Sentința civilă nr. 504/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 504/2011
Ședința publică din data de 28 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect - anulare acte emise de autoritățile de reglementare ordinul MAI NR. I./(...).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul T. S.- Secția civilă, la data de (...), formulată de reclamantul S. L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, s-a solicitat anularea ordinului MAI nr. I./(...).
În motivare s-a relevat, în esență, că acest act administrativ este lovit de nulitate absolută, care derivă din viciile documentației care a stat la baza emiterii acestuia, existente în dosarele Consiliului de onoare și a celui de judecată.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare laacțiunea formulată de S. L., invocând, printre altele excepția necompetenței materiale a T. S..
Această excepție a fost admisă de către tribunal prin sentința civilă nr.
2792 din (...), care a apreciat că litigiul este de competența instanțelor de contencios administrativ, iar raportat la prev. art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr.
554/2004, competentă este Curtea de A. C.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat sub nr. de mai sus, și reținând că pârâtul a invocat prin întâmpinare și excepțiile decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiune, precum și a puterii de lucru judecat, care vor fi analizate în ordinea de prioritate instituită prin prev. art. 137 alin. 1 C.pr.civ., se constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită instanței de judecată anularea Ordinului ministrului de interne nr. I. din (...) prin care a fost trecut în rezervă în conformitate cu prevederile art. 85 lit. j) din Legea nr.
80/1995 și art. 19 lit. c) din Regulamentul nr. 513/1995 privind organizarea și funcționarea Consiliilor de judecată.
Pârâtul a invocat excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiune, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În analiza acestei excepții se reține că, potrivit art. 11 alin. 1 lit. a și b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările șicompletările ulterioare : "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii".
Art. 11 alin. 2 din același act normativ prevede faptul că "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul mai sus menționat, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință" .
Pârâtul relevă cu temei că, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, reclamantul a luat la cunoștință de măsura luată încă din anul 1997.
În speță, Ordinul ministrului de interne nr. I. a fost emis la data de (...), iar acțiunea a fost promovată la data de (...), reclamantul depășind termenul de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, Curtea constată că nu poate exista nici un dubiu asupra datei la care reclamantul a luat cunoștință de existența actului administrativ despre care apreciază că este nelegal și datorită apărărilor invocate de către pârât în susținerea celei de-a doua excepții, respectiv cea a puterii de lucru judecat, cu privire la care, în subsidiar, în cazul în care se apreciază că ordinea de soluționare a excepțiilor nu este cea corectă, se constată că este și ea întemeiată. Pentru a aprecia în acest sens, au fost avute în vedere prev. art. 1201 C.civil și art. 166 C.pr.civ., constatându-se că au fost anterior soluționate o serie de acțiuni având ca obiect anularea aceluiași act administrativ.
Astfel, se relevă prin întâmpinare, fără ca aceste aspecte să fie contestate de către reclamant, că prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului civil nr. 8. al J. T., reclamantul S. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea Ordinului ministrului de interne nr. I. din (...) prin care a fost trecut în rezervă în conformitate cu prevederile art. 85 lit. j) din Legea nr.
8011995 și art. 19 lit. c) din Regulamentul nr. 51311995 privind organizarea și funcționarea Consiliilor de judecată;
- acordarea unor daune materiale, constând în echivalentul salariului lunar pentru perioada (...) - (...) cu respectarea plafonului salarial existent în prezent pentru funcția de locțiitor comandant de C.
- acordarea unor daune morale în valoare de 20.000.000 lei;
- stabilirea unor penalități de 25% pentru fiecare lună întârziere, din momentul pronunțării sentinței finale.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 11747 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. 8., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
C. de A. C.
Curtea de A. C., prin sentința civilă nr. 402 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. 5., a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.
Î. acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, iar Înalta Curte de
Casație și Justiție - Secția contencios administrativ, prin decizia civilă nr.
3015/(...), pronunțată în dosarul civil nr. 2. a respins acest recurs ca nefondat, hotărârea devenind astfel definitivă și irevocabilă.
În anul 2002, SăIăjan L. s-a adresat din nou instanței, solicitând C. de A.
C. să constate nulitatea absolută a Ordinului ministrului de interne nr. I. din
(...) prin care a fost trecut în rezervă.
Prin apărările formulate, Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția autorității lucrului judecat, arătând că între acțiunea soluționatădefinitiv și irevocabil care a făcut obiectul dosarului civil nr. 5. al C. de A. C. și cea care a făcut obiectul dosarul civil nr. 4. al C. de A. C. există deplină identitate de părți, obiect și cauză.
Curtea de A. C., prin sentința civilă nr. 488 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. 4., a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.
Mai mult, pe rolul C. de A. C. s-a aflat și dosarul civil nr. 2. în care reclamantul S. L. a solicitat din nou instanței să constate nulitatea absolută a
"ordinului de desfacere a contractului de muncă"( ordinul de trecere în rezervă)
.
Această instanță, prin sentința civilă nr. 291 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. 2., a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.
Reclamantul a recurat această hotărâre, iar Înalta Curte de Casație și
Justiție -Secția contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 683/(...), pronunțată în dosarul civil nr. 2. a respins acest recurs ca nefondat, hotărârea devenind astfel definitivă și irevocabilă.
În anul 2007, S. L. s-a adresat din nou instanței, solicitând C. de A. C. să constate nulitatea absolută a Ordinului ministrului de interne nr. 11101305 din (...), prin care a fost trecut în rezervă.
Această instanță, prin sentința civilă nr. 83 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. (...), a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.
Reclamantul a recurat această hotărâre, iar Înalta Curte de Casație și
Justiție - Secția contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 2527/(...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) a respins acest recurs ca nefondat, hotărârea devenind astfel definitivă și irevocabilă.
În anul 2008, S. L. s-a adresat din nou T. S. care, prin sentința civilă nr.
2859/(...) pronunțată în dosarul civil nr. (...), a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de M. și a respins ca nefondate celelalte capete de cerere. Î. acestei hotărâri reclamantul nu a declarat recurs.
Ulterior, pe rolul C. de A. C. s-a aflat și dosarul civil nr. (...) în care reclamantul S. L. a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Ordinului ministrului de interne nr. I. din (...) prin care a fost trecut în rezervă.
Această instanță, prin sentința civilă nr. 103 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. (...), a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat
și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor. Î. acestei hotărâri S. L. a declarat recurs care a făcut obiectul dosarului civil nr. (...) aflat pe rolul Î. C. de C. și J. Prin încheierea nr. 361 din (...) Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea recursului.
Un litigiu asemănător a făcut obiectul dosarului civil nr. (...) aflat pe rolul C. de A. C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, soluționat prin Î. civilă nr. 730/(...) prin care a fost anulată acțiune a reclamantului S. L. ca netimbrată.
Ca atare, nu există niciun dubiu legal de faptul că reclamantul a avut cunoștință de existența actului cel mai târziu la momentul la care a introdus prima sa acțiune, pe rolul J. T., termenul maxim de 1 an fiind evident depășit, împrejurare în care se va constata că el este decăzut din dreptul de a formula prezenta acțiune, motiv pentru care ea va fi respinsă ca tardiv introdusă.
În privința dispozițiilor art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, în doctrină s-a relevat că trebuie făcută o distincție, pe de o parte, între cele două termene, iar pe de altă parte, între momentul de la care acestea încep să curgă.
Astfel, se distinge cazul actului administrativ „tipic"; de acela al actului administrativ „atipic";, în prima categorie fiind încadrată și situația în care se emite un act administrativ ilegal, urmat de recursul administrativ, iar autoritatea publică nu îl soluționează în interiorul termenului prev. de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004, situație expres reglementată prin textul art. 11 alin. 2 lit. c din același act normativ.
În astfel de cazuri, termenul de 6 luni de sesizare a instanței va curge din momentul în care expiră cele 30 de zile, pentru răspuns la recursul administrativ, iar cel de un an curge din momentul comunicării actului sau de la data luării la cunoștință.
În opinia instanței, instituirea acestor termene decurge din logica reglementării contenciosului administrativ, în vederea respectării principiului securității raporturilor juridice și al celui de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil, în practica C. Europene a Drepturilor Omului statuându-se în mod constant că această noțiune include și fazele administrative prealabile.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția decăderii din dreptul de a formula acțiunea și în consecință:
Respinge, ca tardiv formulată, acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul S. L. cu domiciliul în loc. Z., A. T., nr. 5, bloc A-13, sc. A, et. 2, ap. 11, jud. S. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B., P. R., nr. 1A, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5494/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 596/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
