Decizia civilă nr. 255/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIE - ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ NR. 255/2011
Ședința camerei de consiliu din data de 19 aprilie 2011
Instanța constituită din : Președinte : M. B.
Grefier : M. ȚÂR
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de petenta C. DE I. T. în contradictoriu cu A. N. DE A. F. B., D. G. A F. P. B. pentru suspendarea în parte a executării (pct.8) Procesului-verbal al Comisiei de S. a P. în I. din cadrul D. B., până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul dosarului nr. (...) al Curții de A. C.
Cererea de ordonanță președințială este legal timbrată, cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Soluționarea cererii s-a făcut în ședința camerei de consiliu, fără citarea părților în raport de dispozițiile art. 581 C.pr. civilă, urmând ca instanța să verifice condițiile de admisibilitate ale acesteia.
C U R T E A :
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, la data de 18 aprilie 2011 reclamanta C. DE I. T. S. C.- N. a chemat în judecată pârâtele A. N. DE A. F. și D. B., solicitând ca în baza prev. art. 581 C.pr.civ., de urgență și fără citarea părților, să se dispună suspendarea în parte (pct. 8) a executării procesului-verbal al Comisiei de S. a P. în I. din cadrul D. B. - reprezentant în teritoriu a MFP - ANAF, încheiat la (...), în ceea ce privește declararea drept câștigătoare a ofertei depuse de către P. I. P. I., în calitate de administrator judiciar al SC M. U. ȘI M. - UTB SA, în dosarul nr. (...) al T. B., până la soluționarea cererii de suspendare a executării aceluiași act, formulate în baza prev. art. 15 din L. nr. 5., în dosar nr. (...) al Curții de A. C.
În motivare s-a relevat că este imperativ ca instanța să dispună, pe cale de ordonanță, suspendarea executării actului atacat, în condițiile în care, la momentul deschiderii procedurii insolvenție debitoarei SC M. U. ȘI M. - UTB SA, a fost desemnat ca administrator judiciar, iar ulterior, în baza acestui proces-verbal, s-a publicat în BPI nr. 1854/(...) faptul că D. B., în calitate de creditor majoritar, care pretinde o creanță mai mare de
10.000.000 lei, dorește schimbarea practicianului în insolvență și desemnarea P. I. P. I..
Apreciind că decizia comisiei este afectată de vicii fundamentale, în condițiile în care punctajul acordat în urma evaluării ofertei reclamantei a fost stabilit în mod subiectiv și fără nici un temei legal și în care practicianul a cărui ofertă a fost desemnată câștigătoare nu îndeplinește condițiile esențiale prevăzute de lege, respectiv de prev. art. 2 alin. 1 și alin. 2 lit. a și b din Ordinul ANAF nr. 1009/2007, petenta se consideră îndreptățită a se prevala de dispozițiile art. 581 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât termenulstabilit de către Tribunalul Brașov în vederea soluționării contestației împotriva anunțului de înlocuire a administratorului judiciar este (...).
Se mai relevă că aprecierea ca inadmisibil a prezentului demers intră în coliziune cu liniile directoare desprinse din jurisprudența convențională referitoare la disp. art. 6 paragraf 1 din Convenție, accesul la justiție trebuind să fie efectiv și eficace.
De asemenea, se susține că punerea în executare a deciziei comisiei ar fi de natură să producă prejudicii imposibil de reparat atât în ceea ce privește modul de derulare al procedurii insolvenței debitoarei, cât și imaginea reclamantei.
Curtea, cu privire la admisibilitatea cererii, reține următoarele:
Prin prezenta cerere, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 581
C.pr.civ., se solicită instanței a se dispune suspendarea parțială a executării unui proces-verbal în cadrul căruia Comisia de S. a P. în I. din cadrul ANAF a declarat drept câștigătoare oferta depusă de P. I. P. I., în cadrul licitației organizate în baza Ordinului ANAF nr. 1009/2007, în vederea selecției practicianului în insolvență care urmează să administreze procedura debitoarei SC M. U. ȘI M. - UTB SA, în dosarul nr. (...) al T. B.
În motivare s-a relevat că a fost desemnat administrator judiciar provizoriu al acestei debitoare, iar în baza deciziei comisiei, a fost urmată procedura prevăzută de disp. art. 19 alin. 2 ind. 1 din L. nr. 85/2006, fiind stabilit termen pentru soluționarea contestației împotriva desemnării, de către creditorul majoritar, a practicianului în insolvență a cărui ofertă a fost desemnată câștigătoare, pentru data de (...).
Întrucât este imposibil ca cererea sa de suspendare, formulată în baza prev. art. 15 din L. nr. 5., să fie soluționată anterior acestei date, apreciază că este îndeplinită cerința urgenței, prejudiciile produse prin punerea în executare a actului contestat fiind imposibil de înlăturat.
În susținerea admisibilității cererii, deși se recunoaște faptul că practica judiciară a fost unanimă în a aprecia că dispozițiile art. 581
C.pr.civ. nu sunt aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative, se face referire la o decizie de speță, pronunțată de către
Curtea de A. C. la data de (...), care atestă o reorientare a jurisprudenței instanțelor de contencios administrativ.
Instanța constată însă că în aceeași perioadă a mai fost pronunțată și o altă hotărâre a aceleiași instanțe, în dosar nr. (...), prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială, dispunându-se suspendarea executării unui act administrativ, până la soluționarea cererii incidente de suspendare, întemeiate pe prev. art. 14/15 din L. nr. 5..
Această ultimă hotărâre judecătorească a fost modificată însă în recurs, în sensul respingerii cererii formulate ca inadmisibilă, aceasta fiind orientarea constantă a ÎCCJ, care nu a îmbrățișat noua opinie, reclamanta nefăcând referire la decizii care să infirme această abordare.
Astfel, pentru a se pronunța în sensul inadmisibilității unei cereri de ordonanță președințială în materia analizată, instanța supremă a statuat în sensul în care prev. art. 581 C.pr.civ. nu sunt aplicabile într-un litigiu de contencios administrativ, respectiv în cazul cererilor de suspendare a efectelor unui act administrativ.
Condițiile și cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din L. nr. 5., ca legespecială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosuluiadministrativ.
S-a constatat că nu s-a solicitat măsura de suspendare în baza dispozițiilor art. 14 sau art. 15 din L. nr. 5. și nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în această reglementare, iar instanța de contencios administrativ a considerat eronat că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă și pe calea ordonanței președințiale.
S-a statuat în sensul în care compatibilitatea aplicării dispozițiilor art.
581 C.pr.civ. cu procedura reglementată de L. nr. 5. a fost stabilită eronat de instanța de fond, întrucât norma de trimitere conținută de textul art. 28 alin. 1 din L. nr. 5. nu poate avea ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ.
S-a concluzionat fără echivoc că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în L. nr. 5., ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii (Decizia ÎCCJ nr. 4411 din (...)).
Curtea achiesează, de principiu, acestei opinii, cu atât mai mult cu cât constată că, prin raportare la starea de fapt dedusă judecății în prezentul dosar, nu se poate susține cu temei că o astfel de abordare ar fi de natură să intre în coliziune cu imperativul efectivității și eficacității dreptului de acces la justiție.
Astfel, chiar dacă, la nivel teoretic, este posibilă o situație în care, datorită faptului că cererea de suspendare întemeiată pe prev. art. 14 și/sau
15 din L. nr. 5., se judecă cu citarea părților, să rămână „descoperit"; un interval de timp în cadrul căruia actul administrativ să-și producă efectele și să cauzeze astfel prejudicii imposibil de reparat, instanța apreciază că nu acesta este cazul în speță.
În acest context, se constată că procesul-verbal contestat a fost emis la data de (...), reclamanta relevând că a aflat de rezultatele selecției la (...). Anunțul referitor la intenția creditorului majoritar de a desemna un alt practician în insolvență a fost publicat în BPI la data de (...).
Totodată, din probațiunea administrată rezultă că punctajul acordat ofertei depuse de reclamantă i-a fost comunicat acesteia la (...), iar plângerea prealabilă a fost formulată la (...), fiind completată la (...). De asemenea, aceasta a fost soluționată la (...).
Așa fiind, nu se explică de ce prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul instanței abia la (...), succesiunea evenimentelor fiind de natură să ducă la concluzia conform căreia reclamanta nu își exercită drepturile procedurale cu bună credință, în conformitate cu disp. art. 723 alin. 1
C.pr.civ. și, în același timp, că poate fi pusă sub semnul întrebării și cerința urgenței de care se prevalează reclamanta în susținerea cererii.
Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare că reclamanta putea să formuleze cererea de suspendare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din L. nr. 5., încă de la (...), motivele putând fi completate și ulterior, iar intervalul de timp de cca. 2 luni, până la termenul stabilit în baza prev. art. 19 alin. 3 din L. nr. 85/2006, este unul a cărui durată ar fi permis soluționarea ei, cu toate garanțiile procedurale pe care le oferă textul special în materia contenciosului administrativ, nu numai reclamantei, ci și pârâtelor, care ar fi avut posibilitatea de a combate susținerile petentei.
Mai mult, chiar dacă s-ar admite că prezenta acțiune ar fi admisibilă, odată cu această cerere de suspendare, putea fi formulată și cea de ordonanță președințială, reclamanta aflându-se, încă de la acel moment, în posesia tuturor informațiilor în baza cărora putea să-și adapteze conduita procesuală.
În acest context, trebuie amintit că exista și posibilitatea formulării unei cereri de preschimbare a termenului, judecarea acesteia fiind accelerată, urmare a modificărilor aduse textului art. 153 alin. 3 C.pr.civ. prin L. nr. 2..
Într-o astfel de situație, raționamentul reclamantei, conform căruia calea specială oferită de L. nr. 5. nu este una efectivă și eficace, se clatină, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedită imposibilitatea acesteia de a acționa, pe tot parcursul celor două luni, la care s-a făcut referire mai sus.
Din această perspectivă și în condițiile în care plângerea prealabilă a fost soluționată încă de la data de (...), nu se explică nici inerția reclamantei în formularea cererii de anulare a actului, înregistrată abia la data de (...), acțiune în cadrul căreia a solicitat a se face și aplicarea prev. art. 15 din L. nr. 5., cu atât mai mult cu cât din extrasul de pe portalul T. B. depus la dosar rezultă că termenul din (...), stabilit pentru soluționarea contestației formulate în baza prev. art. 19 alin. 3 din L. nr. 85/2006, a fost acordat încă din data de (...).
În concluzie, este discutabil în ce măsură se poate prevala reclamanta, la acest moment, de existența unei urgențe majore, care să fie de natură să contrazică orientarea constantă a practicii judiciare, cu atât mai mult cu cât pare că își invocă propria culpă, ajungând în această situație datorită pasivității de care a dat dovadă în acest interval de timp, în cursul căruia nu a fost împiedicată să se adreseze justiției, pe calea procedurală conferită de L. nr. 5..
Din contră, modul în care reclamanta și-a conceput strategia este unul care intră în coliziune cu principiul exercitării drepturilor procedurale cu bună-credință, în sensul în care a ales să acționeze cu doar 3 zile înainte de termenul stabilit în dosarul de insolvență încă din data de (...), apelând la o procedură sumară, în cadrul căreia nu este obligatorie citarea părților și dezvoltând pe larg argumente conform cărora instanța ar trebui să se pronunțe anterior datei de (...), intervalul rămas fiind insuficient pentru a permite încunoștințarea pârâtelor și ascultarea poziției lor procesuale, chiar și cu privire la chestiunile de fond rămânând de stabilit, și în această procedură, în favoarea cui operează aparența dreptului.
Chiar dacă reclamanta se declară a fi adepta convinsă a tezei admisibilității suspendării executării actelor administrative pe cale de ordonanță președințială, nu se înțelege de ce nu s-a prevalat de aceasta în condiții în care să fi permis discutarea ei în contradictoriu cu toate părțile.
Toate acestea sunt de natură să ducă la concluzia conform căreia petenta încearcă să eludeze atât imperativul soluționării cererii de suspendare într-o procedură contradictorie, cu respectarea principiului egalității armelor, cât și necesitatea invocării și dovedirii cerințelor speciale de admisibilitate referitoare la existența unui caz bine justificat și la producerea unei pagube iminente, în contextul în care actele administrative sunt executorii din oficiu, iar suspendarea executării lor se poate dispune numai în condițiile expres prevăzute de legiuitor.
Petenta încearcă să se prevaleze de necesitatea respectării dreptului de acces la justiție, cu toate valențele lui, însă o face în contextul în care a acționat într-o manieră în care, în ipoteza în care prezenta cerere ar fi admisă, ar pune creditoarea în fața faptului împlinit, în condițiile în care s-a solicitat ca pârâtele să nu fie citate, intervalul de 3 zile fiind insuficient pentru declararea unei căi de atac și, cu atât mai puțin, pentru soluționarea unei eventuale cereri de suspendare a executării hotărârii.
Toate acestea vin în contradicție tocmai cu principiul celerității care guvernează procedura insolvenței, invocat chiar de către reclamantă, aceasta neîncercând altceva decât să obțină temporizarea ei, prin orice mijloace. Or, instanța nu se poate raporta numai la situația uneia dintre părți, ci trebuie să analizeze cauza în ansamblul său, iar dreptul la un proces echitabil nu este apanajul exclusiv al părții care introduce cererea de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
O R D O N Ă:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta C. DE I. T. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. B. și D. G. A F. P. B.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2011.
JUDECĂTOR, GREFIER, M. B. M. ȚÂR R ed.M.B./5 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
