Încheierea civilă nr. 688/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 688/2011
Ședința Camerei de C. din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca în vederea soluționării acțiunii formulate de reclamanta C. C. I. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. - D. P. C. și R. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. (...) în data de (...), petenta C. C. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatele R. A. A D. P. C.-N. și M. C.-N.-D. P. C. anularea actului de constatare seria AC nr. 0017084/(...) și a procesului verbal de blocare/ridicare a autovehiculului seria AC nr.
17084/(...), obligarea intimatei R. A. A D. P. C.-N. la restituirea sumei de 100 de lei achitată cu titlu de taxă de deblocare.
În motivare, petenta a aratat că s-a aflat sub incidența unui caz fortuit, că nu s-a întocmit un proces verbal de constatare a contravenției, ci doar o nota de constatare seria AC nr. 0017084/(...) și procesul verbal de blocare/ridicare a autovehiculului seria AC nr. 17084/(...) și că în consecință nu s-a aplicat o sancțiune contravențională principală, ci doar una complementară, că nu au fost, astfel, respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2., nici cele ale HCL nr. 149/2009 .
Prin sentința civilă nr.4929/ (...) a Judecătoriei C.-N. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea T.ui C. - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 C.proc.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.";
Excepția necompetenței materiale va fi soluționată cu prioritate de către instanța de judecată.
Instanța a constatat că petenta a solicitat anularea actului de constatare seria AC nr. 0017084/(...) și a procesului verbal de blocare/ridicare a autovehiculului seria AC nr. 17084/(...), iar pe calea plângerii contravenționale reglementată de OG nr. 2.,m pot fi criticate numai procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
„orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată";.
De asemenea, instanța reține că actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Art. 8 alin. (2) din acest act normativ stabilește că "instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.";
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că este întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., pe care urmează a o admite în temeiul art. 1 raportat la art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 158 alin. (1) și alin. (3) C.proc.civ., și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea instanței de contencios administrativ competentă, respectiv
Tribunalul Cluj- secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de soluția dată asupra excepției invocată din oficiu, instanța nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte.
La termenul de judecată din data de (...), tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acțiunii și a rămas in pronunțare pe această excepție.
Asupra excepției, tribunalul a reținut următoarele:
Actele administrative emise în legătură cu procesului verbal de constatare a contravenției pot fi cenzurate de instanța competenta sa judece plângerea contravențională intr-o procedura derogatorie de la regulile generale ale procedurii contencioase.
Potrivit prevederilor art. 5 al.2 din legea nr.554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o alta procedură judiciară.
In aceste condiții, competența aparține judecătoriei C. N., conform art. 32 al.(2) din OG.nr.2. republicată, în favoarea căreia a fost declinată competența.
În temeiul art.21 din Codul de procedură civilă, tribunalul a suspenda cauzat și a înaintat dosarul Curții de apel C. în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Curtea de A. constată că este legal sesizată și drept urmare în considerarea dispozițiilor art. 22 C.pr.civ. urmează a constata următoarele:
Conflictul negativ de competență urmează a fi soluționat în sensul stabilirii competenței materiale de judecată în primă instanță a plângerii intentate de petent în favoarea Judecătoriei C.-N..
Pentru a statua astfel, Curtea are în vedere în primul rând regimul juridic al actului supus cenzurii de către petent.
Așa cum au menționat și instanțele în conflict actul atacat reprezintă un proces-verbal întocmit de către P. C. C. în comun cu R. A. a D. P. C.-N. și consemnează constatarea că autovehiculul proprietatea petentului a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului C.-N. sens în care s-a dispus ridicarea și depozitarea acestuia în spațiul anume destinat stabilindu-se în același timp și costurile aferente acestor operațiuni.
Curtea constată că măsura dispusă prin actul sus menționat nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravențional incident în materia circulației publice pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri să aibă regim distinct de actele încheiate în mod obișnuit în cadrul tratamentului contravențional.
De altfel regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia în cazurile prevăzute de ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Fapta constând în staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este sancționabilă ca atare conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ. Se poate constata că anterior acestor modificări regimul măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar era circumscris ca o sancțiune complementară așa cum dispunea art. 96 alin. 2 lit. f) din OUG nr. 195/2002 în prezent abrogată prin OUG nr. 6..
Chiar dacă acest regim juridic a fost radical schimbat nu înseamnă neapărat că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar al cărei regim juridic este privit astăzi ca o măsură tehnico-administrativă se detașează de raportul juridic contravențional.
Și este așa, deoarece măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar este legal stabilită tot în urma săvârșirii unei contravenții.
Fapta de a staționa neregulamentar este calificat ca faptă ilicită de natură contravențională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situație anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
În alte cuvinte, Curtea constată că scopul și menirea instituirii măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului constatat a fi staționat neregulamentar așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus analizate este acela de a repune în situația anterioară, de a restabili ordinea de drept și de a înlătura consecințele negative a faptei contravenționale constând în acțiunea de staționare neregulamentară.
Așa fiind, această măsură este asociată constatării faptei de natură contravențională încât face parte din tratamentul contravențional privit în ansamblu, respectiv stabilirea și luarea tuturor măsurilor legale privind înlăturarea consecințelor săvârșirii unei astfel de fapte (aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri legale).
Prin urmare, se poate afirma fără teama de a greși că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.
Or, dispozițiile legale pertinente incidente în materie care reglementează controlul judecătoresc și ulterior al celui judiciar în materie contravențională sunt prevăzute în OG nr. 2. privind regimul juridic al contravențiilor norme care statuează că jurisdicția de primă instanță chemată să se pronunțe asupra legalități actelor încheiate în cadrul operațiunilor privind tratamentul contravențional este judecătoria, instanță cu plenitudine de jurisdicție inclusiv în materia contenciosului contravențional.
În această ambianță se poate reține fără echivoc că doar procesul- verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă și are toate trăsăturile unui act administrativ tipic susceptibil de control direct și nemijlocit pe calea contenciosului administrativ paralel, conform prevederilor de ansamblu ale OG nr. 2., celelalte operațiuni tehnico administrative care au stat la baza emiterii acestui act cât și acelea care se încheie în vederea configurării depline a tratamentului contravențional se supun acelorași reguli ca și cele aplicabile actului administrativ tipic.
Măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) și nici al celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 5654/2004 care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ așa cum este configurată de dispozițiile pertinente prevăzute la art. 8 din aceeași lege.
Că este așa rezultă cu pregnanță și din dispozițiile art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ce consacră regimul de sancționare al operațiunilor tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative și a acelora care au fost încheiat pentru executarea unor astfel de acte.
Nu în ultimul rând, dacă s-ar admite că procesul-verbal de ridicare al autovehiculului din litigiu încheiat ar avea o configurație diferită de regimul juridic al actului încheiat în vederea aplicării dispozițiilor art. 97 lit. d) din OUG nr. 195/2002, detașându-se astfel de regimul contravențional de ansamblu, s-ar putea reține că actul contestat încalcă regimul prevăzut de HG nr. 1. privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice. Și este așa, deoarece acest din urmă act normativ este menționat în formula introductivă a Hotărârilor adoptate de C. Local al municipiului C.-N. având regimul prevăzut la art. 75 corelat cu prevederile art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, conform dispozițiilor art. 5 din HG nr. 1., deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei specialestabilite de consiliul local, potrivit legii, precum și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate.
Astfel, și din această perspectivă se poate statua că stabilirea măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar are ca premisă constatarea mai întâi a faptei contravenționale ceea ce presupune că și această măsură face parte din câmpul măsurilor de natură contravențională specifice tratamentului contravenienților încât sub aspectul controlului actelor încheiate judecătoriei îi revine competența de soluționare conform celor mai sus statuate.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca, în armonie cu prevederile art. 22 C.pr.civ., să stabilească competența de soluționare a plângerii intentate de petent în favoarea Judecătoriei C.-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta C. C. I. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. - D. P. C. și R. C. în favoarea Judecătoriei C.-N..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. L. F.
Red.M.S./C.A.
5 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 5279/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 48/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
