Sentința civilă nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 30/2011
Ședința publică de la 21 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul B. A. împotriva pârâtei D. N. A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este timbrată cu 47 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că acțiunea este timbrată cu 47 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Se mai învederează faptul că, în conformitate cu dispozițiile instanței de la termenul anterior, întâmpinarea formulată de pârât a fost comunicată cu reclamantul, care la data de 18 ianuarie 2011 a depus al dosar un răspuns la excepțiile invocate de pârâtă.
Se constată că, pentru acest termen a fost prorogată pronunțarea asupra cererii în probațiune, după discutarea acesteia în condiții de contradictorialitate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reclamant (f.22), după care, din oficiu, ridică excepția inadmisibilității și rămâne în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...), reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta D. N. A. B. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ înregistrat sub nr.
1290/C/(...) prin care a fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit în timpul și din cauza funcției exercitate în cadrul serviciului DNA de la nivelul P. de pe lângă Curtea de A.
C., cu daune morale de 500.000 euro, în echivalent lei la data cererii.
În motivarea cererii, recurentul arată că a îndeplinit funcția de comisar în cadrul Inspectoratului de P. J. B.-N. iar prin ordinul nr. 389 din (...) al Procurorului
General al P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost numit ofițer de poliție judiciară la S. P. N. A. de la nivelul P. de pe lângă Curtea de A. C., funcție pe care a exercitat-o până în data de (...), când a fost trecut în rezervă pentru invaliditate de gradul II caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă cu posibilitatea invalidului de a se autoservi fără ajutorul altei persoane, conform art. 28 lit.b din
Legea nr. 164/2001.
Susține reclamantul că această boală a intervenit în timpul și din cauza serviciului în poliție, având efecte deosebit de grave, fiindu-i afectată integritatea funcțională și viața socială, motiv pentru care a solicitat și plata unor daune morale.
Pârâtul a formulat întâmpinare (f.12), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că certificatul - decizie medicală nr. A-203/5 din (...) a fost depus de către reclamant în dosarul său profesional încă din luna martie a anului 2004 iar cererea de acordare a despăgubirilor a fost formulată la peste 6 ani de la data nașterii dreptului.
De asemenea, pârâtul susține că reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.7 al.3 din Legea nr. 554/2004 referitor la introducerea plângerii prealabile, termen ce a început să curgă de la data emiterii certificatului menționat anterior, dar nu mai târziu de (...), data emiterii ordinului prin care s-a dispus încetarea numirii sale din funcția de ofițer al poliției judiciare. Mai arată pârâtul că la data pensionării reclamantului erau în vigoare dispozițiile art. 28 al.1 lit.m) din
Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, situație în care se impune a concluziona că este aplicabil speței termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 al.1 din Decretul 167/1958 -, situație în care termenul de prescripție s-a împlinit cel mai devreme la data de (...), dar nu mai târziu de (...).
Susține pârâtul că recomunicarea certificatului - decizie medicală - nu are relevanță juridică deoarece prin această modalitate, reclamantul încearcă să fie repus în termenul de prescripție.
Aceleași considerente, referitoare la prescripție sunt susținute și în privința daunelor morale.
În privința fondului cauzei, pârâtul arată că sunt incidente dispozițiile
Deciziei XL din (...) pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție, într-un recurs în interesul legii.
De asemenea, susține pârâtul, că HG 1. nu pot fi aplicate în prezenta cauză, acestea nefiind în vigoare la data pensionării.
În finalul întâmpinării pârâtul susține că nu rezultă, din actele medicale depuse, o legătură de cauzalitate între munca prestată și boala ce a determinat pensionarea.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă, arătând, în privința excepției invocate, că nu i-a fost comunicat ordinul prin care s-a dispus eliberarea din funcție, fiindu-i comunicată doar decizia de pensionare, iar obiectul acestei cauze nu îl reprezintă contestarea acelei decizii.
De altfel, arată reclamantul, ambele acte administrative sunt legale, iar fapta prejudiciabilă invocată ca temei al despăgubirilor nu este emiterea actelor ci activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, care a determinat apariția bolii.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, arătând că a cunoscut persoana responsabilă de prejudiciul moral abia la data comunicării deciziei medicale.
Susține reclamantul, că decizia a fost comunicată direct de către C. C. de E. medico-militară către DNA, neexistând dovada comunicării și către reclamant.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1. din (...) reclamantul a fost pensionat anticipat, beneficiind de pensie militară de stat (f.8).
La dosarul medical al reclamantului s-a depus certificatul - decizie medicală nr. A/203/5/(...) (f.6) în care se menționează ca acesta suferă de limfom non- hodgkin - grad scăzut de malignitate, limfocitic difuz, ST.IV B - chimiotratat.
Reclamantul a depus la dosar, fila 5, adresa prin care îi este comunicat actul medical menționat anterior, adresă înregistrată sub nr. 721526/(...).
De asemenea, reclamantul a depus la dosar și răspunsul la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. 1290/C/(...) prin care i se respinge cererea de acordare a despăgubirilor. (f.3)
Curtea constată că reclamantul a avut calitatea de ofițer de poliție judiciară la serviciul P. N. A. de pe lângă Curtea de A. C.( f.4).
Instanța, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității prezentei cereri pentru următoarele considerente:
Procedura administrativă este una specială, strict reglementată de lege și inadmisibilă de urmat atunci când legea prevede o altă procedură de soluționare.
Reclamantul solicită acordarea de despăgubiri în privința cărora susține că au fost generate de activitatea depusă ca ofițer de poliție judiciară.
Pe timpul activității sale, reclamantului îi erau aplicabile dispozițiile Legii nr.
188/1999 în privința instanței în fața căreia putea să conteste măsurile luate de către angajator în privința raportului său de serviciu. U. însă, ca urmare a pensionării raportul de serviciu al reclamantului a încetat și odată cu aceasta și jurisdicția specială a contenciosului administrativ special, existentă anterior.
Față de această stare de fapt, Curtea constată că prezentul litigiu nu face parte din categoria litigiilor specifice contenciosului administrativ, jurisdicția specială fiind limitată doar la raporturile de serviciu al polițistului, pe perioada de timp în care acesta are calitatea de cadru activ.
Refuzul pârâtului, exprimat atât prin răspunsul la plângerea prealabilă cât și în fața instanței de judecată, nu reprezintă o formă de manifestare a puterii publice în domeniul în care i-a fost acordată pârâtului puterea publică.
Pârtul a avut anterior calitatea de angajator al reclamantului iar competența instanței de contencios administrativ a fost atrasă, pe perioada activității de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, unde se prevede: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.";
Pe perioada pensionării, raportul de serviciu a încetat și odată cu acesta și jurisdicția administrativă specială ce i-ar fi fost aplicabilă.
Art. 5 al. 2 din Legea nr. 554/2004 prevăd: ";Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.";
Reclamantului îi rămâne la dispozițiile calea dreptului comun pentru realizare drepturilor sale.
Din această perspectivă, constată Curtea că nu se mai impune a analiza excepția de tardivitate și excepția de prescripție invocată de pârât.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII H OTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta
D. N. A. B., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. A. B.
Red.DM/ Dact.D.C./4ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 5946/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2774/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
