Decizia civilă nr. 3672/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 3672/2011
Ședința data de 10 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. M. M. împotriva sentinței civile nr. 2615 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare OUG nr. 5..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 06 octombrie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatul I. D.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2615 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a admis în parte acțiunea reclamantul I. D. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. și au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 5.460 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire: (...) și până la achitarea integrală, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și chemata în garanție, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. S. și a fost obligată A. F. PENTRU M. - M. M. B. la restituirea sumei de 5.460 lei reprezentând taxă de poluare, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. 57732 din (...). Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L . nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea acestuia se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004. În speță, reclamantul nu a contestat cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci a invocat, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Analizând dispozițiile legale interne, instanța a apreciat că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, a observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Tribunalul a subliniat, în final, că prin H. C. de J. a U. E. în cauza C- 402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din T., s-a concluzionat că articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru cele ce preced, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, fiind admisă, dispunând restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind anularea adresei deoarece această adresă nu este un act administrativ ce poate fi atacat în instanță, ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele au fost obligate să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O. nr. 9/2000, de la data cererii de restituire a sumei până la data plății efective. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta a emis decizia atacată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în baza unei legi naționale în vigoare și a activității pe care o desfășoară. Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiuniiprincipale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P., solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 2615 din (...) in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a D. S.; respingerii acțiunii formulată de I. D. ca inadmisibilă; respingerii capatului de cerere privind acordarea dobinzii ca nefonda. În motivarea recursului recurenta arată că sentinta pronuntata este criticabila prin prisma art. 304 punct.7, 8,9 Cod P. civila si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece: instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a D. S., motiv pentru care reiterează aceasta exceptie si in fata instantei de recurs pentru motivele expuse in întimpinare. Instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea si a dispus obligarea D. S. si AFP la restituirea sumei de 5460 lei reprezentind taxa de poluare cu dobânda legala de la data cererii de restituire până la achitarea integrala in conditiile in care a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, motiv pentru care reiterează aceasta exceptie si in fata instanței de recurs pentru motivele invocate in intimpinare. In acesta situatie, instanta a schimbat in mod nelegal obiectul actiunii determinat de reclamant prin cererea de chemare în judecata si anume actiune în contencios administrativ in obligatia de a face, respectiv constituirea unei sume, suma ce a fost achitata in prealabil in temeiul legii, conform D.i de calcul a taxei pe poluare, iar acesta nu poate fi solutionată de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare nr. 54492/(...) emisa de A. F. P. Z. in urma careia reclamantul a platit suma de 5460 lei cu chitanta nr.3786650/(...). Prin urmare, decizia de calcul a ramas definitiva nefiind exercitata procedura administrativ fiscala astfel ca in lipsa anularii deciziei de calcul de catre instanta de judecata nu poate fi restituita taxa de poluare. F. ulterioara a unei cereri de restituire nu mai poate fi luata in considerare in acest context intrucit raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat in lipsa urmarii procedurii administrativ fiscale. Efectele Hotărârii C. de J. a U. E. in cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente in speta de fata așa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de P. F., republicata cu modificarile si completarile ulterioare. A. fiind, actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decăderii, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei depoluare ci s-a marginit sa declanseze un mod distinct de restituire a taxei de poluare fara a contesta legalitatea actului administrativ fiscal. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maaniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ 554/2004,prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. Referitor la acordarea dobânzii legale solicita de asemenea respingerea acestui capat de cerere ca nefondat si nemotivat. Împotriva aceste sentințe a declarat recurs și A. F. pentru M., solicitândadmiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În motivare se arată că hotărârea instanței de fond nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii. În speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Mai mult decât atât, soluția instanței este nefondată, raportat la prevederile O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care are în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. H. a fost dată fără temei legal (art. 304 pct. 9 C. Proc. Civ.). Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OG 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. Aplicabilitate au prevederile O. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Se constată astfel că, potrivit prevederilor O. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dobânda cuvenită contribuabililor în materie fiscală este datorată din prima zi după expirarea termenului legal de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire. Prin urmare, nu se cuvine plata daunelor incepand cu data platii așa cum a hotărât instanța fondului. A., dacă instanța fondului hotăra de principiu acordarea dobânzii, în mod corect și legal ar fi trebuit să fie vorba de dobânda calculată și acordată potrivit O. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare. Adică, după ce contribuabilul a formulat cerere de restituire la organul fiscal competent și acesta i-arespins-o, se adreseaza instanței de judecată care acordă dobânda începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul recurentei de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, recurenta nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din L. 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din L. 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentruexercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din L. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele: În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizateprintr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...). Cât privește cererea privind acordarea dobânzii, instanța constată că reclamantul a solicitat ca pârâtele să fie obligate la plata dobânzii fiscale, nu legale, astfel că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. De asemenea, având în vedere că pârâta D. S. nu a încasat taxa de poluare a cărei restituire s-a solicitat și nici nu a emis refuzul de restituire, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar Curtea va proceda în consecință, tribunalul neanalizând această excepție. În consecință, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.6 și 9 C.proc.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., instanța va admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2615 din (...), pronunțate în dosarul nr.(...) al Tribunalului S., pe care o va modifica în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a D. S., respingând ca atare acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, va înlătura dispoziția de obligare la plata dobânzii legale aferente și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. L. D E C I D E: Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. M. M. împotriva sentinței civile nr. 2615 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. și respinge acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. C. M. S. L. F. Red.C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 910/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1843/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
