Sentința civilă nr. 276/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 276/2011

Ședința publică de la 06 Mai 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. L., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și D. G. C. DE P. POP Ș., având ca obiect alte cereri declasificare note informative L.1..

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 august 2010, reclamanta T. L. a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin D. G. de I. și P. I. B. și D. G. C. DE P. POP Ș. direcția generală D. B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se declasifice notele informative din cadrul C.ui J. C. și Primăriei Sic în sensul dovedirii nevinovăției acesteia față de învinovățirea serviciului secret prin informatorii săi sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 de lei pe zi până la data declasificării datelor informative conform rezoluției parchetelor militare.

În motivare, reclamanta apreciază nerăspunderea în sensul legii solicitate de aceasta a ministerului de interne ca fiind un abuz în serviciu. Instanța poate să aprecieze și este chiar obligată să aprecieze aceste condiții. Apreciază ca lipsită de respect față de aceasta și legea prin nerăspunderea în fapt și în considerare juridică față de ea, nu este decât un fapt abuziv procesual penal și sancționabil conform textelor menționate. De altfel, pune în vedere pârâților de rândul 1 și 2 că are proces penal cu directorul M. V. pentru denunț calomnios în dosarul nr.23890/2112010 a Judecătoriei C., cu termen de judecată în 26 octombrie 2010.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 septembrie 2010, pârâtul POP

Ș. a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât conformprevederilor art. 189 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele, obiectul acesteia, condiție neîndeplinită în cauza de fată. În acest sens, precizez faptul că din analiza cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta contestă, în temeiul prevederilor art. 20 din L. nr. 1. privind protecția informațiilor clasificate, caracterul clasificat al unor documente, fără a preciza însă care sunt acestea.

În acest context rog onorata instanță să constate nulitatea acțiunii introduse de reclamantă, potrivit art. 191 din Codul de procedură civilă. cererea ce chemare în judecată fiind lipsită de obiect.

Invocă excepția lipsei calității procesuale active, din următoarele considerente:

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana care a introdus cererea de chemare în judecată și cea care este subiectul raportului juridic dedus judecății. În cauza dedusă judecății. subsemnatul nu am avut niciun fel de raport cu numita T. L. M. faptul că. în calitate de director general al D. G. de I. și P. I., a solutionat o petiție semnată de numita T. M., dar nu de numita T. L.

În situația în care se va constata identitatea de persoană între T. L. și T.

M., invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Întrucât:

Potrivit art. 7 alin. (1) din L. nr. 5., înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Prin urmare, reclamanta, nemulțumită de răspunsul primit prin adresa nr.1496918 din (...), ar fi trebuit să conteste actul prin plângere adresată fie D. G. de I. și P. I.. fie ministrului administrației și internelor.

Face precizarea faptului că singurul document întocmit de către reclamantă, respectiv adresa înregistrată la D. G. de I. și P. I. cu nr. 1449086 din (...), prin care reclamanta solicita declasificarea unor notelor informative ale informatorilor din C. J. C. și C. Local al comunei Sic, neidentificate, nu poate constitui în același timp temei al emiterii unor acte administrative vătămătoare cât și acte de procedură prealabilă.

Pe fond, solicită instanței de judecată să constate faptul că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată întrucât aceasta a solicitat D. G. de I. și P. I. declasificarea notelor informative ale informatorilor din C. J. C. și C. Local al comunei Sic, precum și comunicarea identității informatorilor din cadrul C.ui Local Sic, documente și persoane care nu au fost identificare. M. în acest faptul că potrivit prevederilor art. 17 lit. f) și h.) din L. nr. 1. privind protecția informațiilor clasificate, conform cărora informațiile referitoare la activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice stabilite prin lege pentru apărarea

țării si siguranță națională, respectiv mijloacele, metodele, tehnica și echipamentul de lucru, precum si sursele de informații specifice folosite de aceste autorități fac parte din categoria informațiilor secrete de stat și potrivit prevederilor art. 19 și 20 din Anexa la H. G. nr. 5. pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, cererea numitei T. M. nu poate constitui temei pentru declasificarca unor asemenea documente.

Fată de aspectele prezentate mai sus, solicită instanței de judecată admiterea excepțiilor formulate de reclamant, astfel cum acestea au fost formulare și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 octombrie 2010 MINISTERUL A DMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin D. generală juridică B. a solicitatrespingerea acțiunii reclamantei fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a arătat că reclamanta a susținut, în mod eronat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, faptul că D. G. de I. și P. I. ar avea "același domiciliu procesual " cu Ministerul Administrației și Internelor, iar onorata instanță, fără o prealabilă verificare, și-a însușit această apreciere dispunând citarea" directorului general al D.G.I.P.I , chestor de poliție dr. Pop Ș." la sediul instituției noastre aflat în B., P. R. nr. IA, sector 1.

Referitor la acest aspect, învederează că D. G. de I. și P. I. are sediul în

B., str. A. B., nr. 2-4, sector 5, fapt pentru care vă adresăm rugămintea, sădispuneți, În virtutea rolului activ al judecătorului, modificarea citativului, în sensul citării "directorului general al D.G.I.P.I, chestor de poliție dr. Pop Ș." la adresa indicată mai sus.

Solicită să se rețină, să se examineze și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției în prezenta cauză, pentru următoarele motive:

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta solicită instanței ca, în urma admiterii acțiunii sale formulate "în temeiul art. 9 și art. 20 din L. nr. 1. privind informațiile clasificate, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1)^{1 din L. contenciosului administrativ", să stabilească în sarcina pârâtei D. G. de I. și P. I., obligația de "declasțficare a notelor informative din cadrul C.ui J. C. și cele din cadrul Primăriei Sic", întrucât nu i s-ar fi răspuns la cererea pe care a formulat-o anterior în acest sens.}

Apreciază că într-un astfel de litigiu, așa cum rezultă și din interpretarea logică a prevederilor art. 2 alin. (l) lit. h) din L. contenciosului administrativ nr.

55412004, cu modificările și completări le ulterioare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea căreia i-a fost adresată, în prealabil, o cerere care nu a fost soluționată în termenul legal.

Solicită instanței de judecată să constate faptul că reclamanta a formulat într-adevăr o cerere prin care solicita" să-mi comunicați declasificarea notelor informative și a informațiilor din C.ui J. C. și cele din C. Local al comune; Sic", însă această solicitare nu a fost adresată instituției noastre ci D. G. de I. evidențele căreia a fost înregistrată la data de (...).

De asemenea, se impune să precizeze faptul că D. G. de I. și P. I. este unitate a de specialitate din cadrul M.A.!. care a răspuns cererii formulate de către reclamantă prin A. nr. 1496918/(...).

Învederează faptul că, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și

Justiție, în cuprinsul Deciziei civile nr. 4441/(...), " in cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune formulată in temeiul art. 1 alin. (1) din L. contenciosului administrativ nr. 5., o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Or, cererea formulată de către reclamantă, la care aceasta pretinde că nu s-ar fi răspuns" in sensul solicitării" sale, a fost adresată D., fără ca acest fapt să determine nașterea vreunui raport juridic de drept administrativ între reclamantă și Ministerul Administrației și Internelor, întrucât instituția noastră nu este ținută, prin prisma prevederilor Legii nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, să răspundă unor solicitări adresate altor persoane de drept administrativ.

În acest sens, precizează faptul că, în materia contenciosului administrativ, capacitatea de a sta în nume propriu în instantă în calitate de pârât a unei institutii publice nu este condiționată de capacitatea juridică a acesteia, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a institutiei, respectiv cu atributul acesteia de a emite acte administrative în regim de putere publică.

Așadar, participarea instituției în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că D. este o structură din cadrul M. A. și I., întrucât, în ceea ce privește soluționarea cererilor adresate de către orice persoane fizice sau juridice, această direcție beneficiază de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestei activități de către Ministerul Administrației și

Internelor.

Pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată al cărei obiect constă în obligarea unei instituții să efectueze anumite activități ce cad în competența sa, care, în prealabil, a făcut obiectul unei solicitări extrajudiciare la care nu s-a dat curs, nu se poate judeca decât în contradictoriu cu unitatea despre care se pretinde că nu a soluționat respectiva cerere în termenul prevăzut de lege, sau că a refuzat nejustificat să răspundă și nu cu autoritatea publică din care aceasta face parte, care, în acest caz, este străină de cauză și, pe cale de consecință, nu i se poate imputa conduita unității care a soluționat efectiv cererea.

Față de aspectele prezentate, solicită să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea acțiunii față de M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În cazul în care veți respinge excepția invocată de către instituția noastră, referitor la fondul cauzei, face următoarele precizări:

În primul rând, solicită ca instanța de judecată să constate faptul că reclamanta apreciază în mod eronat asupra prevederilor legale care ar putea constitui motivarea în drept a pretențiilor sale.

Astfel, art. 15 din L. contenciosului administrativ nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, reglementează, în mod strict, "solicitarea suspendării unui act administrativ unilateral prin acțiunea principală ", iar "art. 15 alin. (1) indice 1 L. contenciosului administrativ", pe care reclamanta îl invocă, nu există.

Prin urmare, nu a putut identifica, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, considerentele de ordin logic care au determinat-o pe reclamantă să-

și motiveze în drept, astfel cum a înțeles, acțiunea, cu atât mai mult cu cât apreciem că aceasta reclamă „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri" sau" refuzul nejustificat de a soluționa o cerere".

În fapt, reclamanta a adresat D. G. de I. și P. I. o cerere prin care solicita "să-mi comunicați de clasificarea notelor informative și a informațiilor) din C.ui J. C. și cele din C. Local al comunei Sic", care a fost înregistrată în evidentele acestei unităti la data de (...).

D. G. de I. și P. I., singura unitate de specialitate din cadrul M. în măsură să soluționeze o astfel de cerere (așa cum rezultă din prevederile art. 19 lit. a) pct. 7 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare), a răspuns reclamantei prin A. nr. 1496918/(...), aducându-i la cunoștință faptul că, având în vedere caracterul "secret de stat" al documentelor solicitate, nu se poate da curs cererii de declasificare, întrucât situația expusă nu intră sub incidența prevederilor art. 24 alin. (4) din L. nr. 1. privind informațiile clasificate, cu modificările și completările ulterioare.

În raport cu aceste aspecte, solicită să se constate faptul că reclamanta nu a expus niciun argument valabil din punct de vedere juridic care să justifice aprecierea conform căreia răspunsul primit la solicitarea sa echivalează cu o "nerăspunderea în sensul legii".

F. că reclamanta este nemulțumită de răspunsul primit la solicitarea sa nu echivalează cu „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri"; sau "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere", întrucât, așa cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei Civile nr. 850/2007

,,soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului, sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter putând reieși numai prin raportare la prevederile legale cu care refuzul ar intra în contradicție".

Or, în cazul de față, răspunsul primit de către reclamantă nu numai că nu contravine legislației care reglementează statutul informațiilor clasificate și,implicit, posibilitatea declasificării acestora, ba chiar reiterează, în cuprinsul său, norma legală care statuează o procedură specială pentru efectuarea acestei activități, care poate fi inițiată doar în anumite cazuri, însă nu și în situația de față.

În acest sens, consideră ca fiind elocventă opinia Înaltei Curți de C. și J., exprimată în cuprinsul Deciziei Civile nr. 2880/2006, potrivit căreia" rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorități administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat și nu dă dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, întrucât autoritatea administrativă este obligată să răspundă cererii petiționarului, iar nu să dea acestuia o soluționare favorabilă".

Având în vedere aceste considerente, solicită să se constate faptul că D. a răspuns cererii formulate de către reclamantă, respectând prevederile legale în vigoare și că, în situația de față, nu ne aflăm în ipotezele enunțate în cuprinsul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) și i), care ar fi putut justifica învestirea instanței judecătorești cu soluționarea unei cauze similare cu litigiul de față.

Prin răspunsul la întâmpinarea M. A. și I., reclamanta T. M. L. a arătat căprin prima excepție invocata de catre acesta se solicita exceptarea calității procesuale pasive a M. cu motivarile cuprinse in art. 9 si 20 din L. nr. 1. raportate la art. 15 alin. 1 indice 1 din L. contenciosului. Aceste texte de lege invocate nu justifica niciunul exceptarea calitatii procesuale a M. deoarece art. 9 din L. nr. 1. se refera la protectia informatiilor clasificate si vizeaza protectie juridica, protectie procesuala, protectie fizica, protectia personalului care are acces la informatii clasificate si protectia surselor generatoare de informatii. R. susține că prin actiunea sa nu a invocat niciodata art. 9, ci art. 19 lit. b) si c) precum si art. 20 din L. nr. 1.. Textul de lege mentionat de M. merge chiar impotriva dorintei acesteia, aceea de declasificare a notelor informative care au stat la baza sesizarii facute impotriva mea (art. 19 si 20) si in niciun caz art. 9 asa cum sustine M.. Aceasta sustinere este facuta cu rea-credinta.

Mai mult inca, in baza art. 1, 2, 3, 4 si 5 din L. nr. 218/23 aprilie 2002 cu modificarile la zi, P. R. face parte din M. A. si I. si in consecinta responsabil material pentru faptele culpabile ale subordonatilor este M. ca si comitent, prepusul fiind functionarul in baza caruia eu am sesizat instanta tinand seama de art. 16 alin. 1 indice 1 si alin. 2 din acelasi articol, ambele cuprinse in L. nr.

5.. Raspunderea M. este in viziunea reclamantei necesara pentru acordarea daunelor cominatorii pe care eu le-a precizat ca fiind daune civile de 1a data introducerii cererii si pana la data desecretizarii notelor informative care o privesc din cadrul insitutiilor mentionate. Raportul juridic existent intre D.G.I.P.1. si Ministerul de Interne este deci unul material care tine de plata despagubirilor solicitate de aceasta, D. neavand personalitate juridica si nici gestiune economica proprie. Pentru a dovedi aceasta legatura dubla administrativa si ierarhica intre D. si Minsterul Adminstratiei si I., arat ca in art. 2 din H.G. nr. 416/2007 directorul D. are rang de ministru secretar de stat si este unul din adjunctii ministrului.

Aceasta înseamna ca acest adjunct de ministru, directorul D. este complet independent chiar si atunci cand savarseste infractiuni, ceea ce este de neconceput intr-un stat de drept. F. ca m-am adresat printr-o cerere D.G.I.P.1. in sensul desecretizarii notelor informative, nu inseamna ca nu mai are calea in justitie pentru a-și rezolva interesul. Aceasta cale exista in ceea ce o priveste si este cuprinsa chiar in L. nr. 1. care prin art. 20 îi deschide calea sesizarii contenciosului administrativ in instanta.

R. susține că nu s-a prevalat niciodata de art. 15 din L. contenciosului, ci așa cum a arătat, de art. 16 alin. 1 si 2 care îi deschide calea de trage la răspundere funcționarul care nu-si îndeplinește obligația, adica directorul D .G.I.P .I., conform art. 19 lit. b) si c) din L. nr. 1.. Orice cetatean al acestei tari are dreptul sa cunoasca, in cazul in care impotriva sa sunt depuse sesizari penale neverificate de catre turnatori mizerabili, cine sunt acestia pentru a-i trage la raspundere, cu despagubirile morale adecvate. Cererea adresata D. nu exclude calea contenciosului administrativ, ceea ce confirma si I. Curte de C. si J. prin D. nr. 4. 19 decembrie 2006. In conceptia M. aceasta cerere refuzata ar inchide orice posibilitate de declasificare a informatorilor si a notelor informative, ceea ce este specific unei gandiri juridice primitive.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 noiembrie 2010, D. G. DE I.

ȘI P. I. B., a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât:

Conform prevederilor art. 112 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele, obiectul acesteia. condiție neîndeplinită în cauza de față. În acest sens, precizează faptul că din analiza cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta contestă, în temeiul prevederilor art. 20 din L. nr. 1. privind protecția informațiilor clasificate, caracterul clasificat al unor documente. fără a preciza însă care sunt acestea.

Totodată, menționează faptul că, în lipsa identificării documentelor la care reclamantul face referire (note informative) instituția este în imposibilitatea stabilirii existenței sau inexistenței acestora. cu atât mai puțin fiind în măsură să procedeze la analizarea conținutului acestora în eventualitate a că acestea ar putea fi declasificate, potrivit legii; de altfel, acesta este și motivul pentru care prin adresa nr. 1449086 din (...), D. G. de I. și P. I. s-a limitat la menționarea imposibilității legale de a da curs unei asemenea solicitări.

În acest context, solicită instanței să constate nulitatea acțiunii introduse de reclamantă, potrivit art. 133 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată fiind lipsită de obiect.

Invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât:

Potrivit art. 7 alin. (1) din L. nr. 5., înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ".

Prin urmare, reclamanta, nemulțumită de răspunsul primit prin adresa nr.1496918 din (...), ar fi trebuit să conteste actul prin plângere adresată fie D. G. de I. și P. I., fie ministrului administrației și internelor.

Face precizarea faptului că singurul document întocmit de către reclamantă, respectiv adresa înregistrată la D. G. de I. și P. I. cu nr. 1449086 din (...), prin care reci amanta solicita declasificarea unor notelor informative ale informatorilor din C. J. C. și C. Local al comunei Sic, neidentificate, nu poate constitui în același timp temei al emiterii unor acte administrative vătămătoare cât și acte de procedură prealabilă.

Referitor la fondul cererii de chemare în judecată, apreciem că acțiunea reclamantului este neîntemeiată din următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a adresat D. G. de I. și P. I. o cerere prin care solicita "să-mi comunicați declasificarea notelor informative și a informațiilor din C.ui J. C. și cele din C. Local al comunei Sic ", care a fost înregistrată în evidențele acestei unități la data de (...).

D. G. de I. și P. I. a răspuns reclamantei prin adresa nr. 1496918/(...), aducându-i la cunoștință faptul că, având în vedere caracterul "secret de stat" al documentelor solicitate, nu se poate da curs cererii de declasificare, întrucâtsituația expusă nu intră sub incidența prevederilor art. 24 alin. (4) din L. nr. 1. privind informațiile clasificate, cu modificările și completările ulterioare.

„nerăspundere în sensul legii";.

F. că reclamanta este nemulțumită răspunsul primit la solicitarea sa nu echivalează cu „nesoluționarea in termenul legal a unei cereri"; sau „refuzul nejustificat de a soluționa o cerere";, întrucât, așa cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei Civile nr. 850/2007 "soluționarea unei cereri în defavoarea petitionarului, sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter putând reieși numai prin raportare la prevederile legale cu care refuzul ar intra în contradicție".

Or, în cazul de față, răspunsul primit de către reclamantă nu numai că nu contravine legislației care reglementează statutul informațiilor clasificate și, implicit, posibilitatea declasificării acestora, ba chiar reiterează. în cuprinsul său, norma legală care statuează o procedură specială pentru efectuarea acestei activități, care poate fi inițiată doar în anumite cazuri, însă nu și în situația de față.

Având în vedere aceste considerente, solicită să se constate faptul că D. a răspuns cererii formulate de către reclamantă, respectând prevederile legale în vigoare.

Totodată, în ceea ce privește administrarea probei cu interogatoriul, în considerarea prevederilor art. 218 din Codul de procedură civilă, conform cărora interogatoriul se încuviințează numai când acesta se referă la fapte personale, care fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei, solicită să se constate faptul că directorul general al D. G. de I. și P. I. a răspuns la solicitarea reclamantei în exercitarea strictă a atribuțiilor de serviciu, cererea de chemare în judecată nefăcând referire la niciun fapt personal al domnului director general, chestor de poliție Pop Ș. de altfel, sub rezerva faptului că documentele la care face referire reclamantul ar exista, menționează faptul că D. G. de I. și P. I. (și cu atât mai puțin domnul director general, chestor de poliție Pop Ș.) nu are cunoștință despre acestea, respectiv identitatea emitentului, data la care au fost întocmite, etc.; sub aceeași rezervă, există posibilitatea ca acestea să fi fost emise mult anterior numirii în funcție a directorului general al D. G. de I. și P. I., respectiv (...).

Din aceste considerente, solicită instanței de judecată să respingă cererea de încuviințare a acestei probe ca inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea stare de fapt și de drept:

Afirmativ, în urma unei sesizări penale formulate de către directorul

S.I.I.P.I. C. comisar șef M. V. la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei T. M. L. pe baza unor note informative pretins denigratoare la adresa acesteia din urmă elaborate de persoane din cadrul C.ui local al comunei Sic și C. J. C. s-a solicitat pârâtei D. G. de I. și P. I. (D. ) B. să declasifice aceste informații menite să poată facilita demersul reclamantei înfața organelor de urmărire penală îndreptate împotriva comisarului șef M. V. acuzat de aceasta de săvârșirea infracțiunii de denunț calomnios prev. de art. 259 C. (f. 4).

În urma acestei solicitări, reclamantei i se comunică adresa nr. 1496918 din (...) emisă de pârâta D. B. (f. 2) prin care i se aduce la cunoștință cu menționarea unor dispoziții din L. nr. 1. faptul că declasificarea poate fi realizată conform art. 24 alin. 4 doar de către Guvernul României la cererea motivată a emitentului clasificării.

În drept, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 20 din L. nr. 1. privind protecția informațiilor clasificate: Orice persoana fizica sau juridică romanapoate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectiva, impotriva clasificarii informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum si impotriva modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. C. va fi soluționată in condițiile legii contenciosului administrativ.

Acest text legal corelat cu art. 29 din L. nr. 5. face aplicabile în completare dispozițiile relevante ale acestei legi.

Din această perspectivă, contenciosul administrativ intentat de reclamantă referitor la obiectul acțiunii strict circumstanțiat de art. 20 din L. nr. 1. privește un raport juridic de drept material administrativ între reclamantă în calitate de persoană vătămată și autoritatea publică care a dispus clasificarea informației respective.

Cât privește excepțiile de procedură invocate de pârâta D. B., Curtea reține următoarele:

Excepția nulității cererii de chemare în judecată a fost antamată sub aspectul că cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect argumentându-se că reclamanta contestă caracterul clasificat al unor documente fără a preciza care sunt acestea.

Curtea reține că în adevăr litigiul a pornit de la această susținere dar atât în faza administrativă cât și în faza judiciară reclamanta a identificat care sunt notele informative pe care le-a supus spre analiză pârâtei. În speță este vorba afirmativ despre notele informative interne ale informatorilor din C.ui J. C. și C.ui Local Sic Jud. C. utilizate de către comisarul șef M. V. din cadrul SIIPI C. în dosarul înaintat de către acesta la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei.

Trebuie notat că raportat la specificul acestui tip de litigiu și al clasificării pretinse de autorități ale acestor note reclamanta nici nu ar putea să acceadă la conținutul acestora în ipoteza în care nu i s-ar răspunde pertinent dacă aceste note au fost clasificate, ce nivel de secretizare le-au fost acordate care este temeiul legal în baza căruia s-a procedat astfel și dacă este posibilă desecretizarea.

Or, la această solicitare, pârâta a formulat un răspuns eliptic trimițând la modul general la dispoziții legale ce circumstanțiază atribuțiile M. A. și I. în domeniul protecției informațiilor clasificate ce include în categoria secretelor de stat activitatea de informații desdfășurată de autoritățile publice stabilite de lege pentru apărarea țării și siguranța națională (art. 6 din L. nr. 51/1991), iar la final precizându-se că solicitarea de declasificare a unor informații din clasa secretelor de stat, formulată de o persoană fizică nu are temei legal.

Raportat la dispozițiile art. 20 din L. nr. 1. care circumstanțiază obiectul contestației pe cale administrativă și mai apoi cu trimitere la L. nr. 5. și pe cel al acțiunii judiciare, Curtea reține că cererea prin care reclamanta în calitate de persoană afirmativ vătămată în dreptul său prevăzut și recunoscut de art. 20 din L. nr. 1., nemulțumită de răspunsul primit de la autoritatea administrativă sesizată, solicită instanței de contencios administrativ în temeiul acestui text de lege să oblige pârâta să răspundă acesteia dacă noteleinformative interne ale informatorilor din C.ui J. C. și C.ui Local Sic Jud. C. utilizate de către comisarul șef M. V. din cadrul SIIPI C. în dosarul înaintat de către acesta la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei sunt clasificate, care este temeiul legal și factual al clasificării notelor informative, durata clasificării și modul în care s-a atribuit nivelul de secretizare se circumscrie perfect obiectului acțiunii așa cum este configurat de prevederile art. 20 din L. nr. 1. coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din L. nr. 5..

Împrejurarea afirmativ evocată de pârâtă că reclamanta nu a identificat care sunt documentele ce fac obiectul cererii de declasificare adresată pârâtei nu lipsește de obiect acțiunea în contencios administrativ așa cum s-a arătat pe larg mai sus.

Din această perspectivă, excepția nulității cererii de chemare în judecată pe considerentul că cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect nu este fondată și va fi respinsă ca atare.

Cât privește excepția inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea reține că L. contenciosului administrativ nr. 5. arată în mod expres situațiile în care nu este necesară plângerea prealabilă (art. 7 alin. 5), iar din coroborarea dispozițiilor art. 7, art. 8 și art. 11 din această lege, rezultă că procedura prealabilă este impusă numai în cazul actului administrativ tipic (art. 2 alin. 1 lit. c) din L. nr. 5.), iar nu și în cazul actului administrativ asimilat (atipic) circumscris refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal (art. 2 alin. 2 din L. nr.

5.).

Cum în speță reclamanta nu contestă legalitatea unui act administrativ tipic ci refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri referitoare la dreptul de a i se comunica dacă notele informative interne ale informatorilor din C.ui J. C. și C.ui Local Sic Jud. C. utilizate de către comisarul șef M. V. din cadrul SIIPI C. în dosarul înaintat de către acesta la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei sunt clasificate, care este temeiul legal și factual al clasificării notelor informative, durata clasificării și modul în care s-a atribuit nivelul de secretizare, Curtea apreciază că plângerea prealabilă nu este o condiție care face inadmisibilă acțiunea.

Pe cale de consecință și această excepție se va respinge.

Cât privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, Curtea reține că raportat la dispozițiile art. 20 din L. nr. 5. pârâta a fost identificată de reclamantă ca fiind autoritatea publică care a efectuat clasificarea notelor informative, astfel că raportul juridic de drept material administrativ care a generat contenciosul de față este legat cu aceasta și astfel că pe plan procesual față de pârâta D. s-a justificat pe deplin calitatea procesuală pasivă în litigiul de față.

Drept urmare, și această excepție se va respinge. Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:

Așa cum s-a statuat mai sus, răspunsul dat de pârâtă solicitării reclamantei nu este edificator, fiind mult prea succint și lapidar neprecizându- se clar dacă notele informative interne ale informatorilor din C.ui J. C. și C.ui Local Sic Jud. C. utilizate de către comisarul șef M. V. din cadrul SIIPI C. în dosarul înaintat de către acesta la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei a fost clasificate de pârâtă, în caz afirmativ care este temeiul legal și factual al clasificării notelor informative, durata clasificării și modul în care s-a atribuit nivelul de secretizare.

Chiar dacă în lipsa anumitor detalii solicitarea reclamantei poate fi incompletă, trebuie remarcat că dat fiind regimul juridic al acestor pretinse note informative acesteia nu-i poate fi cerute detalii ori date suplimentare lacare nu a putut avea acces. Oricum, s-a afirmat că ar exista anumite note informative pe care personalul din cadrul celor două autorități indicate în cerere, recte C. local Sic și C. J. C. le-ar fi întocmit și că pe baza acestora s-a formulat o sesizare penală împotriva reclamantei de către directorul SIIPI C. este suficient pentru care pârâta, unitate superioară acestuia din urmă, să comunice conform art. 20 din L. nr. 1. explicit dacă aceste note informative au fost clasificate conform procedurilor prevăzute de L. nr. 1. și normele de drept secundar elaborate în aplicare acesteia, care este temeiul legal și de fapt al clasificării, durata și maniera în care s-a atribuit nivelul de secretizare.

Răspunsul pârâtei consemnat în adresa nr. 1496918 din (...) nu este corespunzător din punct de vedere legal și vatămă dreptul recunoscut de lege reclamantei de a i se aduce la cunoștință ceea ce a solicitat pentru ca mai apoi în cunoștință de cauză aceasta să poată evalua dacă este cazul să solicite și desecretizarea acestor note informative. De aceea, se justifică doar în parte cererea de chemare în judecată, solicitarea de desecretizare neputându-se realiza decât sub condiția cunoașterii tuturor elementelor de fapt și de drept ale operațiunii de clasificare a informațiilor.

Curtea mai reține că prin D. nr. 302 din 1 martie 2011 Curtea Constituțională a statuat că sintagma „cele ce privesc apărarea și securitatea națională"; cuprinsă de prevederile art. 5 alin. 3 din L. contenciosului administrativ nr. 5. este neconstituțională.

Din această perspectivă, raportat la dispozițiile art. 147 alin. 1 din

Constituția R., actele administrativ care privesc apărarea și securitatea națională nu mai sunt limitate de la controlul pe calea contenciosului administrativ doar sub aspectul excesului de putere ci în lipsă de alte restricții pot fi evaluate sub toate aspectele de nelegalitate.

Astfel fiind, Curtea reține că acțiunea reclamantei este întemeiată, sens în care în temeiul art. 18 alin. 1 din L. nr. 5. o va admite în parte în sensul obligării pârâtei D. să răspundă reclamantei dacă notele informative interne ale informatorilor din C.ui J. C. și C.ui Local Sic Jud. C. utilizate de către comisarul șef M. V. din cadrul SIIPI C. în dosarul înaintat de către acesta la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei sunt clasificate, care este temeiul legal și factual al clasificării notelor informative, durata clasificării și modul în care s-a atribuit nivelul de secretizare.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Administrației și Internelor, Curtea face trimitere la cadrul procesual specific unor atari acțiuni prevăzut de art. 20 din L. nr. 1. și analizat în precedent.

Din această perspectivă, Curtea reține că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză de vreme ce nu s-a dovedit ori afirmat că această autoritate publică ar fi autoarea clasificării informațiilor.

Așa fiind, conform art. 1 alin. 1 rap. la art. 13 al. 1 din L. nr. 5. corelat cu art. 137 C.pr.civ. acțiunea va fi respinsă față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Cât privește persoanele fizice chemate în judecată de reclamantă Pop Ș. în calitate de fost director general al pârâtei D., actual consul la C. R. din M., și actualul director al pârâtei D. în persoana d-lui L. Crtistian-G. Curtea reține că reclamanta nu a justificat propriu-zis rațiunea chemării acestoira în judecată deși sub unghiul art. 16 și art. 16^{1 din L. nr. 5. Curtea a pus în discuția acesteia acest aspect procedural.}

Cu toate acestea, Curtea are în vedere că strict în ceea ce privește primul capăt de cerere, raportat la subiecții procesuali identificați anterior care suntaceiași cu subiecții raportului juridic de drept material administrativ, persoana fizică a conducătorului unei autorități publice nu are calitate procesuală pasivă în contenciosul de legalitate al unui act administrativ tipi ori asimilat decât dacă legea recunoaște explicit și expres o atare calitate.

În celelalte situații, în lipsă de stipulații exprese, persoanele fizice nu pot avea calitate de parte pârâtă în procesul de contencios administrativ ce are ca obiect anulare unui act administrativ ori examinarea legalității și temeiniciei refuzului de a rezolva o cererea de recunoaștere a unui drept formulată de o persoană căreia legea îi recunoaște această prerogativă.

Din această perspectivă, în cauză în ceea ce privește primul petit al acțiunii Curtea reține că acești doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă în acest litigiu, încât raportat la aceleași dispoziții legale, Curtea urmează a respinge acțiunea ca atare.

Cât privește însă cel de-al doilea petit al acțiunii, raportat la împrejurarea că ambii au fost chemați în judecată în calitate de funcționari publici, primul în calitate de fost director care a semnat actul care a declanșat prezentul litigiu și cel de a-l doilea în calitate de actual director al instituției pârâte, Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 16 din L. contenciosului administrativ nr. 5. care are denumirea marginală introducerea în cauză a funcționarului, cererile în justiție prevăzute de această lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Așadar, persoana funcționarului poate avea calitate procesuală pasivă dacă persoana vătămată formulează o cerere de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat acesteia prin fapta ilicită a administrației.

În acest context, Curtea reține că deși Curtea a pus în discuția reclamantei justificarea calității procesuale raportat la modul în care a fost formulat cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta nu a arătat și justificat clar și lipsit de echivoc rațiunea intentării acțiunii împotriva acestor doi pârâți.

Examinând această chestiune de drept, Curtea reține că cel de-al doilea capăt este format dintr-o cerere aparent patrimonială, mai precis reclamanta solicită aplicarea unei sancțiunii ce constă în plata de daune cominatorii de

100 lei pe zi întârziere până la declasificarea datelor informative.

Dincolo de echivocul acestei cereri, Curtea reține că în fapt reclamantul cerere pe de o parte aplicarea unei măsuri coercitive împotriva pârâților chemați în judecată pentru a-i mobiliza și determina să execute obligația impusă de instanță iar pe de altă parte formularea cererii imprimă și o anumită cerere de despăgubiri sub forma daunelor cominatorii pentru întârziere.

Analizând din această perspectivă cererea formulată de reclamantă,

Curtea reține că singurele măsuri coercitive posibile a fi luate de instanța de contencios administrativ cu prilejul soluționării cauzei de contencios administrativ sunt cele prevăzute la art. 18 alin. 5 și 6 din L. contenciosului administrativ.

Astfel în situația în care soluția se circumscrie, între altele, dispozițiilor art. 18 alin. 1 din L. nr. 5., această soluție poate fi stabilită sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.

În altă ordine de idei, conform art. 18 alin. 6 din L. nr. 5., în toate situațiile reglementate de art. 18 alin. 1 și alin. 4 din lege, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. 2.

Tot astfel, conform art. 18 alin. 3 din aceeași lege, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Or, în cauză sancțiunea daunelor cominatorii nu are corespondent în dispozițiile Legii nr. 5. și drept urmare nu poate fi aplicată în cauză, neputând fi asimilată nici penalităților reglementate de lege ca sancțiunea civilă cominatorie după cum nu poate fi asimilată nici sancțiunii amenzii cominatorii

. și tot astfel nu poate fi nici compatibilizată cu instituția răspunderii patrimoniale pentru repararea prejudiciului material și/sau moral încercat de persoana vătămată prin fapta ilicită, culpabilă și prejudiciabilă a administrației.

De asemenea Curtea reține că nici față de D. ca autoritate publică nu poate fi admisă acțiunea de obligare a acesteia de vreme ce institutția daunelor cominatorii este incompatibilă cu procedura contenciosului administartiv.

Din această perspectivă, în baza dispozițiilor legale mai sus evocate,

Curtea urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților Pop

Ș., D. B. și L. C. G. la plata daunelor cominatorii de 100 lei, pe zi de întârziere.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

{ F. |HOTĂRĂȘTE}

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. L. în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin D. G. de I. și P. I. B. și în consecință:

Obligă pârâta să răspundă reclamantei dacă notele informative interne ale informatorilor din C.ui J. C. și C.ui Local Sic Jud. C. utilizate de către comisarul șef M. V. din cadrul SIIPI C. în dosarul înaintat de către acesta la P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei sunt clasificate, care este temeiul legal și factual al clasificării notelor informative, durata clasificării și modul în care s-a atribuit nivelul de secretizare.

Respinge excepțiile de procedură privind nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale active și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.

Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Respinge acțiunea față de pârâții Pop Ș. și L. C. G., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților Pop Ș., D. B. și

L. C. G. la plata daunelor cominatorii de 100 lei, pe zi de întârziere.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2011.

PREȘEDINTE GREFIER L. U. M. T.

Red.L.U/Dact.S.M

5 ex./27 mai 2011

← Sentința civilă nr. 236/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 1919/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Sentința civilă nr. 276/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 276/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal