Decizia civilă nr. 798/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 798/2011
Ședința data de 23 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3058 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul M. A. P. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3058 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă. Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamantului M. A. P., împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. S. - A. F. P. Z. și s-a dispus anularea adresei nr. (...) emisă de pârâtă care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 2.766 lei, reprezentând taxă de poluare, respingându-se cererea privind plata majorărilor de întârziere. În final, s-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS5 nr. 4102317 din (...), reclamantul a achitat suma de 2.766 lei cu titlu de taxă de poluare (fila 7 dosar fond). Ulterior, considerând că taxa achitată nu are temei legal a solicitat restituirea acesteia. Prin adresa nr. 11.712/(...), intimata de rândul I a comunicat reclamantului faptul că nu este îndreptățit la restituirea sumei solicitate întrucât aceasta nu se încadrează în categoria sumelor care pot fi restituite contribuabililor (fila 8 dosar fond ). Referitor la acest document intimatele susțin că nu constituie un act administrativ fiscal împotriva căruia reclamantul să se poată adresa direct instanței judiciare. S. intimatelor nu poate fi primită atâta timp cât între adresa din prezenta cauză și a Deciziei de restituire emisă de către aceeași intimată, în substanța lor, nu există decât o diferență de titulatură. T. a apreciat că ambele înscrisuri conduc spre aceeași finalitate și anume aceea că, sumele plătite cu titlu de taxă de poluare nu se consideră, conform art. 117 din O.G. nr.92/2003 sume care se pot restitui contribuabililor. Pe de altă parte, adresa atacată exprimă punctul de vedere oficial al intimatei în legătură cu un drept pretins de către reclamant. Așa fiind excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de intimate a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă. Pe fond, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca întemeiată. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța de fond a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al Uniunii E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2) , iar Parlamentul, Președintele R., G. și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența C. de J. E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964) , CJE astabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Cererea de chemare în garanție a M.ui M. - A. F. pentru M. pentru ca în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, a fost respinsă neexistând pretenții bănești din partea reclamantului. A mai reținut instanța de fond că reclamantul solicită însă majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății - (...) și până la restituirea efectivă. Față de această solicitare, tribunalul a arătat că acest nivel al dobânzii prev. de art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală se poate acorda doar în situația în care s-ar depăși termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală, care prevede că cererile depuse de contribuabil se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și menținerea ca legal și temeinic a actului administrativ-fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de A. Z. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile O. nr. 5. și, de asemenea, în mod eronat a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. pentru M. - M. M.. Referitor la aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a A., pârâta a arătat că în conformitate cu art. 1 alin. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar în conformitate cu art. 5 alin. 4 din ordonanță, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unitățile T. S. pe numele A. In concluzie, nu organul fiscal, obligat prin sentinta la restituirea sumei solicitate de reclamant este beneficiar al plătii, si prin urmare nu are obligatia legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant. Pe de altă parte, pârâta a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind nefondată, având în vedere că prin acțiunea sa reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și restituirea sumei de 2.766 lei reținută de unitatea fiscală ca taxă de poluare, în cauză fiind aplicabile prev. O. nr. 5., raportat la data plății taxei conform chitanței nr. 4102317/(...). A. că, taxa nu a fost calculată conform art. 214 Cod fiscal, abrogat la data achitării taxei, ci conform O. nr. 5.. Drept urmare, pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Pârâta a mai criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1 C.pr.civ. invocat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, text de lege ce nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare, proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată (decizia C. C. nr. 628/2006). Din această perspectivă, pârâta consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din O. nr. 5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare și neîncălcând principiul neretroactivității legii civile în timp, așa cum greșit a reținut instanța de fond. În sprijinul poziției sale, pârâta a făcut trimitere la dispoziții constituționale și la jurisprudența C. C., concluzionând că soluția instanței de fond trebuia pronunțată în raport de noile prevederi ale O. nr. 5., care este compatibilă cu prev. art. 90 din T.ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă și din hotărârile C. E. de J. . Drept urmare, a apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T.. Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale aferentă sumei pe care a achitat-o, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 și se acordă la cererea contribuabililor. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Prin chitanța seria TS5 nr. 4102317 din (...), reclamantul a achitat suma de 2.766 lei, cu titlu de taxă de poluare (fila 7 dosar fond). Ulterior, considerând că taxa achitată nu are temei legal, a solicitat restituirea acesteia. Prin adresa nr. 11.712/(...), intimata de rândul I a comunicat reclamantului faptul că nu este îndreptățit la restituirea sumei solicitate întrucât aceasta nu se încadrează în categoria sumelor care pot fi restituite contribuabililor (fila 8 dosar fond ). Considerând nejustificat acest refuz, reclamantul s-a adresat instanței, prin cererea ce a fost soluționată prin sentința recurată. Unul dintre motivele de recurs de recurs invocate de către pârâtă se referă la faptul că tribunalul a analizat prev. art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal, cu toate că suma în litigiu a fost încasată cu titlu de taxă de poluare. Din această perspectivă, criticile sunt fondate, însă acest viciu poate fi acoperit prin substituirea parțială a motivării, ca urmare a constatării faptului că soluția de restituire a taxei este legală. Această statuare rămâne valabilă chiar dacă reclamantul nu a înțeles să conteste decizia de calcul al taxei de poluare, nerespectând astfel prev. art. 205 și urm. C.pr.fisc. Aceasta întrucât contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ, desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";. Dincolo însă de aceste aspecte, care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. În plus, Curtea a luat act de împrejurarea că prev. art. 7 din OUG nr. 5., raportate la cele ale art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 nu îndeplinesc cerințele de coerență, accesibilitate, claritate și previzibilitate impuse de practica C., raportat la intervalul scurt de timp acordat contribuabilului pentru contestarea deciziei, care, aplicat fiind cu rigurozitate în toate cazurile, ar duce la o situație în care s-ar nega, în esență, dreptul de acces la justiție, întrucât respingerea unei cereri ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate nu echivalează cu un acces efectiv și eficace. Pentru a dispune astfel, Curtea a raportat acest termen, de 30 de zile, la împrejurările concrete ale acestor tipuri de litigii, existând un număr mare de persoane vizate, care nu au cunoștințe juridice de specialitate, mai ales în contextul în care, la nivelul instanțelor din țară, există și la acest moment practică neunitară cu privire la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu dreptul UE. În plus, nu este de neglijat nici faptul că OUG nr. 5. a suferit modificări de substanță, de la momentul adoptării ei și până în prezent, care, la rândul lor, au determinat o schimbare a practicii unora dintre instanțele naționale, apreciindu-se că termenul legal în discuție impune o sarcină excesivă contribuabililor, cerându-se din partea acestora o diligență maximă, care nu este justificată în nici un mod și nu este nici proporțională cu scopul urmărit. Legat de această chestiune, se constată însă nelegalitatea dispoziției referitoare la anularea adresei nr. 11712/2010, deoarece această adresă emisă de AFP Z. nu este un act administrativ fiscal. Mai mult, față de încadrarea dată acțiunii reclamantului, conform celor mai sus expuse, rezultă că această adresă reprezintă expresia refuzului nejustificat de restituire a taxei, or, raportat la soluțiile preconizate de textul art. 18 alin. 1 din L. nr. 554/2004, nu se impune a se dispune anularea ei. Așa fiind, urmare a admiterii recursului pârâtei, se va dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării dispoziției privind anularea acestei adrese, în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, se constată că tribunalul a dispus în mod corect restituirea taxei de poluare, întrucât ea a fost percepută în temeiul unui act normativ care încalcă dreptul UE, cu referire specială la art. 110 (fostul art. 90) din T.. Instanta de recurs, urmarind modificarile succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc dupa data modificarii O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. In consecinta, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse formei initiale a ordonantei. Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambului ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a p roducției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de a utomobile, afectat de criza financiară internațională ; -faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească , iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare ,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are are niciolegătură cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,, asigurar ea protecției mediul ui prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și p entru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intenție declarată expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O. 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90, actual 110, din T.ul UE. A., in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie saexiste o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja înmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de catre C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei românesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie inregistrate in R. in aceasi perioada, dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Așa fiind, tribunalul a dispus în mod corect restituirea sumei achitate de către reclamant. În ceea ce privește criticile legate de modul de soluționare al petitului având ca obiect acordarea majorărilor de întârziere, se constată că această solicitare a fost respinsă de către tribunal, astfel încât ele sunt fără obiect. Va fi însă modificată sentința și în ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă, aceasta fiind admisă, cu consecința obligării chematei în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei AFP Z. suma de 2766 lei, reprezentând taxă de poluare. Pentru a dispune astfel, s-a considerat că în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., întrucât textul OUG nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea speciala a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. A., Curtea achiesează susținerilor din recurs, prin care sunt indicate normele legale incidente cauzei, după cum urmează: Art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta din chitanța de plată depusă la dosar la fila 7. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situatia si in cazul restiturii sumelor reprezentând diferentele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant. Drept consecință, Curtea se va pronunța conform dispozitivului, fiind menținute statuările tribunalului referitoare la restituirea taxei de poluare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3058 din 18 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția privind anularea adresei și admite cererea de chemare în garanție, cu consecința obligării A. F. PENTRU M. B. să achite A. F. P. Z., suma de 2.766 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011. Red.M.B. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond:P. R.M.lena.
| ← Decizia civilă nr. 3723/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5611/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
