Decizia civilă nr. 1874/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.(...)

D. CIVILĂ NR. 1874

Ședința publică din 11 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. I. JUDECĂTORI : C. I.

D. P.

G.: M. ȚÂR

S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. T. L. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civile nr.4451 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatul D. G. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate este scutite de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004.

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 4451 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta M. R., în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. M.-A. F. P. T. și M. M. - A. F. PENTRU M. B. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziilor nr. 1386/(...) și nr. 1387/(...) emisă de pârâta A. F. P. T. L. precum și a Deciziei nr. 100/(...) emisă de pârâta D. G. a F. P. a J. M..

S-a constatat nelegalitatea încasării sumelor de 2671+2671 lei reprezentând taxă de poluare, achitate cu chitanța seria TS4A nr. 1078502 din data de (...) și chitanța TS4A nr. 1078503 din data de (...), iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei sumele de 2671 lei și 2671 lei cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei și până la achitarea sumei precum și la plata sumei de 1286,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. autovehiculul menționat mai sus pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P. T., prin D. nr.

1386/(...) și 1387/(...) a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de

2671 lei plus 2671 lei.

Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală maiconsistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG NR. 5. modificată, este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită înmatricularea fără plata taxei de poluare.

După aderarea R. la U. E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea la (...) a unei proceduri de „. de către C. E., în temeiul art. 226 din T.ul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.

C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infrigement pe următoarele argumente, respectiv criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

Din perspectiva celor arătate, tribunalul a considerat că decizia pârâtei privind obligarea reclamantei la plata sumei de taxei de poluare este nelegală, împrejurare ce a determinat admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ, conform dispozitivului, iar în baza disp. art.274 Cod procedură civilă, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D. G. A F. P. în nume propriu și pentru A. F. P. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

În recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T., întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.pr.civ. s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca fiind legală și temeinică.

În motivarea recursului său, pârâta a susținut că organele fiscale au procedat conform prevederilor legale, respectiv prin aplicarea formulei de calcul prev. de art. 6 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 5. și pe baza documentelor depuse de reclamant.

Astfel, în privința legalității O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare, pârâta a arătat că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a statuat că prin prevederile ordonanței S. Român își îndeplinește obligația pozitivă de a asigura un cadrul legislativ adecvat exercitării dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub acest aspect fiscal, taxa este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35.

A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

În susținerea legalității O.U.G. nr. 5. pârâta a invocat și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 157/2005 precum și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. De asemenea, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește"; principiu unanim acceptat la nivelul U.

În ce privește solicitarea cheltuielilor de judecată, pârâta a menționat, pe de o parte faptul că taxa de poluare achitată de reclamant nu a rămas la bugetul de stat, ci a fost virată în contul A., iar pe de altă parte, că o eventuală culpă procesuală poate fi reținută în sarcina organului fiscal doar dacă prin modul de calcul sa taxei pe poluare, reclamantul a suferit un prejudiciu, or, criticile aduse de reclamant vizează însăși actul normativ în baza căruia a fost calculată taxa pe poluare.

În ce privește solicitarea dobânzii fiscale, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, având în vedere că taxa de poluare nu este taxă fiscală și nu se circumscrie situațiilor limitativ reglementate de art. 117 C., iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun art. 1088 alin. 2 Cod civil, cu aplicarea O.G. nr.

9/2000 de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.

În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM), se solicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

O primă critică formulată de recurenta este sub aspectul determinării corect a dispozițiile din T.ul C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, în analiza taxei prin prisma art. 90 din T.ul C.E., recurenta susține că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din T. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară.

A mai învederat recurenta și faptul că art. 1 din O.U.G. nr. 5. a stabilit coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vederea programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, această ordonanță a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa pe poluare față de valoarea mult mai redusă a taxei pe poluare în prima variantă, pentru cei care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.

Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din T. este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. De asemenea, O.U.G. nr. 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la platacătre reclamant a acestora, deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - iar virarea sumelor în contul său de se face în temeiul O.U.G. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.

Astfel, atâta timp cât nu ea a stabilit suma de plată reprezentând taxă de poluare, respectiv nu a emis decizia de calcul, iar virarea sumelor la bugetul F. pentru M. se face în temeiul O.U.G. nr. 5., nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa și astfel nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată.

Reclamanta M. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurente ca nefondate și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente:

Reclamanta a achiziționat autovehiculele second-hand marca AUDI B4/80 și VOLKSWAGEN tip GOLF, dintr-un stat membru al U. E., iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 2.671 lei și suma de 2.671 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitantele seria TS4A nr. 1978502/(...) și seria TS4A nr.

1078503/(...). Prin cererea înregistrată sub nr. 1.462 din (...) la pârâta A. T., reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare, dar cererea sa a fost respinsă de către pârâtă.

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.

Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul ultimei forme a taxei pe poluare, la data de (...).

Compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de

16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A.

1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., exact varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționateajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2010 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în speța T.. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5..

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).

Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursurile exercitate de către pârâta D. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Tg. L. și chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Maramureș, pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 4.451 din 8 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. A. I. C. I. D. P.

G.,

M. ȚAR R ed.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: S.O.;

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1874/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal