Sentința civilă nr. 502/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 502/2011
Ședința publică din data de 28 septembrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G. I. și D. D. S. în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect - obligația de a face L. 2. - numire expert evaluator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanții prin avocat M. R.-I., în baza împuternicirii avocațiale nr. C. din data de (...), aflată la fila 15 din dosar, lipsind pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) pârâtele au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în câte două exemplare, fiindu-i comunicate reprezentantului reclamanților sub luare de semnătură, la data de (...).
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.18 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul reclamanților învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul întâmpinărilor depuse la dosar astfel încât nu dorește amânarea cauzei pentru studiul acestora, iar față de excepțiile invocate de pârâte, în temeiul art. 137 al. 2 C.pr.civ. solicită unirea acestora cu fondul cauzei, având în vedere că pentru soluționarea lor trebuie administrate dovezi în legătură cu fondul pricinii. Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 137 al. 2 C.pr.civ. unește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. și excepția lipsei de obiect invocată de pârâta C., cu fondul cauzei. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea cererii de chemare în judecată. Reprezentantul reclamanților dorește să precizeze, raportat la conținutul întâmpinării depusă de pârâta C. C. pentru S. D., că în speță este vorba despre imobilul situat în C.-N., înscris în CF nr. 2615 C., iar nu de un imobil situat în C raiova, str. Brazda lui N., așa cum din eroare a fost menționat, probabil ca urmare a unei greșeli de redactare. Cu privire la cererea introductivă, reprezentantul reclamanților solicită admiterea acesteia și obligarea pârâtelor la numirea unui expert evaluator și transmiterea dosarului la evaluatorul acreditat de către A. în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare și la emiterea T. de D. în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare. T. precizează că susține al treilea petit al cererii introductive însă nu insistă în admiterea acestuia, în sensul amendării conducătorului pârâtelor cu amenda legală de 20 % din salariul minim brut pe economie,pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța. Reprezentantul reclamanților solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. ca nefondată, având în vedere că potrivit art. 2 lit. j din HG nr. 361/2005 președintele A. este și conducătorul C., iar din punctul său de vedere cele două instituții relaționează în soluționarea unor atare cereri și nu pot fi disociate. Cu privire la excepția lipsei de obiect, reprezentantul reclamanților depune la dosar copia unui răspuns provenind de la pârâta A. cu referire la două adrese prin care se solicită informații cu privire la dosarul de revendicare nr. 2. și dosarul de revendicare nr. 2., cereri ce au fost formulate după momentul introducerii plângerii prealabile. Apreciază că atât timp cât s-a solicitat pârâtei să comunice o hotărâre cu privire la cele două dosare de revendicare, susținerile C. nu pot fi primite, urmând a fi respinse. Arată că acțiunea a fost formulată ca urmare a refuzului pârâtelor de a da curs cererii de soluționare a dosarului de despăgubire, dosar înregistrat de mai bine de cinci ani, fiind încălcate astfel dispozițiile legale în materie cât și dispozițiile dreptului comunitar. Față de cele evocate, reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii, așa cum aceasta a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare. CURTEA Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamanții G. I., D. D. S. în contradictoriu cu pârâtele C. C. pentru S. D., A. națională Pentru R. P. au solicitat instanței a fi obligată pârâta la numirea și transmiterea dosarului nr.24015/5/CC/2006 unui evaluator și respectiv la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare; amendarea conducătorului pârâtelor pentru tergiversarea și refuzul de soluționare a dosarelor cu amenda legală de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și până al momentul îndeplinirii obligațiilor legale ce le revin pârâtelor. În susținerea celor solicitate reclamanții arată că în urma demersurilor făcute prin dispoziția nr.1686/(...) s-a propus în favoarea autorului Monasterianu Romeo Coriolan despăgubiri iar dosarul a fost înaintat CCD fiind înregistrat încă din 2006 sub nr.2. însă în mod nejustificat nu s-a trecut la evaluarea și emiterea titlului. Motivele invocate de pârâte reprezintă otergiversare care încalcă prevederile art.6 din CEDO și cu cele ale art.1 alin.1 din Protocolul adițional 1 sens în care acestea din urmă trebuie aplicate cu prioritate. De altfel arată reclamanții relevante sunt hotărârile CEDO cu privire la caracterul rezonabil și respectarea dreptului de prioritate (cauza Dumitru Popescu împotriva României). Răspunzând celor invocate prin întâmpinare C. C. pentru S. D. a solicitat respingerea acțiunii fundamentat în esență pe existența unei proceduri și respectiv transmis la evaluatorul desemnat al dosarului. Referitor la termenul rezonabil arată pârâta că procedura administrativă prevăzută de legea 2. nu se declanșează prin simpla cerere ce presupune mai multe etape ce trebuie respectate. Prin demersul său A. națională pentru R. P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive fundamentat pe aceea că prin HG nr.361/2005 cu modificările și completările ulterioare sunt prevăzute atribuțiile autorității în privința aplicării Legii nr.10/2001 între acestea nefiind și cele vizând procedura administrativă ce implică emiterea deciziei constând în titlul de despăgubire această ultimă atribuție în condițiile legii pe care se întemeiază demersul aparține comisiei centrale. T. se arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile referitoare la amenda această sancțiune se poate aplica numai în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă iar autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre nu o pune în executare. Ori în cauză există o sentință definitivă și irevocabilă pentru obligarea autorității la emiterea titlului întrucât așa cum s-a menționat nu are calitate procesuală pasivă și prin urmare nu se poate reține neexecutarea din partea acestuia. Față de cele invocate examinând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a ANPP se reține că este întemeiată. În acest sens se reține că printre atribuțiile autorității stabilite de HG nr.361/2005 și L. nr.2. legate de L. nr.10/2001 nu se regăsește și aceea de a emite decizii cu titlu de despăgubire. Atribuțiile privind despăgubirea revin comisiei centrale. Prin urmare neavând atribuții în legătură cu emiterea titlului de despăgubire autoritatea nu poate avea calitatea procesuală pasivă. Ca atare față de cele arătate Curtea va admite excepția și va respinge acțiunea față de această entitate. Trecând așadar la analiza cererii formulate în contradictoriu cu C. Curtea reține următoarele: În condițiile Legii nr.10/2001 a fost emisă decizia nr.1686/(...) iar dosarul a fost înaintat pârâtei fiind înregistrat sub nr.2./2006. În urma corespondenței purtate și a înaintării actelor solicitate ulterior reclamanții în considerarea nesoluționării dosarului într-un termen rezonabil și a refuzului nejustificat se adresează instanței. Din cele expuse se observă că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzului soluționării dosarelor respectiv trimiterea către evaluator și emiterea deciziei prevăzute de L. nr.2.. Actul normativ invocat prin dispozițiile sale reglementează regimul stabilirii și plății dispozițiilor aferente imobilelor preluate abuziv statuând între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse în decizie motivată. Același act în cuprinsul său reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzând și termen de predare a dosarelor de 60 de zile (art.16 din Titlul VII al Legii nr.2.). Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. ce prevăd că „orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale. Evident, se poate apăra autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din C. ci și în condițiile Legii nr. 2. are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamantă dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen al complexității încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. R., utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor C.i și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare. Prin urmare, plecând de la cele înscrise în convenție, susținerile reclamanților cu privire la nesoluționare în termen la numire evaluator și emitere titlu sunt întemeiate și urmează a fi admise. Desigur se apără pârâta susținând că a înaintat dosarul evaluatorului însă pe lângă faptul că nu se face o atare dovadă se omite a se avea în vedere că potrivit Legii nr.2. îi revine și obligația emiterii titlului. Ca atare susținerile pârâtei apar ca nefondate și vor fi respinse. Respinse urmează a fi și susținerile reclamanților în privința amendării. Astfel se reține că potrivit art.24 din L. contenciosului „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să elibereze, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze alt înscris sau să efectueze o operațiune administrativă executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprisnul acesteia sau în lipsa unui termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat spune alin.2 al aceluiași articol se aplică conducătorului autorității publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Din normele enunțate reiese că neexecutarea în termen de 30 de zile a hotărârilor judecătoreșri irevocabile prin care s-a dispus obligarea autorității la încheierea înlocuirea modificarea actului administrativ eliberare încrisuri sau efectuare operațiune, atrage aplicarea unei amenzi. Cu alte cuvinte sancționarea conducătorului autorității se face dacă sunt întrunite anumite cerințe: existența unei hotărâri irevocabile de obligare a autorității, „de a face";, a încheia ,modifica, înlocui act, eliberare înscris, efectua operațiune- trecerea unui termen de 30 de zile și culpa în neexecutarea hotărârii. În speță nu se poate vorbi de existența unei hotărâri irevocabile context în care nu se poate reține incidența normei enunțare mai sus . Așadar față de cele arătate în baza art.18 din L. nr.554/2004, L. nr.2. Curtea va respinge acțiunea în contradictoriu cu ANPR ca urmare a admiterii excepției și va admite acțiunea în contradictoriu cu C. conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite excepția invocată de pârâta A. N. PENTRU R. P. B. cu sediul în B., C. F. nr.202, sector 1 și ca o consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții G. I. și D. D. S. cu domiciliul ales în C.-N., str.David Prodan nr.24, jud. C. împotriva acestei pârâte. Admite în partea acțiunea formulată de reclamanții G. I. și D. D. S. împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B. str. C. F. nr.202, sector 1. Obligă pârâta să transmită dosarul unui evaluator și să emită titlul de despăgubire în soluționarea dosarului 2./2006 în raport de valorile stabilite de evaluator. R. petitul privind obligarea/amendarea conducătorului. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER F . T. D. C. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2195/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 821/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
