Decizia civilă nr. 754/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 754/2011
Ședința februarie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 3399 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., cauza privind și pe intimații C. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauă nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care s- a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 din C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțaere. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3399 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis acțiunea reclamantului C. M. și au fost obligate, în solidar, pârâtele D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z., să-i restituie suma de 3759 lei (reținută ca taxă pe poluare, din suma totală de 6.027 lei, achitată cu chitanța seria TS3A nr.2377572/18.08.200), actualizată cu dobânda legală aferentă, de la data reținerii și până la data restituirii efective. În motivare se arată că prin acțiunea sa în contencios administrativ- fiscal,reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. A M. Z. solicitând restituirea sumei de 3759 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare, în sumă de 6.027 lei achitată cu chitanța seria TS3A nr.2377572/(...) și suma de 2.268 lei, restituită în baza deciziei de restituire nr.138/(...), precum și dobânda legală aferentă, de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei pretinse. Cererea de chemare în judecată este motivată în esență prin aceea că, în fapt, reclamanta a achitat taxa specială auto aferentă primei înmatriculări în România a autovehiculului marca OPEL ZAFIRA achiziționat din GERMANIA, în sumă de 6.027 lei, din care i s-a restituit suma de 2.268 lei, diferența de 3759 lei, fiindu-i reținută cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de OUG nr.5.. În drept, și această taxă contravine- în opinia reclamantului- atât prevederilor Constituției României cât și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., sau alte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu și prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, având în vedere că de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii E.. Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele: În fapt, reclamantul C. M. a achitat taxa specială auto aferentă primei înmatriculări în România a autovehiculului marca OPEL ZAFIRA, achiziționat din GERMANIA, în sumă de 6.027 lei, din care i s-a restituit suma de 2.268 lei, diferența de 3759 lei, fiindu-i reținută cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de OUG nr.5., conform actelor depuse la dosar(f.8-17). Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilorîn cadrul Uniunii E., iar cel de-al doilea privește interzicerea discriminării întreprodusele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. O. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. , pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxeipe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009."; Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe de urgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească,prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pepoluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.."; Prin această prevedere legală s-a urmărit în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei.Pe de altă parte, s-a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a";din același act normativ „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";. Rezultă din cele ce preced, că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare(art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în România"; și nu conform principiului stabilit de legislația de mediu, acela că"; poluatorul plătește";. Astfel, în cazul autoturismelor second-hand achiziționate din țările Uniunii E. se percepe taxa pe poluare la prima înmatriculare în România, fără ca aceeași taxă să fie percepută pentru autovehiculele autohtone în caz de revânzare, , conform principiului egalității în fața legii, consfințit de art.16 alin.(1) din Constituție, fiind evident că noul proprietar se află într-o situație similară, prin reînmatricularea autovehiculului second-hand pe teritoriul R. Fiind în prezența unei discriminari negative între cele două categorii de cumpărători, se ignoră și prevederile din Protocolul nr. 12 la C. E.(…),privind interzicerea totală a discriminării, inclusiv prin acte normative cu putere de lege, acest principiu de drept fiind asumat de toate statele semnatare (Înalte Părți Contractante), între care se află și România. Desigur că, raportat strict la legislația de mediu,se poate vorbi și despre o discriminare pozitivă, atâta vreme cât sunt supuse taxării doar autovehiculele înmatriculate după data de(...). Or, autovehiculele cu aceleași caracteristici tehnice, deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată, ceea ce denotă că principiul „poluatorul plătește";,a fost ignorat de legiuitor cu desăvârșire; acest aspect nu vine însă în coliziune cu normele de drept comunitar privind impozitarea mărfurilor și serviciilor din spațiul Uniunii E., atâta vreme cât cele două categorii de cumpărători mai sus amintite se află pe poziții de egalitate din acest punct de vedere. Pe de altă parte, discriminarea pozitivă este permisă de practica C. în anumite circumstanțe, care sunt lăsate la aprecierea legiuitorului intern. Pentru ca taxa de poluare să fie una veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toți deținătorii de autovehicule, sau, cel puțin, pentru toate autovehiculele supuse înmatriculării după intrarea în vigoare a actului normativ care o instituie- indiferent de caracteristicile tehnice și țara de origine din spațiul C. E. (actualmente U. E.)- pentru ca această taxă să nu fie discriminatorie, în sens negativ. Această ultimă cerință se impune cu necesitate din perspectiva dreptului comunitar (european) deoarece art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. prevede fără echivoc că „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirectproduselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, se poate constata că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române- cu motivația la început arătată, ce excede scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului- scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule. Or, după aderarea României la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor noi fabricate în Romania și nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa Co- Frutta S.R.L. - c/a Administrazione dell Finanze della Stato) Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, doar o aparentă neutralitate fiscală, ,deoarece, prin conținut, este similară taxei speciale instituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în România, păstrându-și astfel caracterul de impozit intern asupra produselor altor state membre ale Uniunii E.. De asemenea, prin modul de reglementare, taxa pe poluare are un vădit caracter discriminator față de produsele interne similare (autovehicule second-hand) sub aspectul impozitării cât și efecte restrictive privind libera circulație a mărfurilor în spațiul Uniunii E., constituind „măsură cu efect echivalent taxelor vamale"; în sensul definit de art. 28 din Tratatul C. E.. Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.";…au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală, prin prisma normelor de drept european la care s-a făcut referire, motiv pentru care acțiunea de față urmează a fi admisă în întregime, astfel cum a fost formulată; având în vedere că taxa pe poluare se face venit la bugetul consolidat al statului (chiar dacă în conformitate cu prev. art.1 din OUG nr.5., se colectează la F. de M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului) răspunderea celor trei instituții publice centrale ale statului, nu poate să fie decât solidară, conform competențelor legale care le revin privind administrarea finanțelor publice. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. S. solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr.3399 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: respingerii acțiunii formulată de D. G. a F. P. ca inadmisibilă, respingerii capatului de cerere privind acordarea dobinzii ca nefondat. În motivarea recursului se arată că sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct.7, 8,9 Cod Procedura C. si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. l este nelegală, deoarece instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea si a dispus obligarea D., AFP Z. la restituirea sumei de 3759 lei reprezentind taxa retinuta in contul taxei de poluare cu dobinda legala. Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 22423/(...), asupra careia instanta de fond nu s-a pronuntat. Prin intimpinarea depusa la dosarul cauzei a invocat inadmisibilitatea, exceptie asupra careia instanta de asemenea nu s-a pronuntat, motiv pentru care o reiterează și în fața instanței de recurs, cu motivarea ca respectiva adresa nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala. Stabilirea cuantumului sumei si retinerea in contul taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de restituire. Asa cumrezulta din economia dispozitiilor art, 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura F., republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel fiind, actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procdurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere, mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil . Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contesta re a legalitatii actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. ( in acest sens invocă si practica judiciara , respectiv D. C. nr.1832/(...) pronuntata de Curtea de A. C. in speta similara). Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorând faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzivile si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului. Reclarnantul a platit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In aceasta ambianta factuala si procesuala, atât in faza administrativa de solutionare cât si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta. Prin urmare, calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Potrivit art. 1 din L. nr. 554/2004 "persoana care se considera vatmata într-un drept al sau ori Într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata" . Acelasi act normativ, dupa ce prin art. 7 regelementeaza institutia plingerii prealabile, pe care persoana care se considera vatamata este datoare sa o urmeze mai inainte de sesizarea instantei de contencios administrativ, precizaza prin art. 8 care este obiectul actinii: anularea in tot. Reclamantul este obligat sa determine, prin cererea de chemare în judecata, obiectul actiunii în cadrul caruia urmeaza sa se solutioneze procesul, în virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil instanta fiind obligata sa respecte aceste limite ale investirii sale. În considerarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, care consacra si principiul rolului activ al judecatorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedura civila, instanta este obligata însa sa dea actiunii calificarea juridica exacta, în functie de scopul urmarit, ea nefiind tinuta de denumirea pe care partea a dat-o cererii. În speta, sesizând initial T. S., reclamantul a chemat în judecata in conditiile art. 8 din L. nr. 554/2004, D. S. si AFP Z.,solicitând a se dispune "anularea adresei nr. 22423/(...) si restituirea sumei de 3759 lei .. ". Pronunându-se în limitele acestei învestiri, asupra actiunii având calificarea juridica corect determinata, instanta de fond trebuia sa examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din L. nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numara si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al L. nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c), teza I din L. nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate public, în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifca sau stinge raporturi juridice. In acest context, demersul judiciar al reclamantului, nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat . Practic, obiectul actiunii este restituirea unei sume retinute in prealabil in temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au retinut in sarcina reclamantei- D. de restituire- obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei atfel achitata. Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauza. Referitor la capatul de cerere privind acordarea dobinzii, considera ca in mod netemeinic instanta de fond a admis si acest capat de cerere, deoarece, taxa de poluare a fost retinuta in temeiul unui act normativrespectiv OUG nr. 5. forma initiala - varianta in vigoare la momentul retinerii sumei - act care a fost adus in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decit cea indicata in grila fixa. In concluzie, OUG Nr. 5. forma initiala aplicabila in speta, respecta exigentele de compatibilitate cu art. 110 paragraful 1 din Tratatul CE. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Reclamantul CIMPEAN M. a investit prima instanță cu anularea adresei nr. 2243/(...) emisă de A. F. P. a municipiului Z. din cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S. și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3759 lei actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală, sumă reținută din taxa specială pentru autoturisme ( cu titlu de taxă de poluare). Cu toate acestea prima instanță a analizat cererea reclamantei făcând o confuzie gravă între dispozițiile cuprinse în OUG nr.5. și taxa de prima inmatriculare stabilită în art.214/1 - 2. din Codul fiscal și pct.311 - 312 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal. Prin urmare întreaga argumentație a instanței de fond are în vedere un alt act normativ decât cel incident speței și cu care reclamanta a investit prima instanță așa încât în speță sunt incidente art.312 alin.5 C.proc.civ. în sensul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului impunându-se astfel admiterea recursului declarat de pârâta D. C. cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a se analiza compatibilitatea taxei de poluare cuprinsă în OUG nr.5. așa cum a fost ea modificată prin OUG nr.2. și respectiv OUG nr.7/2009 din perspectiva prevederilor cuprinse în art.90 din T.C.E. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3399 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: S. M.
| ← Încheierea civilă nr. 507/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3696/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
