și proporțională cu scopul propus, este legitimă crearea unor diferențe de tratament între diverse grupuri de persoane. În speță, existența unei diferențe de tratament între persoanele care au cotizat la asigurările sociale în ultimele 12 luni anterior nașterii și mamele care nu au plătit astfel de contribuții în intervalul de timp respectiv este evidentă, în condițiile în care persoanele care aparțin primului grup au anumite drepturi la prestații sociale suplimentare.
În consecință, pentru a determina respectarea art. 16 din Constituție
și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la C. europeană rămâne de verificat în ce măsură această diferență de tratament are o justificare obiectivă și rezonabilă.
În primul rând trebuie verificat dacă măsura are un scop legitim.
Acesta este, pe de o parte, creșterea natalității, prin sprijinirea financiară a femeilor care lucrează în a avea copii. Pe de altă parte scopul acestei măsuri este acela de a asigura restituirea echitabilă între persoanele care plătesc contribuțiile la asigurările sociale a unor sume de bani la momentul la care acestea au nevoie de sprijin financiar din partea statului.
Ținând cont de aceste scopuri legitime pe care le are diferența de tratament realizată, trebuie verificat dacă, prin raportare la acestea, măsura este obiectivă și rezonabilă. Astfel, în primul rând, rațiunea trebuie să fie obiectivă, nu determinată pe o bază subiectivă.
Curtea europeană a confirmat acest lucru, atunci când legea internă stabilea un cuantum al pensiei diferit pentru judecătorii militari ce au devenit judecători civili prin desființarea tribunalelor militare în funcție de data la care s-a petrecut transferul de la instanța militară la cea civilă".
Pe aceleași considerente a decis și CEDO în mai multe situații în care statele europene au creat diferențe de tratament în ceea ce privește plata unor asigurări sociale între cetățeni și rezidenți cu drept de muncă.
S-a decis de mai multe ori că, atâta vreme cât contribuțiile la fondurile sociale sunt identice și plata drepturilor datorate de către stat trebuie să fie identică. Astfel, s-a decis că există discriminare atunci când legea nu prevedea acordarea de ajutor de șomaj pentru rezidenții cu drept de muncă sau atunci când alocația pentru copii era acordată doar persoanelor ce aveau cetățenia statului, nu și străinilor cu drept de rezidență permanentă.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 19070/(...) s-a respins cererea recurentei de acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, cu motivarea că solicitantul nu a realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Prin decizia nr. 24/(...) s-a respins contestația reclamantei și s-a menținut decizia nr. 19070/2009 ca fiind legală și temeinică.
Pârâta a dat naștere unui copil la data de (...), iar în anul anterior nașterii copilului, respectiv (...) - (...) în perioada mai - iulie 2008 a beneficiat de concediu fără salar acordat de către angajator pentru a efectua un tratament de fertilizare într-o clinică din Germania, în urma tratamentului născându-se minora A. L.
Ordonanța de U. nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a fost adoptată din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social- economic al familiei prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității.
Art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1. condiționează plata drepturilor cuvenite mamei care a născut de realizarea veniturilor profesionale supuse impozitului pe venit anterior nașterii copilului timp de 12 luni, respectiv ultimele 12 luni înainte de nașterea copilului.
Or, criteriul stabilit în legea internă nu este unul obiectiv, ci unul subiectiv. Astfel, pentru aplicarea art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1. este indiferent cât timp o persoană a realizat venituri profesionale și a cotizat la asigurările sociale, valoarea totală a acestor cotizații ori motivul pentru care nu au fost realizate venituri și achitate contribuțiile în fiecare din ultimele 12 luni înainte de nașterea unui copil.
Cu alte cuvinte, o persoană care a realizat venituri profesionale și a achitat contribuțiile timp de 12 luni, chiar dacă doar înainte de nașterea unui copil este avantajată față de o persoană care a realizat venituri profesionale și a achitat contribuțiile mult mai mulți ani, ceea ce nu constituie o justificare obiectivă, ci una subiectivă, care transformă diferența de tratament într-o discriminare interzisă la nivel constituțional.
Prin decizia atacată și măsura dispusă de instanța de fond, reclamantei i s-a produs o discriminare în sensul art. 14 din C. Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.
Înlăturarea diverselor posibile discriminări reprezintă un domeniu de protecție internațională a drepturilor omului în care au fost adoptate mai multe convenții specifice.
Art. 14 din C. Europeană a Drepturilor Omului enumeră un număr de 13 motive de discriminare precizând că la acestea ar putea fi adăugată o discriminare ce ar putea rezulta din orice altă situație, precizând că lista are un caracter indicativ, nu limitativ.
Diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din C. numai atunci când autoritățile statului introduc distincții, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 12 la C., „. oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice ale opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație";. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1";.
De asemenea, rațiunea trebuie să fie obiectivă, nu determinată pe o bază subiectivă.
Or, în aceste condiții, dacă o persoană a realizat venituri profesionale și a achitat contribuțiile 12 luni la asigurările sociale ar trebui, pentru ca justificarea să fie rezonabilă, să fie lipsit de importanță când au fost aceste contribuții achitate.
Întrucât art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1. condiționează plata drepturilor cuvenite mamei de realizarea veniturilor profesionale și plata contribuțiilor în ultimele 12 luni anterioare nașterii, dispoziția în cauză creează o diferență de tratament lipsită de o justificare rezonabilă astfel încât contravine principiului interdicției discriminării.
Pentru ca o măsură să fie proporțională cu scopul vizat, trebuie ca măsura în cauză să aibă capacitatea de a ajuta la atingerea scopului respectiv.
Or, dacă scopul legii este acela de a încuraja femeile care lucrează să dea naștere unui copil, faptul că o persoană încetează munca pentru a urma un tratament clinic de fertilizare nu poate să conducă la excluderea persoanei în cauză de la incidența prevederilor legale, cu atât mai mult cu cât aceasta a realizat venituri profesionale impozabile o perioadă mult mai mare decât cea de 12 luni vizată de dispozițiile ordonanței.
De aceea, lipsa de proporționalitate a diferenței de tratament este evidentă, astfel încât ea constituie o discriminare, contrar dispozițiilor art. 16 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.
Cu alte cuvinte, o persoană care a cotizat timp de 12 luni, doar înainte de nașterea unui copil este avantajată față de o persoană care a cotizat mai mulți ani, ceea ce nu constituie o justificare obiectivă, ci una subiectivă, care transformă diferența de tratament într-o discriminare interzisă la nivel constituțional.
Art. 14 este încălcat atunci când nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit (Zarkos contra Cipru, hotărârea din (...) și Samparis și alții contra Suediei, hotărârea din (...)).
Pentru considerentele de fapt și de drept sus arătate, instanța în baza art.304 (9), 312(3) Cpr.civ, art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de L. S. împotriva sentinței civile nr. 3357 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în judecată introdusă de B. L. S. împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. S. C.
Va anula decizia A. J. PENTRU P. S. C. nr. 19070/(...), precum și decizia directorului coordonator al AGENȚIEI J. PENTRU P. S. C. nr. 24/(...).
Va obliga pârâta la acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor A. L. B.
Soluția se impune și din perspectiva motivelor care au stat la baza adoptării OUG nr. 1..
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de B. L. S. împotriva sentinței civile nr. 3357 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o modifică însensul că admite cererea de chemare în judecată introdusă de B. L. S. împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. S. C.
Anulează decizia A. J. PENTRU P. S. C. nr. 19070/(...), precum și decizia directorului coordonator al AGENȚIEI J. PENTRU P. S. C. nr. 24/(...).
Obligă pârâta la acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor A. L. B.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR R ed. D.P. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 5958/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 705/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
