Decizia civilă nr. 733/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 733/2011
Ședința ta de 21 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, după casare, acțiunea formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. J. DE P. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari.
În data de 18 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamantului, la care a anexat un set de înscrisuri în susținerea poziției procesuale.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 februarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A :
Reține că prin decizia civilă nr. 2/(...) a C. de A. C. pronunțată în prezentul dosar ( f. 40-42 ), a fost admis recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 804 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., sentință care a fost casată în întregime, fiind reținută cauza spre rejudecare în vederea soluționării pe fond.
Inițial, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. J.
DE P. C. a fost înregistrată la data de (...) pe rolul T. B. sub nr. (...).
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la reîncadrarea sa în funcția si gradul avut anterior si a-i plăti toate drepturile salariale începând de la data concedierii si până la repunerea în drepturi, iar in caz de opunere si la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1987 a fost repartizat în calitate de agent de ordine la M. municipiului C. N., iar din anul
1987 la Secția 3, I. criminale, fiind apreciat pentru activitatea desfășurată inclusiv prin acordarea unei solde de merit.
În data de 29 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a fost sesizat în legătură cu faptul că mai mulți polițiști din carul IPJ C. se fac vinovați de comiterea infracțiunii de raporturi sexuale cu minore, printre aceștia fiind nominalizat și reclamantul.
Mai precizează reclamantul că a fost trimis în judecată pentru comiterea acestei infracțiuni și a fost exclus din poliție.
Pin Sentința penală nr. 230/2007 pronunțată în dosar nr. 5298/2006 al T. C. s-a dispus achitarea reclamantului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 198 alin.l Cod penal în conformitate cu art. 11 pct.2 lit. a coroborat cu art. 10 alin. l lit. a Cod Procedură Penală, stabilindu-se că fapta nu există.
Față de soluția pronunțată în procesul penal, reclamantul apreciază că înlăturarea sa din cadrul politiei a fost abuzivă și solicită reîncadrarea sa în funcția și gradul deținut anterior excluderii sale.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul I. J. DE P. C. a invocat excepția necompetenței materiale, excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1044 din (...) a T. B., soluționarea cauzei a fostdeclinată în favoarea C. de A. B.
După înregistrarea dosarului la Curtea de A. B. a formulat întâmpinare și pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că prin dispoziția nr. S. din (...) a șefului
IPJ C. reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „destituirea din poliție";, iar contestația formulată împotriva acestei dispoziții a fost respinsă. Fapta pentru care a fost sancționat a fost săvârșită în perioada iunie-august 2004 și a constat în întreținerea de relații sexuale în mai multe rânduri cu două minore la domiciliul lui B. A., persoană care era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă calificată. S-a apreciat că reclamantul a avut un comportament necorespunzător în afara orelor de serviciu prin care s-a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției.
Se susține că deși reclamantul a fost achitat în procesul penal, înlăturarea caracterului penal al faptei nu elimină răspunderea disciplinară, iar potrivit art. 19 din OMAI nr. 300/(...) cadrele militare în rezervă pot fi recrutate în vederea rechemării în activitate dacă îndeplinesc mai multe condiții printre care se numără și cerința să nu fi fost trecute în rezervă pentru împlinirea limitei de vârstă în grad ori din motive imputabile lor.
Prin sentința civilă nr. 987 din (...) a C. de A. B., soluționarea cauzei afost declinată în favoarea T. C.
Prin completarea la întâmpinare depusă de pârâtul I. J. DE P. C. s-a învederat instanței că solicitarea reclamantului de a fi repus în drepturile ce i se cuvin începând cu anul 2004 nu se poate realiza decât în cazul în care actul administrativ ce a dus la încetarea raporturilor de serviciu ar fi anulat. Contestația formulată nînsă de reclamant împotriva actului de sancționare a fost respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. și decizia civilă nr. 6. a I.
Deși reclamantul pretinde că se impune reîncadrarea sa în funcția și gradul deținut la momentul destituirii din poliție în vederea pensionării în considerarea faptului că prin sentința penală pronunțată în dosarul nr.
5298/2006 a fost achitat, pârâtul învederează instanție că potrivit art. 23 alin. 2 din OMAI nr. 350/2002 cele două forme de răspundere , penală și disciplinară, se pot cumula.
Prin sentința civilă nr. 1831/(...) a T. C. au fost admise excepțiile lipseicalității procesuale pasive a pârâtului M. I. si R. A. și autorității de lucru judecat, fiind respinsă acțiunea reclamantului ca efect al admiterii acestor excepții peremptorii.
Prin decizia civilă nr. 340 din 28 ianuarie 2009 a C. de A. C. a fostadmis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1831/(...)a T. C., cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, statuându-se că în mod greșit au fost admise cele două excepții.
În cel de al doilea ciclu procesual desfășurat în fața T. C., prin sentința civilă nr. 804/(...) a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile, fiind respinsă acțiunea reclamantului.
Și această sentință a fost casată prin decizia civilă nr. 2/(...) a C. de A. C. pronunțată în prezentul dosar, iar cauza a fost reținută în vederea soluționării pe fond în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Analizând pe fond cererea de chemare în judecată dedusă judecății, Curtea reține următoarele:
Reclamantul B. V. a fost încadrat în perioada (...)-(...) în cadrul P. municipiului C. N., ultimul grad deținut fiind acela de agent șef adjunct pe care l-a ocupat la Secția 3 de P.
Prin dispoziția nr. S. din (...) a șefului I.ui J. C. s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului începând cu data de (...), ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a „destituirii din poliție";. Reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru comportament necorespunzător în societate care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției constând în faptul că, aflându-se în anturajul proxenetului B. A., a întreținut relații sexuale cu 2 minore la domiciliul proxenetului, aspecte ce au fost mediatizate negativ atât de presa locală cât și la posturile de televiziune centrală.
Reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, urmând atât calea administrativă cât și pe cea judecătorească. Astfel, prin sentința civilă nr. 305 din 10 mai 2005 a C. de
A. C. pronunțată în dosarul nr. 1364/2004 a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea dispoziției nr. S. din (...) a șefului I.ui J. C., reîncadrarea în funcție și plata retroactivă a drepturilor salariale, sentință care a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca urmare a pronunțării deciziei nr. 6005 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție în dosarul nr. 2195/2005.
Concomitent cu acțiunea disciplinară, împotriva reclamantului s-a declanșat și un proces penal acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin.
1 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 230 din 23 aprilie 2007 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), rămasă definitivă, s-a dispus achitarea reclamantului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de act sexual cu un minor incriminată de art. 198 alin. 1 C.pen, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen, respectiv că fapta nu există.
În considerarea soluției favorabile pronunțate în procesul penal, reclamantul s-a adresat în mod repetat pârâților cu cereri de reîncadrare în funcția și drepturile deținute în (...) la care a primit răspuns negativ, invocându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 6005/(...) a Înaltei Curți de C. și J. prin care a fost menținută sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție.
În opinia reclamantului un astfel de refuz este unul nejustificat de vreme ce s-a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de act sexual cu un minor pe motiv că fapta nu există.
Curtea nu achiesează la această argumentație a reclamantului deoarece premisa de la care se pleacă în susținerea tezei că achitarea sa în procesul penal ar lipsi de efecte măsura disciplinară a destituirii din polițieeste greșită. Este adevărat că instanța penală și cea de contencios administrativ au ajuns la concluzii antinomice în ce privește existența faptei în materialitatea ei, însă nu se poate ignora faptul că sancțiunea disciplinară a intrat în puterea lucrului judecat și efectele ei nu pot fi înlăturare decât în ipoteza desființării sentinței civile nr. 305 din 10 mai 2005 a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. 1364/2004 și a deciziei nr. 6005/(...) a Înaltei
Curți de C. și J. prin promovarea unei căi extraordinare de atac.
Trebuie precizat de la început că încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului a avut loc ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție, iar nu ca urmare a condamnării pentru comiterea unei infracțiuni intenționate. Cele două anchete, penală și disciplinară, derulate concomitent împotriva reclamantului au avut finalități diferite, fiind achitat pe latură penală și sancționat pe latură disciplinară.
Împrejurarea că în procesul penal s-a reținut inexistența faptei de întreținere de raporturi sexuale cu persoane minore în sarcina reclamantului, nu conduce în mod automat la anularea efectelor hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a constatat legalitatea sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție aplicate pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a din Legea nr. 360/2002 constând în comportarea necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției. O interpretare contrară ar face iluzorie autoritatea de lucru judecat a hotărârilor irevocabile și ar duce la răsturnarea prezumției irefragabile că acestea exprimă adevărul, lucru nepermis în sistemul nostru judiciar.
Se mai observă apoi faptul că reclamantul nu a beneficiat de prevederile art. 65 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 360/2002 și anume nu a fost menținut în activitate pe durata urmăririi penale și a judecății cu consecința suspendării din funcție pe durata cercetărilor, ci s-a apreciat că în cazul său operează și răspunderea disciplinară obișnuită, aplicându-i-se sancțiunea cea mai gravă cea a excluderii din profesie. Întrucât reclamantul nu a fost suspendat din funcția de agent șef adjunct pe durata cercetărilor penale, ci a fost destituit din poliție pe temei disciplinar, acesta nu se poate prevala de dispozițiile art. 65 alin. 4 din Legea nr.360/2002 care stabilesc că în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. De dreptul de a fi repuși în toate drepturile anterioare beneficiază așadar doar polițiștii care au fost puși la dispoziție sau suspendați din funcție pe durata urmăririi penale și a judecății, în cazul obținerii unei soluții favorabile de achitare, iar nu și polițiști care au fost destituiți din poliție, în urma unei cercetări disciplinare ale cărei concluzii au rămas definitive după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de lege.
În această ultimă situație se regăsește și reclamantul din prezenta cauză. Doar în ipoteza desființării sentinței civile nr. 305 din 10 mai 2005 a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. 1364/2004 și a deciziei nr. 6005/(...) a Înaltei Curți de C. și J. prin promovarea unei căi extraordinare de atac, cererea reclamantului de reintegrare în funcția și gradul ocupat la momentul destituirii și de plata a tuturor drepturilor salariale pe acest interval de timp va fi admisibilă. Până atunci demersul reclamantului este paralizat de efectul pozitiv al lucrului judecat care se impune în acest al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată prin sentința civilă nr. 305din 10 mai 2005 a C. de A. C., fără posibilitatea de a fi contrazisă. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției, vine să asigure, din nevoie de ordine socială și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Raportat la toate aceste considerente și la dispozițiile art. 1201 C.civ și art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că în mod justificat pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. J. DE P. C. au refuzat reîncadrarea reclamantului în funcția și gradul deținut la momentul destituiri și plata drepturilor salariale și prin urmare va respinge ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. J. DE P. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge acțiunea precizată de reclamantul B. V., împotriva pârâților
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. J. DE P. C..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. I. I. A. C. M. S.
Red.M.I.I. Dact.H.C./2 ex./(...).
L. F.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 2892/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 477/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
