Sentința civilă nr. 193/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 193/2010
Ședința a 22 martie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : V. DĂCNILĂ
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții P. I., P. V. și S. I., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. - C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligația de a face - emitere titlu de despăgubiri.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 martie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanții P. I., P. V. și S. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. - C. C. PENTRU S. D. modificarea în parte a Deciziei nr. (...), după cum urmează: modificarea art. 1 în sensul de a se stabili obligația emiterii titlului de despăgubire la nivelul sumei de 1.545.250 euro sau echivalentul în lei la data plătii și modificarea art. 4 în sensul de a se stabili faptul că despăgubiri urmează a se face în bani la nivelul acestei sume, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că prin D. civilă nr. 1. A. pronunțată de
Curtea de A. C. în apel în dosarul civil nr. (...) s-a dispus modificarea art. 1 din Dispoziția nr. 2354/(...) emisă de P. M. B. M., stabilindu-se dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 6181 mp din parcelele nr. top(...)/1,
1599/1 și 1596 din CF 552 B. M., în sumă de 250 euro/mp, adică
1.545.250 euro sau echivalentul în lei la data plătii, din care se va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor de 27.770 lei încasate în anul 1986.
Deși D. atacată menționează faptul că este emisă în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile, în realitate aceasta nu respectă întrutotul dispozitivul, situație cauzatoare de prejudicii importante.
În primul rând, intimata procedează la stabilirea echivalentului în lei a sumei de 1.545.250 euro la data emiterii deciziei. Prejudiciul cauzat este evident prin prisma modificării cursului leu-euro, în prezent suma stabilită în lei nefiind un echivalent al sumei stabilită în euro prin hotărâre a judecătorească. În consecință, se impune modificarea art. 1 din decizie în sensul de a se stabili că emiterea titlului de despăgubire urmează a fi făcută în echivalentul în lei din ziua plății pentru suma de 1.545.250 lei.
În al doilea rând, deși prin hotărârea judecătorească s-a stabilit în mod irevocabil dreptul la despăgubiri în bani. Intimata a dispus prin art. 4 ca despăgubirea să fie realizată în condițiile Titlului VII din L. nr. 27/2005 modificată, cu consecința plății parțiale în bani iar a diferenței în acțiuni la fondul P. Or, obiectul judecății în apel în dosarul nr. (...) a vizat, printre altele, tocmai ineficiența fondului P. sub aspectul unei reale despăgubiri și prin prisma jurisprudenței C..
Curtea E. a D. O. (Hotărâre din 24 mai 2006 în Cauza Weissman și alții împotriva României (Cererea nr. 63.945/00) Strasbourg) amintește că art. 1 din P. nr. 1 garantează în esență dreptul de proprietate. El conține trei norme distincte: prima, care este exprimată în prima frază a primului alineat și îmbracă un caracter general, enunță principiul respectului proprietății; a doua, care figurează în a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o subordonează anumitor condiții; cât despre a treia, consemnată în cel de-al doilea alineat, recunoaște statelor contractante puterea de a reglementa folosința bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. Totuși, cele trei reguli nu sunt "distincte", în sensul că nu ar avea legătură între ele: a doua și a treia privesc cazurile particulare în care se aduce atingere dreptului la respectarea proprietății asupra bunurilor și trebuie interpretate în lumina principiului general enunțat în prima regulă.
Prevederile Legii nr. 2. potrivit cărora reclamanții ar putea obține titluri de participare la fondul P. au fost cenzurate prin jurisprudența C., sub aspectul eficientei măsurilor reparatorii stabilite. Curtea E. a D. O. a arătat în mod constant că fondul P. nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil să conducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri reclamantei (a se vedea, printre altele, cauzele Păun împotriva României nr. 9.405/02, (...), Ruxanda I. împotriva României nr. 2.608/02, 12 octombrie 2006, Dimitrie Dan Popescu împotriva României nr. 2l.397/02, 23.1l.2006, Bărcănescu împotriva României, nr. 75.261/01, (...)). S-a constatat o încălcare a prevederilor mi. 1 P. nr. 1 ținând seama de imposibilitatea exercitării prerogative lor dreptului de proprietate de către reclamant asupra bunului său, însoțită de absența totală a unei despăgubiri, pe o perioadă îndelungată, determinându-l să suporte o sarcină disproporțională și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de protocol. Mai mult, nici L. nr. 10/2001 nici L. nr. 2. care o modifică, nu iau în considerare prejudiciul suportat din cauza absenței îndelungate a despăgubirii de către persoanele care, la fel ca reclamantul, s-au văzut în imposibilitatea de a se bucura de bunurile lor.
Această opinie s-a păstrat și după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat D. nr. 52/(...). Curtea E. a D. O. a arătat în continuare că ineficienta măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr. 2. și ineficiența fondului P. este de natură a aduce atingere dreptului la o reparație efectivă și echitabilă, constatând în continuare încălcarea dreptului la un bun și încălcarea prevederilor mi. 1 P. nr. 1 la C. (cauza Iring împotriva României nr. 37.483/02, (...) si Krajcsovics împotriva României nr. 38.023/02, (...)).
Concluzionează că singura modalitate de reparație care este în acord cu Convenția este aceea a acordării unor sume de bani. A. lucru poate fi făcut și trebuie făcut de instanțele sesizate în cadrul procedurii.
Intimata C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor prin întâmpinare a solicitat respingerea ca inadmisibilă acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că pârâta C. centrală pentru stab.desp. a procedat la stabilirea echivalentului în lei a sumei de 1.545.250 Euro la data emiterii deciziei și a dispus ca despăgubirea să fie realizată în condițiile Titlului VII din L. nr.2..
Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate și având învedere probele administrate în cauză Curtea reține următoarele:
Reclamanții P. I., P. V. și S. I. beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă respectiv D. civilă nr.1.A din(...) pronunțată de Curtea de A. C. prin care s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent de care beneficiază ca urmare a soluționării notificării depuse în temeiul Legii nr.10/2001. Încercând să pună în aplicare această hotărâre irevocabilă pârâta C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor prin decizia nr.8365 din1 (...) privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii 2. a emis titlul de despăgubire în cuantum de 6.520.159,94 RON potrivit art.1 și a stabilit în art.4 modalitatea de valorificare a acestei decizii urmându-se procedura prevăzută de cap.V1 din Titlul VII a Legii nr.2.. Prin acțiunea formulată în contencios administrativ reclamanții critică modalitatea de emiterea actului administrativ în ceea ce privește stabilirea obligației emiterii titlului de despăgubire la nivelul echivalentului în lei a sumei de 1.545.250 Euro la data plății iar nu la data emiterii deciziei cum a făcut-o în mod nelegal pârâta, încălcându-i-se astfel reclamanților dreptul la o prealabilă și justă despăgubire având în vedere perioada îndelungată de timp în care se realizează efectiv plata iar pe de altă parte stabilirea acestor despăgubiri în bani așa cum a stabilit instanța prin hotărârea irevocabilă iar nu în modalitatea prevăzută de cap.V1 din Titlul VII a Legii nr.2.. În ceea ce privește chestiunea prealabilă a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâta C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată deoarece reclamanții au făcut dovada că au urmat procedura prealabilă impusă de art.7 alin.1 din L. nr.554/2004. Actul administrativ atacat are o caracteristică aparte fiind emis în baza unei hotărâri judecătorești respectiv decizia civilă nr.1.2009 pronunțată de Curtea de A. C. și rămasă irevocabilă în care s-a stabilit dreptul reclamanților constând în despăgubiri bănești în cuantum de 1.545.250 Euro sau echivalentul în lei la data plății. Contrar celor reținute de către o instanță de judecată în mod cu totul nelegal C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor a emis decizia nr.8365 din (...) prin care a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamanților în cuantum de 6.520.159,94 RON ceea ce reprezintă echivalentul în lei a sumei de 1.545.250 Euro de la data emiterii deciziei. Deoarece contestația reclamanților vizează împrejurarea că modalitatea de despăgubire stabilită prin art.1 și respectiv 4 din decizia atacată în condițiile cap.V1 din L. nr.2. modificată constând în acordarea de acțiuni la F. proprietatea încalcă prevederile art.1 P. 1 din Convenția E. pentru Apărarea D. și Libertăților Fundamentale ale O., se justifică aplicarea cu prioritate a acestor norme care conduc la admiterea acțiunii. În acest sens acordarea de acțiuni la F. proprietatea nu poate fi considerată o modalitate de a asigura respectarea dreptului de proprietate așa cum acesta este garantat prin art.1 P. 1 la convenție. A., Curtea E. a D. O. (Hotărârea din 24 mai 2006 în cauza Weissman și alții împotriva României) amintește că art.1 din P. nr.1 garantează în esență dreptul de proprietate. Acordarea de acțiuni la F. proprietatea nu reprezintă o despăgubire imediată punându-i pe reclamanți în situația de a nu beneficia de o justă compensație pentru prejudiciul cauzat de absența îndelungată a despăgubirii cei, mai mult de a suporta riscurile unei piețe bursiere. Reclamanții sunt obligați astfel să în cerce să valorifice aceste acțiuni la o valoare incertă, fapt care determină concluzia că o astfel de despăgubire nuîntrunește cerințele CEOD privind dreptul la o reparație efectivă și echitabilă. În acest context făcându-se aplicarea directă a normelor comunitare, prin decizia nr.1.2009 Curtea de A. C. a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent constatând în despăgubiri bănești. Deși decizia atacată menționează faptul că este emisă în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile, în realitate nu respectă întru-totul dispozitivul acesteia, atât în ceea ce privește echivalentul în lei a sumei stabilite cu titlu de despăgubiri care a fost raportat la data emiterii deciziei iar nu cum a stabilit instanța respectiv la data plății efective, iar în al doilea rând deși prin hotărârea judecătorească s-a stabilit în mod irevocabil dreptul la despăgubiri în bani, pârâta a dispus prin art.4 ca despăgubirea să fie realizată în condițiile Titlului VII a Legii nr.2. cu consecința părții parțiale în bani iar a diferenței în acțiuni la F. P. Prin urmare singura modalitate de reparație care este în concordanță cu întreaga jurisprudență C. sub aspectul eficientei măsurilor reparatorii stabilite (cauzele Păun împotriva României, Ruxandra I. împotriva României, Dimitrie Dan Popescu împotriva României, Bărcănescu împotriva României) este aceea a acordării măsurilor reparatorii în bani. Deși aparent pârâta A. pentru restituirea proprietăților nu ar avea calitate procesuală pasivă, în raport însă de obiectul cererii deduse judecății rezultă fără dubiu că reclamanții critică și modalitatea de acordare a despăgubirilor, iar în privința procedurii de acordare a despăgubirilor, A. națională pentru restituirea proprietăților are competență potrivit HG nr.361/2005 așa încât acțiunea va fi admis și în contradictoriu cu aceasta. Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul disp.art.20 alin.1 din L. nr.554/2004 acțiunea reclamanților este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile. Admite acțiunea formulată de reclamanții P. I., P. V. și S. I. în contradictoriu cu pârâții A. N. PENTRU R. P. și C. C. PENTRU S. D. și în consecință : Dispune modificarea parțială a Deciziei nr.8365 emisă de pârâta C. C. PENTRU S. D. la data de (...), în ceea ce privește art.1 din decizie respectiv stabilirea obligației emiterii titlului de despăgubire în echivalentul lei a sumei de 1.545.250 EURO, la data plății și a art.4 din decizie în sensul stabilirii faptului că despăgubirile se acordă în bani la nivelul sumei sus amintite. Ambii pârâții vor fi obligați în solidar să plătească reclamanților suma de 843 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2011. PREȘEDINTE GREFIER C . I. V. D. Red.CI Dact.SzM/7ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 01/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2286/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
