Sentința civilă nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 23/2011
Ședința 20 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana-M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta A. N. P. S. ȘI T., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare O. nr. 1. emis de A. N. pentru S. și T..
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă pentru reclamant, avocat M. M. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal} îndeplinită.
S-a făcut cauzei ocazie cu care se învederează instanței că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Reprezentantul reclamantului arată că va depune copia O. nr.
1861/(...).
Curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită anularea O. nr. 1506/(...), cu consecința reintegrării petentului pe funcția avută anterior, cu cheltuieli de judecată, conform copiei chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2010 de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta A. N. P. S. ȘI T., a solicitat instanței anularea O. nr. 1.536 din data de (...) emis de către pârâtă, cu consecința reintegrării sale pe funcția de director general al C.ui S. M. C.-N.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că O. nr. 1.536 din
(...) este netemeinic și nelegal, deoarece încalcă dispozițiile art. 11 alin. 2 din H.G. nr. 141/2010. Astfel, „Structura organizatorică, statele de functii si numărul de posturi ale institutiilor din subordinea A. se aprobă prin ordin al M. E., C., T. si S., la propunerea presedintelui A.." In speță însă, după cum reiese din chiar ordinul atacat, nu se face dovada existentei unui asemenea ordin care să justifice așa-zisa restructurare la care pârâta face referire.
In fapt, în luarea deciziei, pârâta face trimitere la o serie de acte legislative fără însă să mentioneze dacă există sau nu vreun aviz favorabil in vederea restructurării CSM C.-N. emis de către ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
Pe de altă parte, reclamantul apreciază că nu au fost respectate dispozitiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 330/2009, respectiv faptul că, în conformitate cu acestea, în cazul institutiilor supuse restructurării, noua structură organizatorică trebuie să fie aprobată potrivit legilor in vigoare.
Or, in cazul CSM C.-N. nu există un aviz emis de către ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, asa cum se prevede la art. 11 alin. 2 din H.G nr. 141/2010, prin care să fie aprobată noua structură organizatorică din cadrul clubului si care să prevadă desfiintarea functiei de director general.
Prin emiterea ordinului atacat au fost încălcate dispozitiile art. 41 alin.
1 si 48 din Legea 53/2003, modificata si republicata, privind Codul Muncii, în care se arată că un contract de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților cu exceptia acelor cazuri în care angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fără consimțământul salariatului, si in cazul unor situatii de forță majoră, cu titlu de sanctiune disciplinară sau ca măsură de protectie a salariatului. Aceasta întrucât reclamantul este angajat al C.ui M. C.-N., pe functia de director general, in baza Contractului Individual de M. nr. 170 din (...), aspect față de care consideră că în speță au fost deliberat încălcate si dispozitiile Legii nr. 53/2003 legate de dreptul la preaviz ca urmare a desființării postului pe care îl ocupă, în urma restructurării organizatiei.
A mai precizat reclamantul că prin O. nr. 1.536 si nr. 1.507, ambele din (...), toate functiile de conducere existente în cadrul C.ui S. M. C.-N. au fost scoase din structura organizatorică, respectiv de pe statele de functii. Mai exact, prin ordinul atacat s-a dispus, ca urmare a așa-zisei restructurări, desființarea postului de director general, reclamantul fiind trecut pe functia vacantă de expert sportiv gradul IA.
Mai mult, prin O. nr. 1.507 din (...) a fost desființat si postul de director coordonator adjunct, ocupat de către domnul H. E. numit pe functie in baza O.U.G. nr. 37/2009.
In aceasta situatie, este evident că prin deciziile luate de pârâtă a fost lăsat clubul fără organe de conducere, aspect inadmisibil chiar si in situatia unei restructurări.
Reclamantul a mai susținut că prin ordinul atacat au fost încălcate și dispozitiile OG nr. 34/2009 prin care se prevede blocarea tuturor posturilor din domeniul bugetar pana la data de (...).
In cauză, prin ordinul atacat au fost încalcate dispozitiile art. 22 al. 1 si 3 din O.U.G. nr. 37/2009 in care se arată că începând cu data intrării in vigoare a ordonantei se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din institutiile publice.
Ca urmare, chiar si in cazul in care se invoca de către pârâtă dispozitiile art. 36 din Legea nr. 330/2009, acestea vin in contradicție cu dispozitiile art. 22 din OUG nr. 34/2009, atâta timp cât nu s-a făcut dovada restructurării clubului, ca urmare a avizului favorabil dat de către ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, si existenta unei noi structurii organizatorice.
Mai mult, ca o altă dovadă a neregularităților existente în activitatea pârâtei, reclamantul a subliniat si faptul că aceleasi dispozitii normative cuprinse in O.U.G. nr. 34/2009 au fost încălcate de aceasta la emiterea O. nr. 1507 din (...), care îl vizează pe domnul H. E., întrucât acesta este trecut din functia de director coordonator adjunct pe cea de referent gradul II, fără ca acest post să existe pe statele de plată ale CSM C.-N.
În opinia reclamantului prin ordinul atacat se urmărește din nou înlocuirea sa abuzivă din functia de director general al CSM C.-N., nici de această dată, neexistând un temei legal. Astfel, raportat la cele arătate anterior, emiterea ordinului atacat apare ca fiind o nouă încercare de înlocuire a reclamantului din functia de director general, fără a se justifica aceste demersuri din punct de vedere legal.
Pârâta A. N. P. S. ȘI T. deși legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin O. nr. 1506 din 8 octombrie 2010 emis de președintele A. N. pentru S. și T. (fila 10 dosar) s-a dispus trecerea reclamantului din funcția de director general la C. S. municipal C. N. pe funcția de execuție vacantă de expert sportiv IA, în temeiul art. 36 - Capitolul IV din legea cadru nr.
330/2009, ca urmare a restructurării instituției.
La emiterea ordinului au fost avute în vedere Decizia Primului
Ministru al României nr. 114/2 martie 2010, H.G. nr. 141/2010, Legea nr.
53/2003, Legea cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, O. MECTS privind suspendarea executării O. MTS nr. 1861/19 octombrie 2009 și exercitarea de către reclamant a funcției de director general la C. S. M. C.-N.
În anul 2009, după cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.
100 din 3 martie 2010 a Curții de A. C. (filele 12-14 dosar), M. T. și S. a emis două ordine prin care a fost desființată funcția pe care o deținea reclamantul în cadrul C.ui S. M. C.-N. , ulterior fiind acesta trecut pe o funcție de execuție:
- O. nr. 612/(...) - emis în baza OUG nr. 37/2009- care a fost suspendat prin încheierea civilă nr.381/(...) pronunțată de CA C. (dos. nr.(...)) și ulterior revocat de emitent;
- O. nr.1861/(...) - bazat pe dispozițiile OUG nr. 1. - anulat prin sentința civilă nr. 100/(...) a C.A. C..
La acestea se adaugă O. nr. 1506 din 8 octombrie 2010 emis de președintele A. N. pentru S. și T., dedus judecății.
Procedura prealabilă a fost îndeplinită, cu respectarea exigențelor art. 7 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la f.6-9 dosar.
În ceea ce privește nelegalitatea O. nr. 1506 din 8 octombrie 2010, trebuie subliniat faptul că , prin citația comunicată autorității pârâte la data de 25 noiembrie 2010 (fila 20 dosar) și ulterior, prin adresa din 13 decembrie 2010, Curtea i-a pus în vedere părții pârâte să comunice actele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
Temeiul de drept al acestei cereri îl constituie art. 13 alin 1 din
L.554/2004, potrivit căruia: ,, La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei,,
Curtea constată că prin adresa nr. 4761 din 8 decembrie 2010 (fila 22 dosar), autoritatea a comunicat că actele ce au stat la baza emiterii ordinului sunt cele înscrise în preambulul acestuia.
Raportat la temeiurile indicate, Curtea apreciază că nu este îndeplinită cerința motivării în fapt și în drept a actului administrativ emis.
În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art. 36 - Capitolul IV din Legea cadru nr. 330/2009, invocat ca temei de drept în actul administrative contestat, persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute de lege.
În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
În situația în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei într-o funcție de execuție, corespunzătoare studiilor și condițiilor de vechime ale acesteia.
În mod corect afirmă reclamantul că restructurarea în cazul său s-a efectuat doar la nivel declarativ, neexistând nici o probă în acest sens.
În conformitate cu principiul transparenței administrației publice, consacrat în art. 31 alin.(1) și (2) din Constituția României dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Motivarea actului administrativ este cu atat mai necesara cu cât institutia emitenta dispune de o larga putere de apreciere, instanta avand rolul de a controla aceasta forta discretionara.
În cauza Kaya contra României, cererea nr. 33970/05, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a garanțiilor procedurale ale reclamantului ca urmare a neasigurării, de către autorități, a garanțiilor minime împotriva arbitrariului.
Amintind că orice dispoziție a Convenției sau a protocoalelor sale trebuie interpretată astfel încât să garanteze drepturi concrete și efective, Curtea Europeană a considerat că, urmare a unui control pur formal, reclamantul a fost în imposibilitate de a i se analiza efectiv cazul.
Din analiza jurisprudenței comunitare rezultă că este suficientă motivarea care este capabilă să explice soluția aleasă de administrație. P. a aprecia îndeplinirea obligației de motivare, trebuie întodeauna să existe cel puțin un început de motivare, pentru că motivarea poate fi completată în fața judecătorului. Ceea ce este important este că judecătorul are puterea să-și exercite ex officio controlul său asupra obligației de motivare, precum și asupra caracterului suficient al acesteia.
Revenind la cauza dedusă judecății, Curtea constată că, în speță, s-a invocat de către autoritatea emitentă o prealabilă restructurare ce nu a existat.
În cazul primelor două ordine, M. a depus minime diligențe pentru a-și justifica decizia de desființare a funcției de director general a reclamantului, invocând acte normative cu forță superioară, în cazul celui de față, trimiterea la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 330/2009 este pur formală.
Simpla enumerare a unor acte normative este departe a asigura o motivare în fapt a ordinului atacat, reclamantului refuzându-i-se, în acest fel, orice justificare din partea autorității emitente.
Mai mult, nici în fața instanței de judecată autoritatea pârâtă nu a procedat la o suplinire a motivării actului contestat, deși s-a admis cererea de amânare formulată la termenul din 9 decembrie 2010 pentru lipsă de apărare.
Toate aceste argumente au condus instanța la concluzia că singura modalitate de asanare a vătămării cauzate reclamantului constă în anularea actului administrativ lezionar.
Conform art.8 alin.1 din Legea 554/2004, persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici unraspuns în termenul prevazut la art.7 alin.4 poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate si eventual, reparatii pentru daune morale.
Instanta, solutionând cererea la care se refera art. 8 alin.1 din Legea
554/2004, este ținută să hotărască, potrivit art.18 alin.1 din legea contenciosului administrativ, anularea actului administrativ vătămător, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă..
Nelegalitatea ordinului contestat în speță de reclamant, având ca rezultat încălcarea drepturilor si intereselor sale legitime, îl îndreptățește pe acesta la reintegrarea pe funcția deținută anterior.
Față de toate aceste împrejurări, raportat la art. 18 din L.554/2004,
Curtea va admite acțiunea, va anula O. nr. 1506/(...) emis de pârâtă și va dispune reintegrarea reclamantului în funcția de director general al C.ui S. M. C.-N.
În temeiul art. 274 alin. 1 cod procedură civilă, va fi obligată pârâta, care a căzut în pretenții, să îi plătească reclamantului cheltuielile de judecată efectuate, constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila
31 dosar.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
:
Anulează acțiunea formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în mun. C.-N., str. primăverii, nr. 8, apt. 232, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. N. P. S. ȘI T., cu sediul în B., str. V. C., nr. 16, sector 2.
Anulează O. nr. 1506/(...) emis de pârâtă.
Reintegrează pe reclamant în funcția de director general al C.ui S. M.
C.-N.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în sumă de 900 lei.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ANA-M. T. M. T.
Red.A.M.T./Dact.H.C./5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 5328/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2091/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
