Decizia civilă nr. 2364/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2364/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 4111 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. DEJ, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 19,5 lei, achitată cu chitanța nr. 6033808 din (...), aflată la fila 9 din dosar și timbru judiciar de 0,45 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare..
Se constată că recursul este declarat în termen iar recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4111 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea reclamantei M. L. împotriva pârâtei A. F. P. A M., având ca obiect obligația de a face. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamanta la data de (...) a achiziționat un autovehicul marca Audi A6 din Italia, țară membră a Uniunii E., iar pentru înscrierea acestuia în circulație în R. a fost obligat să achite suma de 10.790 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare din care i s-a restituit doar suma de 6.298 lei. Ulterior, la data de (...) a solicitat pârâtei prin cererea înregistrată sub nr.188 restituirea diferenței de taxă specială pentru autovehicule în cuantum de 4.492 lei însă prin adresa nr.188/(...) a refuzat restituirea sumei solicitate. T. a apreciat că refuzul pârâtei de restituire a diferenței taxei de primă înmatriculare în urma emiterii înștiințării de restituire nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat, aceasta respectând prevederile legale. Astfel, OUG nr. 5. stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din T.ul de instituire a C. E. Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat restituirea diferenței taxei de primă înmatriculare potrivit reglementărilor dispozițiilor OUG nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar acțiunea formulată fiind nefondată motiv pentru care a respins-o. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. L. solicitândadmiterea prezentului recurs, desfiintarea sentintei civile recurate si anularea procesului verbal contestat. În motivare s-a arătat că: În fapt: Prin sentinta civila recurata instanta de fond a respins ca neintemeiata actiunea reclamantei ca nefondata. Consideră Sentinta civila 4. pronunțată de Tribunalul Cluj în D. nr. (...), criticabila pentru netemeinicie si nelegalitate din urmatoarele considerente: Instanta in mod gresit a apreciat ca " "in mod corect parata a refuzat restituirea diferentei taxei de prima inmatriculare potrivit dispozitiilor potrivit OUG nr.5., dispozitii care sunt compatibile cu dreptul comunitar, actiunea formulata fiind nefondata, motiv pentru care o va respinge ". Pe de alta parte, apreciază ca instanta de fond a fost in eroare si in ceea ce priveste obiectul cauzei, aceasta rezultand din faptul ca in practicaua sentintei civile recurate instanta de retine faptul ca actiunea formulata de catre reclamantă are ca obiect " ". act administrativ Iussl:". pentru ca mai apoi in dispozitivul aceleiasi sentinte sa instanta sa dispuna astfel: " respinge actiunea reclamantei ..... , avand ca obiect obligatia de a face" ". In considerarea celor expuse, solicita instantei de recurs admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecinta desfiintarii sentintei recurata ca netemeinica si nelegala. În drept s-au invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila. Pârâta intimată A. F. P. a municipiului Dej a formulat întâmpinare prinintermediul căreia a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică. Asupra cauzei de față, se constată următoarele: Reclamanta, la data de (...), a achiziționat un autovehicul marca Audi A6 dintr-o țară membră a Uniunii E., iar pentru înscrierea acestuia în circulație în R. a fost obligată să achite suma de 10.790 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare din care i s-a restituit doar suma de 6.298 lei. Ulterior, la data de (...) a solicitat pârâtei prin cererea înregistrată sub nr.188, restituirea diferenței de taxă specială pentru autovehicule în cuantum de 4.492 lei însă prin adresa nr.188/(...) a refuzat restituirea sumei solicitate. T. a apreciat că refuzul pârâtei de restituire a diferenței taxei de primă înmatriculare în urma emiterii înștiințării de restituire nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat, aceasta respectând prevederile legale. Prin recursul declarat, se critică această abordare, Curtea constatând că motivele de nelegalitate invocate sunt întemeiate. În cauza de față, tribunalul nu a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE, statuare ce nu poate fi validată. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către tribunal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine instanței de recurs să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Curtea nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța își îndeplinește misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. antamate de tribunal, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor legale, sub acest aspect. Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat de reclamantă, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004, va fi modificată, în sensul în care se va admite acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. D. Va fi obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 4.492 lei achitată cu titlu de taxă de înmatriculare cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., calculată de la data achitării acesteia și până la restituirea integrală. Pentru a dispune astfel, Curtea a luat act și de faptul că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Totodată, numai în maniera acordării dobânzilor de la data plății se asigură o reparație justă și echitabilă pentru reclamantă, în acord cu liniile directoare stabilite în practica CJUE. În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 58,95 lei pentru fond și recurs, taxă de timbru și timbru judiciar. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 4111 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că: Admite acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. D. Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 4.492 lei achitată cu titlu de taxă de înmatriculare cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9.. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 58,95 lei pentru fond și recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 25 Mai 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2910/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 67/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
