Decizia civilă nr. 938/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE C.
A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 938/2011
Ședința publică din 03 martie 2011
PREȘEDINTE : R.-R. D.
JUDECĂTOR : L. U. JUDECĂTOR : ANA M. T. GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de A. F. PENTRU M. și A. F. P. A M. T., împotriva sentinței civile nr. 3408 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul A. M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică} se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează faptul că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se reține că, din eroare, în cauză a fost atașat din partea
A. și recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3647 pronunțată în dosarul nr. (...), care privește o altă persoană, împrejurare în raport de care s-a dispus detașarea lui și înaintare la dosar cauzei corespunzător, urmând a fi atașat recursul declarat de A. ce privește sentința recurată și renumerotarea dosarului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar, instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3408 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. M. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T. A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. B.. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 9117 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Vokswagen Golf, cu nr. de identificare W., categoria M1, cu norma de poluare E2, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare în cuantum de 9117 lei la AFP T., la data de (...). La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzutede lege și că taxa de poluare are temei legal și nu poate face obiectul unei restituiri. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă și de către chemata în garanție, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele argumente: Instanța observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator - AFP T., cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in R. (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, instanța a apreciat că norma de drept intern nu este conformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia. Astfel, potrivit dispozițiilor OUG 5., cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în R. sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în R., dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în R.. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R.. Ca urmare a adoptării OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă, aspect care reiese fie și numai din simpla lecturare a preambulului acestui act normativ, al cărui scop este protejarea locurilor de muncă în economia românească. Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. Astfel, în forma în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art.5, OUG 5. este contrară art.90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru UE, precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzarea autoturismelornoi produse în R.. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (C., hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co - Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato - în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în I.). De altfel, la această concluzie a ajuns însăși C. E. în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, din a cărei propunere de clasare a plângerii nr.2009/2002 care se referă la taxa pe poluare din R. (propunere publicată în din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5. și nu la cea aplicabilă în speță), instanța va cita în continuare aspectele relevante: Mai întâi, trebuie reamintit că din păcate nu se poate vorbi despre oarmonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE si, ca atare, nimic nu împiedica statele membre sa perceapă asemenea taxe, ele fiind libere sa decidă cuantumul si metodele de calcul. T., această libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii E. (TFUE), în special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone și al celor care provin din alte state membre. Departamentul responsabil al Comisiei, după analizarea OUG nr. 218/2008, a conchis că aceasta nu respectă articolul 110 din TFUE, de vreme ce anumite mașini uzate par suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. S-a constatat că scutirea acordată în temeiul OUG nr. 218/2008 nu pare să se bazeze pe criterii obiective, tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. A. fapt a fost considerat incompatibil cu articolul 110 din TFUE și, prin urmare, la 26 iunie 2009, C. a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insistă ca R. să modifice aceste prevederi controversate (IP/09/1012). Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care atât cererea reclamantului, cât și cererea de chemare în garanție a AFM (beneficiarul taxei) vor fi admise, pârâtele urmând a fi obligate să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. P. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu i se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantului. P. a făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. PENTRU M. (AFM) solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În primul rând, se solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul C. de Justiție a U. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii în cauza C-402/09 cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată la C. ca urmare a demersului Tribunalului Sibiu. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece acesta trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiindastfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire și la disp. O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule și la cele ale art. 206, 207 și 209 din C.pr.fiscală, texte care arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acesteia și organul competent de a soluționa. Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 110 din Tratatul C.E. în materie taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română cu privire la cea comunitară. Astfel, pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. Pe de altă parte, disp. art. 1 din O. nr. 5. stabilesc coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constitui venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vedere finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, acest act normativ a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe plătite în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Prin urmare, pârâta consideră că atâta timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth sunt respectate. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea la plata către reclamant a acestora, deoarece în speță au prioritate prev. O.G. nr. 92/2003. Pe de altă parte, a apreciat că nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, nu poate fi obligată la plata vreunei dobânzi. În final, consideră că nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face in temeiul O.G nr. 5., nefăcând nicio operațiune legată de acestea și nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE, impunându-se modificarea sentinței și respingerea acțiunii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta A. F. P. T. solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 7, pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând să serespingă acțiunea în contencios administrativ formulata în contradictoriu cu A. F. P. T. ca inadmisibilă, nelegală și neîntemeiată. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat următoarele: 1. Referitor la chemarea in garantie, solicită să se constate ca aceasta cerere a fost admisa insa in mod nelegal actiunea a fost admisa in contradictoriu cu A. F. P. T., fara temei legal. Asa cum rezulta din textul legii in cazul taxei pe poluare administrarea acestei taxe revine A. F. pentru M.. În susținerea acestei poziții pârâta reproduce din dispozitiile legale care reglementeaza referitor la modul de calcul, achitare si transfer a taxei pe poluare. Conform art. 3 din H.G. nr. 686/2008 (5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliulfiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile T. S. transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele A. F. pentru M. la T. S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibildin taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscalăatribuit T. S. (8609468), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile T. S. transmit in sistem electronic A. F. pentru M. un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule". Un alt aspect legat de starea de fapt si de nelegalitatea hotararii este acela ca reclamantul nu a contestat modul de calcul al taxei pe poluare, care sa justifice astfel formularea unei acțiuni in contradictoriu cu A. F. P. T., astfel ca obligarea organului fiscal este nelegala deoarece așa cum rezulta din textele mai sus invocate sumele încasate s-au transferat in contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele A. F. pentru M. fa T. S. 6. Apreciază ca în mod nelegal a fost astfel admisa actiunea in contradictoriu cu organul fiscal si a fost respinsa exceptia de inadmisibilitatea a actiunii. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a promovarii actiunii, arată în continuare ca in fapt, asa cum arata reclamantul, acesta solicita restituirea taxei pe poluare pe calea unei actiuni in contencios fiscal si nu contesta in fapt un act administrativ - fiscal susceptibil de a fi supus controlului instantei de contencios fiscal astfel ca acțiunea în contencios administrativ este inadmisibila. În ceea ce privește discriminarea reținuta de instanta, actiunea este nelegala si neîntemeiata deoarece reclamantul nu dovedeste discriminarea prin raportare la textele legale incidente. Faptul că se critica un act normativ in fata instantei de drept comun, respectiv O. nr. 5. fara a se uza de procedurile legale, respectiv cele legate de constituționalitatea acesteia, aceasta reprezinta o actiune nelegala. Deoarece O. nr. 5. este in vigoare, taxa instituita este una legala. Chiar daca se invoca parcursul modificarilor legislative aduse O. nr. 5., la data de (...) taxa pe poluare este in conformitate cu normele europene. În mod nelegal instanța a reținut influenta O. nr. 218/2008 desi la data de (...) acest act a fost modificat prin O. nr. 7.. În rejudecarea cauzei pârâta solicită să se aibă în vedere următoarele considerente: a) Asa cum rezulta din continutul actului normativ, scopul instituirii OUG 5., este acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestuia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E. Apreciază ca discriminarea invocata si ca s-ar afla intr-un dezavantaj fata de cumpărătorii de autovehicule rulate cumparate din R., precum si faptul ca i-ar fi limitat dreptul de proprietate si de folosinta, nu sunt reale. Astfel, in speta nu s-a demonstrat ca este vorba despre aplicarea unor condiții diferite în tranzacții echivalente cu alte părți, prin urmare nu se poate discuta despre faptul ca reclamantul s-ar afla intr-un dezavantaj concurențial. În speță nu poate fi vorba nici despre ingradirea dreptului de proprietate și folosința, prin raportare la faptul ca dispozitiile tratatelor privind Uniunea E., nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor. Așa cum s-a arătat mai sus, scopul OUG nr. 5., este acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestuia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E., este aplicabil unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumparatori pentru a se dicuta despre discriminarea acestora. b) Pe fondul cauzei pârâta arată că, așa cum rezulta din practica judecătoreasca astfel de actiuni privind restituirea taxei pe poluare au fost respinse astfel instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. si C. E.. În ceea ce privește motivele legate de discriminare si de legalitatea încasării acesteia arată ca practica instantelor este constanta in a aprecia ca aceasta taxa nu a fost nici in prezent abrogata iar parata ( organul fiscal) in mod corect a refuzat restituirea sumei achitate de reclamant. c) In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de a fi obligata paratelor la plata dobânzii, de la data la care a solicitat restituirea sumei arată că cererea este nelegala și neîntemeiată prin raportare la situatia de fapt concreta bazata pe imprejurarea ca reclamantul nu se afla in posesia unui titlu in baza caruia sa se faca restituirea și să-i fie astfel refuzata restituirea. Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Curtea reține că obiectul acțiunii este incompatibil cu procedura contenciosului administrativ fiscal guvernată de dispozițiile art. 7 din OUG nr. 5. cu modificările și completările ulterioare coroborate cu prevederile OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare. Astfel, cererea de restituire a unei taxe fiscale prelevate nelegal trebuie mai întâi precedată de anularea actului administrativ fiscal de impunere, în baza căruia a fost stabilită și încasată respectiva taxă. Așa fiind, analiza recursului intentat de pârâtă și chematul în garanție implică în mod necesar analiza excepției de inadmisibilitate a acțiunii promovate de reclamant. Curtea constată că de fapt instanța de fond nici a purces la analiza excepției de inadmisibilitate invocată de pârâtă și chemata în garanție apelând la o premisă greșită. Faptul necontestării deciziei de stabilire și calcul a taxei pe poluare emise de AFP T. conduce la inadmisibilitatea analizării pe cale directă a raportului juridic de drept material fiscal generat de stabilirea, impunerea și plata taxei pe poluare. Cererea de restituire a unei taxe fiscale pretins prelevată nelegal (art. 117 lit. d) C.pr.fisc) independent de faptul că nelegalitatea se datorează afirmativ incompatibilității dreptului fiscal intern cu dreptul Uniunii E. trebuie precedată de contestarea legalității actului de impunere pe calea prevăzută de art. 7 din OUG nr. 5. rap. la art. 205 și urm. C. În această ambianță, Curtea reține că aplicarea directă a dreptului Uniunii E. nu înseamnă neapărat ocolirea unor dispoziții de ordin procedural câtă vreme acestea sunt compatibile cu toate procedurile europene în materie (cu sistemul european al drepturilor omului și cu sistemul european guvernat de dreptul UE) așa cum se va arăta pe larg în continuare. Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de fond în mod greșit a antamat excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă și chematul în garanție prin întâmpinările depuse la dosar, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, recurenta pârâtă și recurenta chemat în garanție au învederat că reclamantul nu a înțeles să exercite calea procedurală prevăzută de legea procesual fiscală pentru a-și putea realiza eficace dreptul alegat. Altfel spus, acesta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglementate la art. 205 și urm. C. Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Din această perspectivă, Curtea reține că autovehiculul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant din Uniunea E. (f. 9 dos. fond). Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 9.117 lei cu titlu de taxă de poluare (f. 20 dos. fond), iar cuantumul și obligația plății acestei taxe a fost stabilită prin fișele de calcul a taxei pentru autovehiculul achiziționat și care sunt oglindite în decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule din 21 decembrie 2009 comunicată reclamantului (f. 11 dos. fond). Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind C odul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că deciziile pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxelor de poluare, ci a formulat (notificarea) cererea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 19646/(...) (f. 21 dos. fond) prin care a solicitat restituirea taxelor achitate, ulterior prin răspunsul cu același nr. pârâta i-a refuzat restituirea taxelor motivat de faptul că taxa a fost plătită în baza O. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare (f. 22 dos. fond). Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza R. împotriva României). Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare (f. 8 dos. fond) supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant, a contestării legalității impunerii, ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat (Guvernul) în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Așa fiind, stabilirea că plata taxei de poluare s-a realizat cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale nu se poate realiza prin apelarea la procedura de drept comun în materia contenciosului administrativ, formularea unei simple cereri de restituire și dacă răspunsul este negativ prin atacarea refuzului plecând de la premisa că este nejustificat (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004) ci așa cum s-a relevat mai sus prin contestarea actului de impunere pe calea contestației administrative de competența organului de soluționare acontestațiilor după distincțiile prevăzute la art. 209 C. și apoi în funcție de decizia acestui organ persoana nemulțumită ori ce se pretinde vătămată poate să supună contenciosului administrativ fiscal respectivul act conform art. 218 alin. 2 C. În fine, Curtea are în vedere că în practica judiciară a secției de profil a Î. s-a reținut în mod constant și unitar că procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementate de art. 205-218 C. este o procedura administrativa prealabilă, iar nu o jurisdicție specială în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. (A se vedea spre pildă, soluția de principiu adoptată de P. judecătorilor Secției de C. A. și fiscal a Î. la 12 februarie 2007 precum și decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006 a Î., precum și Decizia nr. 409/2004 a C. Constituționale). Tot astfel, Î. Curte a decis că în măsura în care se contestă un act administrativ fiscal, devin incidente dispozițiile menționate anterior din Codul de procedură fiscală, fiind astfel obligatorie de urmat procedura contestației pe cale administrativă reglementată de T. IX din OG nr. 92/2003, republicată, întrucât poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ și fiscal numai decizia emisă de organul competent în soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal (A se vedea în acest sens, decizia nr. 1363 din 6 martie 2007 și decizia nr. 1653 din 20 martie 2007). Având în vedere că acest motiv de recurs este decisiv în economia rezolvării recursurilor ambelor recurente, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate pe calea recursului, analiza acestora devenind inutilă. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâtele A. F. P. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. A. F. PENTRU M. și va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă cererea de chemare în garanție iar cererea principală ca inadmisibilă. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. municipiului T. și chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței civile nr. 3408 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj pe care o modifică în totalitate, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă. Respinge cererea de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER R.-R. D. L. U. ANA M. T. V. D. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. C.Poșol
| ← Sentința civilă nr. 99/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6013/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
