Sentința civilă nr. 258/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 258/2011
Ședința 9 aprilie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
În data de (...) s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului P. V. ( f. 65 -66).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul P. V. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C. să se dispună anularea deciziei de impunere nr.15690/(...) dată de intimată ca fiind un act nelegal emis și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată în situația în care se va opune admiterii acțiunii.
În motivarea cererii arată că în anul 2010, aprilie 27, sub nr. de înregistrare 15690, D. G. a F. P. J. C. (DGFP C.) emite D. de impunere privind taxa pe valoare adăugată stabilită de către inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice, nedeclarat organelor fiscale.
Această decizie poartă semnătura directorului coordonator adjunct,
M. V.. Prin această Decizie este impus la plata taxei pe valoare adăugată
(TVA) în suma totală de 1.094.990 lei, din care TVA este în suma de
689.497 lei iar majorările de întârziere calculate sunt în calcul de 405.493 lei.
Prin decizia, motivată în fapt, se apreciază că "în perioada
2005.(...).12.31, P. V. împreună cu P. Rafila au efectuat operațiuni imobiliare constând în construirea de imobile compuse din mai multe apartamente și vânzarea de apartamente (110 tranzacții apartamente și 12 tranzacții terenuri - parcări, situate în mun. G., desfășurând o activitate economică în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate și pe cale de consecință, intrând în categoria de persoană impozabilă, conf. prevederilor L. nr. 5., privind Codul Fiscal, cu modificări și completări ulterioare, art. 127 alin. 1 și alin. 2.
Sub aspectul motivării în drept organul administrativ face referire, și chiar citează dispozițiile art. 127, alin. 2 și alin. 1; prev. art. 126, alin. 1- Cod fiscal, precum și dispoziții din Normele Metodologice de aplicare. C. celor susținute de organul administrativ prin actul atacat, în baza considerentelor mai jos expuse, se poate deduce că nu datorează, dinpunctul de vedere al normelor legale în materie, și nu este obligat la plata taxei pe valoare adaugată.
Normele legale incidente în materie dispun:
" Art. 126 - Operațiuni impozabile, Capitolul II
(1) Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în
Romania cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) operațiunile care, în sensul art.128-130, constituite sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în Romania, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită în art 127 alin. (1), acționând ca atare; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);"
Art. 127 - Persoane impozabile și activitatea economică, Capitolul III
Alin.1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. "
Alin. (2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate".
Reclamantul apreciază că, nu este persoană obligată la plata TVA întrucât nu este persoană impozabilă, din punct de vedere legal, așa cum rezultă din prev. art. 150 alin. 1, raportat la prev. art. 127, alin. 2, alin. 2, din L. 5..
Este adevărat că a efectuat operațiuni imobiliare, ele constând în construirea de imobile și vânzare a de apartamente, dar raportat la textele legale invocate nu face parte din categoria de persoane impozabile deoarece aceste livrări de bunuri imobile nu intră în categoria "operațiunilor impozabile " prevăzute în capitolul II care reglează taxa pe valoare adăugată, respectiv nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de lege pentru că aceste livrări de bunuri imobile să intre în categoria "operațiunilor impozabile".
În sprijinul celor mai sus menționate este și faptul că demararea activității de control asupra livrării de bunuri imobile și constatarea se face doar în anul 2010, luna aprilie, ziua 27 (în această cauză) - mod curios - deși se invocă motivul că aceste reglementări erau în vigoare încă din 2004.
Un alt argument ce vine în sprijinul nelegalității obligării la plata acestei taxe rezidă din aceea că, în perioada 2004-2008 autorizațiile de construcție se eliberau de P. la cerere, în baza L. nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent și numai pentru un număr limitat de activități prevăzute în Anexa nr. 3 la O. M. M. nr. 7. printre care nu se regăseau și vânzările de bunuri imobile.
De altfel această calitate "de comerciant" nu este îndeplinită - așa cum prevăd reglementările legale înscrise în art. 127, alin. 2, din L. nr. 5., nici din perspectiva reglementărilor normative de drept comercial (art. 7, 3,4, și urm.).
Așadar, persoane fizice nu pot intra în sfera noțiunii de comerciant, cu excepția situației în care legiuitorul ar prevedea în mod expres acest lucru.
D. urmare, din textele legale mai sus citate se deduce faptul că, indubitabil că, în situația dată, în cauză, neavând calitatea de comerciant, chiar procedând la vânzarea acestor bunuri imobile nu este vorba despre o operațiune impozabilă, ca faptă obiectivă de comert. D. consecință, se poate conchide că nu are calitatea de persoană impozabilă. Normele legale citate de organul de control, atât prevederile codului fiscal, cât și normele metodologice de aplicare, în formula lor actualizată, nu îl obligă la plata acestei taxe.
În aceeași ordine de idei, apreciază că, mai mult, prin această interpretare retroactivă a acțiunii legii și injustă este încălcat și principiul securității juridice care reclamă ca norma juridică să fie clară, precisă, certă și previzibilă, inclusiv cu privire la aplicarea ei în timp, iar contribuabilul să cunoască, fără ambiguitate, drepturile și obligațiile sale, și să dispună în consecință; această concluzie se impune mai ales atunci când aplicarea normei în timp riscă să producă consecințe de ordin financiar. În acest sens se dispune, de altfel și în actualul Cod fiscal instituindu-se, drept principiu "certitudinea impunerii" (art.3 lit. b).
Pârâta DGFP C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingereaacțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării arată că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul P. V. solicită anularea a Deciziei de impunere nr.15690/(...) emisa de catre D. G. a F. P. a jud. C., privind TVA stabilita la persoanele fizice ce realizeaza venituri impozabile din activitati economice nedeclarate organelor fiscale și suspendare a Deciziei nr.15690/(...), până la solutionarea definitivă si irevocabila a cauzei.
Având in vedere ca reclamantul înțelege să atace doar D. de impunere nr. 15690/(...) emisa de catre D. G. a F. P. a jud. C., nu si D. nr.128/29.07.201 O emisa de S. S. C. din cadrul Directiei Generale a F. P. a jud. C., apreciază că prezenta actiune este inadmisibila.
In sustinerea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, arată că, conform prevederilor art.218 din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, obiectul actiunii in contencios administrativ il constituie decizia prin care se solutioneaza contestatia formulata, in speta, impotriva Deciziei de impunere nr.15690/(...), emisa de catre D. G. a F. P. a jud. C., asa încât actiunea formulata direct impotriva acestei decizii este inadmisibila.
Astfel, impotriva Deciziei de impunere nr. 15691/(...), emisa de catre D. G. a F. P. a jud. C., reclamantul a formulat contestatie care a fost solutionata prin D. nr.128/(...) emisa de catre S. C. din cadrul Directiei Generale a F. P. a jud. C..
Întrucât reclamantul nu a contestat decizia de soluționare a contestației, prezenta acțiune este inadmisibila si solicită respingerea acesteia.
Prin precizarea de acțiune reclamantul solicită anularea atât a deciziei de impunere nr. 15690/(...), cât și a deciziei de soluționare a contestației nr. 128/(...), date de intimată, ca fiind acte nelegal emise.
Pentru termenul din (...) reclamantul P. V. a solicitat în temeiul prev. art. 137 Cod proc.civ., nulitatea deciziei de impunere nr. 15690/(...) dată de D. G. a F. P. C., pe considerentul că acest act administrativ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 46 Cod proc.fiscală, în sensul căaceastă decizie a fost probată și semnată în numele organului fiscal emitent de către M. V., director coordonator adjunct, persoană fără calitate și atribuții legale în acest sens.
În motivarea acestei cereri, reclamantul arată că începând cu data de (...) continuă să își producă efectele juridice L. nr. 1. cu conținutul său normativ de înainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin OUG nr. 3. și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. I din OUG nr. 105/2009.
Istoricul mai sus prezentat este necesar pentru a se stabili cine era, la data emiterii actului administrativ contestat, abilitat să semneze în numele organului fiscal.
Distincția nu este una pur formală, cu privire la titulatură sau alta, deoarece deosebirile între cele două funcții sunt esențiale: - directorul coordonator/ directorul coordonator adjunct sau statutul de personal contractual, iar directorul executiv și directorul executiv adjunct au statut de funcție publică. De asemenea, așa cum s-a reținut și în finalul considerentelor deciziei nr. 414/(...) a C. C. anterior citată „schimbarea naturii juridice a postului nu trebuie să echivaleze cu transferul persoanei care a ocupat postul inițial, aceasta ținând cont de dispozițiile art. 16 alin. 3 din Constituție, așa cum a fost interpretată prin prezenta lege, trebuind să susțină un concurs potrivit prev. art. 57 din L. nr. 1. pentru a avea dreptul să ocupe o funcție publică, deci de a intra în categoria funcționarilor publici";.
Așadar, începând cu (...) și inclusiv în prezent, persoana abilitată să semneze în numele organului fiscal orice acte, inclusiv actele administrative
(ex. deciziile de impunere) erau directorii executivi care dobândeau acea funcție prin concurs și nicidecum directorii coordonatori a căror funcții au fost desființate și nu se putea face doar un simplu transfer pe vechea funcție de director executiv în lipsa câștigării unui concurs.
Cu toate acestea, cele două decizii de impunere atacate, au fost semnate și aprobate, din partea organului fiscal, de către domnul M. V. ca și director coordonator adjunct.
Ori, această semnătură făcută de o persoană fără calitate și neîndrituit de norma legală, echivalează, în fapt, cu lipsa oricărei semnături și, implicit cu neindicarea identității persoanei împuternicite să reprezinte organul fiscal.
Așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 4. a C. C. „. de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect , încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență.
De altfe, art. 46 c.proc. fiscală arată clar că „Lupsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin.(3) atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu";.
În prezenta speță, persoana care apare pe decizia de impunere nu poate reprezenta în mod legal organul fiscal, deoarece calitatea acestuia de director coordonator adjunct, cu toate prerogativele ce le implică) a fost declarată anterior neconstituțională. Lipsa de diligență a P. de a pune în termenul cel mai scurt de acord hotărârile C. C. cu reglementările legale șirespectiv cu situațiile concrete din fiecare serviciu public deconcentrat a făcut ca în această perioadă să existe o situație rar întâlnită, când respectivele servicii deconcentrate nu aveau conducători, din punct de vedere legal. Așadar, nu se poate vorbi doar de o lipsă a semnăturii, iar în cazul de față aceasta era oricum obligatorie, decizia de impunere nefiind emisă în format electronic, ci de un act emis de o persoană care nu avea calitatea să angajeze responsabilitatea organului fiscal în discuție, deoarece contractul acestuia de management ( de director coordonator adjunct) a încetat de drept la momentul declarării neconstituționalității dispozițiilor legale în baza cărora acesta a fost numit în această funcție. În aceste situații, actul administrativ căruia îi lipsește mențiunile referitoare la semnătura și identitatea persoanei (apte) să reprezinte organul fiscal este nul absolut, nulitate care se poate constata la cerere sau din oficiu
(conform prev. art. 46) din Codul de procedură fiscală.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere privind TVA stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual nr. 15690/(...), s-a stabilit în sarcina reclamantului P. V. obligații fiscale suplimentare în sumă totală de
1.094.990 lei, reprezentând TVA în sumă de 689.497 lei si majorări de întârziere în sumă de 405.493 lei la sursa taxa pe valoarea adăugată; la baza acestui act administrativ fiscal se află raportul de inspecție fiscală întocmit la data de (...).
Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost stabilită obligația fiscala s-a întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale ce a avut ca obiectiv verificarea modului de determinare, declarare si virare a taxei pe valoarea adăugată aferentă activității desfășurate de reclamant în perioada (...)-(...).
In urma verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat ca reclamantul a desfășurat în perioada supusă controlului, activități economice cu caracter de continuitate constând în construirea și vânzarea de imobile (apartamente și parcări). Astfel, s-a reținut ca reclamantul P. V. a efectuat in perioada 2005-2009 mai multe tranzacții imobiliare vizând apartamente și parcări. S-a stabilit că după finalizarea lucrărilor de construire si luarea în folosință, aceste bunuri imobiliare au fost înstrăinate către terțe persoane, în temeiul unor contracte de vânzare cumpărare autentificate.
Având în vedere amploarea tranzacțiilor efectuate în perioada supusă verificării, organul de inspecție fiscală a reținut că activitatea desfășurată de contribuabil reprezintă operațiune impozabila din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată în conformitate cu prevederile art. 126, alin. (1) din L. nr. 571/(...) privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 2, alin. (1), si (2) din Normele metodologice de aplicare a L. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 44/(...).
Problema care se impune a fi lămurită în speță este aceea dacă reclamantul este persoană impozabile în înțelesul legii fiscale și dacă operațiunile desfășurate sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
1. Potrivit art. 127 C. fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități; în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilorlibere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. S. în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.
Conform art. 1251, alin. (1), pct. 18 din același act normativ, persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizica, grupul de persoane, instituția publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfășoare o activitate economica.
Prin urmare, o persoana fizica reprezintă persoana impozabilă în sensul titlului VI privind taxa pe valoarea adăugată din Codul fiscal, dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la art. 127, alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
In explicitarea prevederilor art. 127 alin. 2 din Codul fiscal, la pct. 2, alin. (1) Titlul VI din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 4., se precizează că nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.
Ulterior, prin modificările intervenite, prevederile pct. 3, alin. (1),
Titlul VI, din același act normativ menționat se arată că în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. [ .. ]".
În speță, probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse în probațiune evidențiază împrejurarea că reclamantul, în perioada 2005-
2009, a procedat la înstrăinarea unor imobile, rezultând un număr de tranzacții ce vizau 110 apartamente și 12 parcări.
Raportat la numărul mare de tranzacții și la perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților menționate anterior se poate conchide că reclamantul a desfășurat activitatea de vânzare-cumpărare de imobile cu caracter de continuitate și cu scopul obținerii de venituri.
2. Conform art.126 C., în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la ari. 127 alin. (1); d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Ulterior, dispozițiile legale menționate au fost modificate, textul stabilind că din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în
România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) operațiunile care, în sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile ari. 132 și 133; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), acționând ca atare; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Rezultă, așadar, că intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri/prestările de servicii realizate cu plata pe teritoriul R., dacă sunt realizate de o persoană impozabila astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), iar livrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2) din L. nr. 571/(...) privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 127. alin. (1) si (2) din L. nr. 5., persoanele fizice care efectuează activități în urma cărora obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personala sau alte bunuri nu se consideră că desfășoară activitate economica și nu intră în categoria persoanelor impozabile, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectiva este desfășurata în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în acest caz acesta dobândind calitatea de persoană impozabila.
În speță, întrucât reclamantul a efectuat în perioada 2005- 2009 un număr de 112 tranzacții imobiliare, se poate susține cu temei că operațiunile economice efectuate au caracter de continuitate si reprezintă o activitate economica supusă taxării.
3. Potrivit art. 153 alin.1, din L. nr. 5., orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscala a plătitorilor de impozite si taxe.
Reclamantul a desfășurat activități economice cu caracter de continuitate împreună cu soția sa. D. din documentele prezentate organului de inspecție fiscală nu rezultă cota de participare la activitate a celor doi soți, s-a considerat cota de participare a fiecăruia ca fiind de 50%.
În perioada supusă controlului soții au înstrăinat 110 apartamente și
12 parcări pentru suma totală de 8.839.931 lei, două tranzacții în valoare de 203.077 lei s-au efectuat în perioada (...) - (...), iar restul tranzacțiilor însumând 8.636.854 lei s-au efectuat în perioada (...) - (...), din care s-a reținut că cota de ½ ce îi revenea petentului P. V. este în sumă de
4.318.427 lei.
Potrivit art.152, alin. (1) si (3) C. fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 200.000 lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată.
Rezultă, așadar, că în speță, reclamantul avea obligația înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii plafonului (sfârșitul lunii în care plafonul a fost depășit), situație în care contribuabilul ar fi devenit plătitor de T. începând cu data de (...), obligație legală care nu a fost îndeplinită de către reclamant.
Prin urmare, întrucât reclamantul nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în termenul legal, în mod corect organele de inspecție fiscalăau stabilit obligațiile fiscale suplimentare datorate, aferente celor tranzacțiilor efectuate după data amintită anterior.
4. Cât privesc majorările de întârziere la taxa pe valoarea adăugată, se poate observa că această obligație suplimentară datorată bugetului de stat a fost stabilita pentru debitul aferent.
Potrivit art.119 C. fiscal, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere (…), iar conform art.120 din același act normativ, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv iar nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Rezultă, așadar, că în speță, reclamantul, întrucât nu și-a achitat la scadență obligațiile de plată acesta le datorează și majorări de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între termenul de scadență și data stingerii debitului datorat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind nefondată iar în temeiul art.10 din L. nr.554/2004 raportat la art.126, 127, 119 și 120 C. o va respinge.
Cu privire la nulitatea deciziei de impunere nr. 159690/(...) pe motiv că a fost semnată de o persoană fără calitate, cererea este nefondată, astfel cum a fost formulată, deoarece nu s-a făcut dovada că ordinul în temeiul căruia s-a făcut numirea persoanei în calitate de director coordonator adjunct a fost anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. V. dom. în G., str. R. nr. 47, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C. cu sediul în C.-N., P- ța A. I., nr.19, jud. C. având ca obiect contestație acte administrative fiscale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. V. D.
Red. D.P. dact. GC
5 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 3942/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5503/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
