Sentința civilă nr. 541/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 541/2011
Ședința publică de la 07 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. EVA în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU S. D., pârât A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligația de a face numire expert evaluator și emitere titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai învederează faptul că la data prezentului termen de judecată s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de pârâta C.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004. Se constată că s-a depus la dosar întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 septembrie 2011, reclamanta A. EVA, în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P., a solicitat obligarea pârâtelor ca în termen de maximum 30 de zile de la data pronunțării hotărârii să procedeze la: 1. numirea unui expert evaluator si transmiterea dosarului nr.49140/CC la evaluatorul acreditat de către A. în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare, 2. soluționarea dosarului nr. nr.49140/CC prin emiterea T. de D. în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare si respectiv la acordarea în mod efectiv a despăgubirilor. De asemenea, reclamanta a solicitat amendarea conducătorului pârâtelor pentru tergiversare și refuzul de a soluționa dosarele de despăgubire mentionate mai sus, cu amenda legală de 20 % din salariul minim pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul îndeplinirii obligațiilor legale ce revin pârâtelor, în conformitate cu art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu dispozițiile L. nr. 10/2001, după 10 ani de așteptări si procese, SC P. S. (destinatorul actual al imobilului) a emis D. nr. 14/(...), propunând acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în C.-N., str. Romulus Vuia (fosta Masinistilor), nr. 160-172, înscris inițial în CF nr. 1. C. cu nr.topo 8472/1/2, imobil expropriat în mod abuziv de către S. Român, pentru care a depus Notificarea nr. 899/(...). Urmare a acestui fapt, reclamanta susține că pârâtele aveau obligația să soluționeze dosarul de despăgubire înregistrat la S. C. C. pentru stabilirea D. sub nr. 49140/CC cu celeritate, în termenul legal de 30 de zile și deși a comunicat pârâtelor solicitarea de soluționare a dosarului, cererea sa a rămas fără vreun rezultat concret. Mai mult, prin cererea nr. 44530/RG/(...) a arătat că suferă de grave afecțiuni medicale, fapt ce potrivit Deciziei nr. 2. a C. C. pentru S. D. constituie un factor determinant în vederea soluționării în regim de urgență, dar pârâtele i-au răspuns în mod nesatisfăcător fără indicarea unui termen concret în care urmează sa soluționeze dosarul. Principala critică adusă de reclamantă constă în faptul că nesoluționarea dosarului de pârâte reprezintă o tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Conventia E. a Drepturilor Omului (CEDO) si cele ale art. 1 alin.1 din Protocolul aditional nr. 1 al CEDO, sens în care acestea din urmă trebuie aplicate cu prioritate. Față de aceste dispoziții legale, reclamanta consideră că această tergiversare și refuzul de a soluționa dosarul aduc atingere, pe de o parte, dreptului său de a-i fi solutionat dosarul de despăgubire întru-un termen rezonabil, iar pe de altă parte dreptului său de proprietate asupra unui bun (ca moștenitor). In privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, reclamanta a făcut trimitere la jurisprudența C. E. care consacrat principiul conform căruia acesta se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate de jurisprudența C., privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați. Referitor la durata procedurii s-a consacrat, de asemenea, principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă din cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul L. nr. 10/2001. Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, reclamanta apreciază că nu reprezintă o durată rezonabilă în sensul prevederilor art. 6 din CEDO. Punând în balanță si faptul că a fost lipsită în mod arbitrar de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de S. Român încă din perioada comunistă, reclamanta apreciază cu atât mai mult necesitatea unei proceduri rapide și eficiente care să permită până la capăt o reparație echitabilă. De altfel, a mai învederat reclamanta, Curtea E. a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii. In privința încălcării dreptului de proprietate, reclamanta a invocat hotărârea C. E. dată în cauza Ramadhi si alți cinci împotriva Albaniei, Curtea statuând in sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției". Or, în condițiile în care reclamantei i-a fost emisă o Dispoziție de propunere de despăgubiri pentru imobilul în discuție, consideră că refuzul de soluționare a dosarului de despăgubire constituie o încălcare a prevederilor sus indicate și a dreptului său de proprietate asupra unui bun patrimonial. Pârâtele sunt ținute a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor subsemnaților decurgând din D. nr. 14/(...) emisă de către S. P. S., iar prin refuzul de a da curs cererii sale de soluționare, pârâtele prelungesc în mod nejustificat și arbitrar termenul rezonabil de soluționare, cu atât mai mult cu cât D. nr. 2. a C. C. pentru S. D. prevedea în cazuri deosebite, medicale, sociale sau de altă natura, soluționarea dosarelor să se facă în regim de urgență, fapt pe care pârâtele nu l-au mentionat prin adresele nr. R. (...) si respectiv nr. RG/44530/10640/L1O/(...), iar aceasta situație e de natură a încălca dreptul reclamantei de proprietate. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 6 al CEDO, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, L. nr. 10/2001, T. VII al L. nr. 247/2006, L. nr. 554/2004. Pârâta C. C. PENTRU S. D. B. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantă. În argumentarea poziției sale, pârâta a arătat că dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantei face parte din categoria dosarelor transmise S.ui C. C. după intrarea în vigoare a O..nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. De asemenea, C. C. pentru S. D. va desemna un evaluator, se va transmite la evaluare în vederea efectuării raportului de evaluare și va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. nr. 247/2005, cu respectarea Deciziei nr. 2. și completarea dosarului cu înscrisurile mai sus menționate. Prin urmare, pârâta solicită respingerea solicitării de emitere a deciziei ca fiind neîntemeiată. Față susținerile reclamantei privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, pârâta a precizat că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de T. VII al L. nr.247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr.247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art.16 alin.1 si 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin O. nr.81/2007. Astfel, în speță, nu sunt incidente prevederile art.2 alin.1 lit.h din L. nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată instituției pârâte, reclamanta nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - L. nr.247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape lega le prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Mai mult, pârâta apreciază că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea C. C., atât timp cât trebuie parcursă procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr.247/2005, și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite. Totodată, dispozițiile T. VII din L. nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C. C., fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri. În privința solicitării reclamantei de obligare a C. ca în termen de 30 de zile să întocmească raportului de evaluare prin intermediul evaluatorului sau societății de evaluare precum și de obligare a C. C. pentru S. D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, pârâta a menționat că prin H. de G. nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform T. VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente. În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primiriidosarelor. Apoi, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și C. C., cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu C. C. pentru S. D. Prin urmare, pârâta apreciază că nu poate fi reținut termenul de 30 de zile, indicat de reclamantă prin cererea introductivă de instanță, în care C. C. pentru S. D. să emită decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. nr.247/2005. Cât privește solicitarea reclamantei privind obligarea la plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere aplicabilă conducătorului autorității, pârâta precizează faptul că dispozițiile legale indicate de reclamantă sunt incidente numai în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar autoritatea, obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare. Or, în prezenta cauză, nu există o sentință definitivă și irevocabilă privind obligarea C. C. pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire și prin urmare nu se poate reține o neexecutare din partea acestei autorități, astfel încât să devină aplicabile prevederile art. 24 alin.2 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În drept, s-au invocat dispozițiile L. nr. 10/2001, republicată, L. nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, art.115-119 Cod. Prac Civilă, L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele: Prin decizia nr. 14 din 30 iunie 2011 emisă de directorul SC OMV P. SA s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești în favoarea reclamantei A. Eva pentru terenul în suprafață de 19.260 mp înscris în CF nr. 1. C. N. cu nr. topo. 8472/1/2, situat în C. N., str. Romulus Vuia fostă str. Mașiniștilor, nr. 160-172. D. sus menționată împreună cu dosarul aferent a remisă, la o dată nespecificată, Autorității Naționale pentru R. P. în vederea emiterii titlului de despăgubire, împrejurare confirmată de pârâtă prin întâmpinare. Fără a face dovada certă a intervalului de timp efectiv scurs de la data transmiterii dosarului pârâtei, reclamanta a introdus prezenta acțiune la data de 13 septembrie 2011 considerând că neemiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la înaintarea documentației echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale, refuz care poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ în conformitate cu prevederile art. 2 lit. h și art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004. În primul rând, trebuie subliniat faptul că L. nr. 247/2005 nu stabilește un termen maxim pentru finalizarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire. Dată fiind multitudinea cererilor de acest tip cu care este sesizată C. C. PENTRU S. D., aceasta a fost autorizată prin normele metodologice de aplicare a art. 17 din Titlu VII al L. nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1., să stabilească prin decizie ordinea în care vor fi soluționate dosarele. În acest context a fost adoptată D. nr. 2. care stabilește că ordinea de soluționare a cererilor este dată de ordinea înregistrării dosarelor la sediul C. Cererea reclamantei a fost înregistrată cu siguranță la S. pârâtei după data de (...), dat fiind că doar la acest moment a fost emisă decizia care o îndrituiește pe reclamantă la despăgubiri. Aplicarea, prin analogie, a termenului de 30 de zile considerat de L. contenciosului administrativ ca fiind unul rezonabil pentru soluționarea unei cereri adresate unei autorități publice nu este posibilă întrucât procedura de emitere a titlului de despăgubire este una complexă și presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv: transmiterea și înregistrarea dosarelor, analizarea dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, evaluarea imobilului și emiterea titlului de despăgubire. T. de aceea în practica judiciară s-a conchis că această procedură administrativă trebuie să se deruleze într-un termen rezonabil, iar nu într-un termen de 30 de zile, așa cum pretinde reclamantul. De vreme ce prin întâmpinare s-a arătat că primele două etape au fost parcurse, fiind emis avizul de legalitate, iar evaluarea urmează a se realiza cu respectarea criteriului stabilit prin D. nr. 2., respectiv în ordinea înregistrării dosarelor la secretariatul pârâtei, nu se poate reține o pasivitate din partea pârâtei ce s-ar impune a fi sancționată. Curtea reține că trecerea unui interval de mai puțin de 2 luni de la momentul înregistrării documentației și până la introducerea prezentei acțiuni se înscrie în limitele unui termen rezonabil raportat la volumul de activitate al pârâtei, la împrejurarea că documentația a fost deja examinată sub aspectul legalității și la faptul că următoarea etapă, cea a evaluării, excede competențelor prepușilor pârâtei fiind efectuată de un evaluator, persoana fizica sau juridică, care este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publica și care are calitatea de evaluator independent. Nu trebuie omisă nici împrejurarea că acest interval de 2 luni s-a suprapus peste lunile iulie și august în care majoritatea funcționarilor publici beneficiază de concediul de odihnă anual, astfel că activitatea instituțiilor publice este restrânsă din motive obiective. Este corectă sublinierea reclamantei referitoare la depășirea termenului rezonabil în ce privește soluționarea notificării depuse în baza L. nr. 10/2001, însă este inechitabil a o sancționa pe pârâta C. C. PENTRU S. D. pentru pasivitatea de care a dat dovadă unitatea deținătoare SC OMV P. SA în soluționarea notificării. Admițând acțiunea în modalitatea propusă de către reclamantă s-ar ajunge la discriminarea persoanelor aflate într-o situație similară cu reclamanta, dar care și-au înregistrat cererea pentru emiterea titlului de despăgubire anterior celei înregistrate de reclamantă. Starea de sănătate precară a reclamantei, în lipsa unor documente care să ateste și dificultăți de ordin financiar în administrarea tratamentelor medicale recomandate, nu justifică nerespectarea ordinii cronologice în soluționarea dosarelor înregistrate. Prin urmare, nu poate fi reținut un refuz nejustificat din partea pârâtei de soluționare a cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire cât timp această procedură este în curs de desfășurare, iar de depășirea termenului rezonabil de către pârâta C. C. PENTRU S. D. nu se poate discuta la acest moment. Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, de la expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea efectivă a sentinței, Curtea îl apreciază neîntemeiat întrucât această sancțiune nu poate fi aplicată decât la epoca la care reclamanta fiind în posesia titlului executoriu se constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă. De vreme ce solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubire a fost respinsă ipoteza normei legale prevăzută de art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004 nu este îndeplinită. De aceea, Curtea urmează a respinge și acest capăt de cerere. Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 16 și 17 din Titlu VII din L. nr. 247/2005, art. 2 lit. h și art. 18 din L. nr. 554/2004, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. EVA, în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. { F. |H O T Ă R Ă Ș T E} : Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. EVA, cu domiciliul procesual ales în C.-N., str.David Prodan, nr. 24, jud. C., în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P., ambele cu sediul în B., C. F., nr. 202, Sector 1. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011. PREȘEDINTE, GREFIER, M. I. I. A. B. Red. MII/Dact. HC/(...) }
| ← Decizia civilă nr. 4540/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2915/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
