Decizia civilă nr. 854/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 854/2011
Ședința din data de 28 februarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : A. C.
JUDECĂTOR : F. T.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. D. T. P. împotriva sentinței civile nr. 3320 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații C. S. PRIN P. și C. LOCAL AL C. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat D. E. pentru intimatul C. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 24 ianuarie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei C. S. PRIN P.
În data de 24 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului în susținerea poziției procesuale (f.17).
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond. Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, cu cheltuieli de judecată doar în cuantum de 700 Ron pentru ambele cicluri procesuale, sens în care la dosar dovada achitării onorariului avocațial (f18-19). În susținere se arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în acord cu legislația fiscală în vigoare la momentul formulării acțiunii introductive, în sensul că aceste sume sunt supuse impozitului pe venit. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.3320 din 8 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată cerereaformulată de reclamantul T. D. T. P. în contradictoriu cu pârâții C. S., P. comunei S. și C. local al comunei S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul este funcționar public în cadrul C. S., calitate în care a beneficiat de indemnizațiile de hrană și de ținută în conformitate cu prevederile art.13 și 14 din Contractul/Acordul colectiv de muncă nr.373/(...), aprobat prin H. C. local al comunei S. nr.25/(...). Asupra ambelor indemnizații s-a perceput impozit în cuantum de 16% din valoarea de impozitare, reclamantul invocând încălcarea prevederilor art.42 Cod fiscal, potrivit cărora în înțelesul impozitului pe venit nu sunt impozabile ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice precum și cele de aceeași natură primită de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă. De asemenea, conform prevederilor art.55 alin.4 lit.b Cod fiscal, tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajator angajaților sunt venituri neimpozabile. În ceea ce privește cadrul procesual, instanța a observat că acesta este corect delimitat față de modul în care reclamantul și-a formulat cererea de chemare în judecată, fiecare din cei trei pârâți chemați în judecată având atribuțiile care se solicită a fi îndeplinite. Temeinicia acestor pretenții urmează însă a fi analizată în cele ce urmează, pe fondul cauzei. În ceea ce privește îndrumarea dată instanței de rejudecare de către instanța de control judiciar referitor la analiza compatibilității legislației funcționarilor publici cu legislația consilierilor locali, instanța a observat că reclamantul este funcționar public - funcția publică de execuție de consilier, grad superior, clasa I și nu consilier local, astfel cum greșit s-a indicat. Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.55 alin. 1 și 2 lit.k din Codul fiscal, care includ în veniturile supuse impozitării și aceste sume de bani cu afectațiune specială, dar care sunt asimilate salariului, fiind acordate lunar. Concluzia este susținută și de pct.68 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal, care detaliază în ce constau aceste venituri din salarii sau considerate asimilate salariilor. De asemenea, instanța reține că prevederile art.55 alin.4 lit.b exclud de la impozitare anumite categorii de sume de bani, printre care tichetele de masă și drepturile de hrană, enumerare care nu poate fi privită decât restrictiv, constituind o excepție de la regula impozitării. Cele două indemnizații primite de reclamant nu se regăsesc nici în prevederile pct.82 și 84 din HG 44/2004 care aprobă Normele metodologice. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și a respins-o, drepturile de care a beneficiat reclamantul fiind în mod legal impozitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. D. T. P. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, analizându-se actele depuse în probațiune în dosar, se poate concluziona ca acordul colectiv de muncă încheiat cu C. local S. are prevăzut la art.13 și 14, acordarea indemnizației de hrană și de ținută. În conformitate cu normele transmise de M. F., aceste indemnizații sunt cuprinse în prevederile bugetului local la capitolul: cheltuieli materiale și nu cheltuieli salariale, care se supun impozitării. În temeiul acestei logici,este firesc ca aceste indemnizații să se încadreze în prevederile art.42 C.fiscal, potrivit cărora, în înțelesul impozitului pe venit „nu sunt impozabile: ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și alte fonduri publice, precum și alte fonduri publice precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă";. De asemenea, conform prev.art.55 alin.4 lit.b C.fiscal, tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajator angajaților, nu sunt impozabile. Având în vedere faptul că temeiul legal pentru acordarea acestor indemnizații este Acordul colectiv, este de reținut faptul că indemnizația de masă a fost acordată în bani și nu în tichete, în urma înțelegerii cu C. local, datorită faptului că salariații fiind în mare majoritate localnici nu pot beneficia de tichete de masă deoarece pe raza comunei nu există organizate societăți comerciale care să vândă pe tichete conform Legii nr.142/1998, art.6 alin.1-4 și art.7 alin.2; prin urmare, era normal ca sindicatul să solicite acordarea - în bani - a sumelor corespunzătoare tichetelor de masă. Reclamantul-recurent mai arată că la data introducerii acțiunii și la judecarea în fond, Codul fiscal aplicabil în 2010 nu era în vigoare, deci nu se poate face trimitere la prevederile art.55 alin.4 lit.b în forma actuală și deci nu se poate face referire nici la pct.68 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal. Cu atât mai mult cu cât trebuiau considerate prevederile legale în vigoare pe perioada solicitată respectiv (...) - (...), deoarece la această dată trebuie raportat pentru verificarea modului de impozitare al drepturilor ce fac obiectul prezentei acțiuni. Recurentul mai învederează faptul că instanța face referire la prevederile HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a C. fiscal, ori, tocmai ca acest act normativ prevede la art.82 aplicabil perioadei amintite că în această categorie se cuprind: alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, primită de angajați și suportată integral de angajator, potrivit legii, iar la art.84 nu sunt venituri impozabile: contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizării lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrăcămintea și încălțămintea. Având în vedere temeiurile legale invocate, reclamantul solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Prin întâmpinarea depusă la data de 24 ianuarie 2011 pârâta C. S. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul declarat de către reclamantul T. D. T. P. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 42 alin.1 lit.a C.fiscal, în forma aplicabilă speței, în înțelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile: ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Nu sunt venituri impozabile indemnizațiile pentru: risc maternal, maternitate, creșterea copilului și îngrijirea copilului bolnav, potrivit legii. Se poate observa, așadar, că legiuitorul a indicat limitativ care sunt veniturile neimpozabile, indemnizația de hrană și ținută neregăsindu-se între acestea. Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond potrivit cărora în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.55 alin. 1 și 2 lit.k din Codul fiscal, care includ în veniturile supuse impozitării și aceste sume de bani cu afectațiune specială, dar care sunt asimilate salariului, fiind acordate lunar precum și dispozițiile cuprinse la pct.68 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal, care detaliază în ce constau aceste venituri din salarii sau considerate asimilate salariilor. Nu în ultimul rând, Curtea reține că prevederile art.55 alin.4 lit.b C. fiscal exclud de la impozitare anumite categorii de sume de bani, printre care tichetele de masă și drepturile de hrană, enumerare care nu poate fi privită decât restrictiv, constituind o excepție de la regula impozitării, cele două indemnizații primite de reclamant neregăsindu-se nici în prevederile pct.82 și 84 din HG nr.44/2004. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 C.pr.civ., Curtea va respinge cererea intimaților privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial întrucât aceștia nu au făcut dovada acestor cheltuieli. Împrejurarea că reprezentanta intimaților a depus un înscris ce atestă încasarea unor sume de bani din partea C. S. nu poate constitui temei al plății întrucât suma încasată este de 4.700 lei, intimații au solicitat 700 lei iar un eventual contract de asistență juridică ce să evidențieze convenția părților nu există. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T. D. T. P. împotriva sentinței civile nr.3320 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Respinge cererea intimaților privind obligarea recurentului la cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. S. A. C. F. T. L. F. Red.M.S./A.C. 2 ex.-(...) Jud.fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 3434/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
