Sentința civilă nr. 556/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 556/2011
Ședința publică din 04 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinarea acțiunea formulată de reclamanta N. C. M., cauza privind și pe pârâta C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligația de a face - emitere titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare însoțită de înscrisuri, trimisă prin fax, din partea pârâtei, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să soluționeze acțiunea în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanța apreciază că, la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin acțiunea înaintată de reclamanta N. C. M. a chemat în judecată pârâta C. C. PENTRU S. D. solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.7 din T. VII din L. nr.247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, T. VII din Lege anr.247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art.16 alin.5 și 6 ale T.ui VII din L. nr.247/2005, pentru imobilul situat în C.-N. str.Gorunului nr.14-16 ap.4 înscris în CF indiv. Nr.64929 C.-N. și în CF col.811 C.-N., nr.top.5985/IV, 5986, care face obiectul dosarului nr.32544/CC aflat în evidențele pârâtei, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, imobilul în cauză situat în str.Gorunului nr.14-16 ap.4 înscris în CF indiv. Nr.64929 C.-N. și în CF col.811 C.-N., nr.top.5985/IV, 5986, a fost preluat în baza Decretului nr.148/(...) de la reclamantă. Prin notificarea înregistrată la B. executorului judecătoresc Stolnean M. sub nr.687/(...), iar la C. local al municipiului C.-N. sub nr.40445/3/452 din (...), reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu. Prin Dispoziția nr. 41146/(...), emisă de P. mun.C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr.247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, în favoarea reclamantei, pentru imobilul evidențiat mai sus. Dosarul de mai sus se află în arhiva C. C. pentru S. D. încă din anul 2007, dar nu a fost soluționat nici până în prezent, în mod cu totul nejustificat, prin urmare a fost nevoit să se adreseze instanței, pentru realizarea dreptului, adică la acordarea despăgubirilor sub forma unor măsuri reparatorii prin numerar conform T.ui I, referitor la modificarea și completarea T.ui VII, din L. nr. 247/2005, și conform Ordonanței de U. nr. 8., emisă de Guvernul României, prin emiterea unei decizii în acest sens în favoarea reclamantului , care să constituie actul de bază pentru Direcția de A. D. în numerar. Parcurgerea procedurii instituite de T. VII din L. nr.247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre juucătorească, întrucât ea are drept fundament Dispoziția nr. 41146/(...), emisă de P. mun C.-N., cărora statul, prin autoritățile sale administrative, trebuie să li se conformeze. Curtea E. a D. O. amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art.6 alin.1 din C., mai ales când obligația de a executa deciziei în cauză revine unei autorități administrative. Reclamanta a parcurs procedurile instituite în favoarea sa și este doar culpa autorităților că ea nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să beneficieze, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantei, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente. Luând în considerare intervalul scurs și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului trecut în proprietatea statului în cursul anului 1989, iar Dispoziția nr.41146/(...), emisă de P. mun. C.-N., poate fi asimilată unui bun în sensul art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. E. a D. O. și a L. F., nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă. Nu poate fi opusă reclamantei împrejurarea că nu a fost încă emisă decizia în temeiul raportului de evaluare însușit de către părți, sau că dosarul nu ar fi complet, întrucât toate aceste aspecte se datorează exclusiv modului în care S. Român a înțeles să reglementeze și să organizeze întreaga procedură de acordare a despăgubirilor, procedură care nu este finalizată după trecerea a 8 ani de la data depunerii notificării. Toate aceste considerente conduc la concluzia că refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptățită reclamanta este unul nejustificat, în sensul art.2 alin.1 lit.i din L. nr.554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv. Pârâtul S. ROMÂN prin C. C. pentru S. D. prin întâmpinare (f.25-27) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele: Prin notificarea nr. 40445/3/452 din (...) reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. Gorunului nr.14-16 ap.4 C.-N.. Prin Dispoziția nr. 41146/(...), P. M. C.-N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis S.ui C. C., fiind înregistrat sub nr. 32544/CC, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005. Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 41146/2006, a fost transmis de P. M. C.-N., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la S. C. C. sub nr. 32544/CC. Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a D. O., executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de C. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi împotriva Italiei ) sau să se bucure de efect parțial . Curtea admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi. Parcurgerea procedurii instituite de T. VII din L. nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească . Curtea de la S. amintește în mod constant în jurisprudența sa că ea a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din C., mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative. Noțiunea de «. poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. Curtea reține astfel că reclamanta este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la C. pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. nr.30/1994. Prin urmare, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a D. O.. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția R., Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a R. în cauzele Togănel și Grădinaru și Jujescu contra R., ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care acesta se prevalează. Curtea reține că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul și să nu expună astfel R. la onouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia D. O. de la S. astfel că va admite acțiunea și în temeiul dispozițiilor legale amintite mai sus va obliga pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamanta. Este cunoscut faptul că potrivit art. 21 alin. 2 din Constituția R., dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate. De altfel, în cauza Dumitru Popescu împotriva R., Curtea E. a D. O. a arătat că un asemenea sistem „bazat pe prioritatea C. și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de C. și de protocoalele sale adiționale."; S-a mai precizat că, din moment ce C. face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință „obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."; În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție „de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați"; (cauza S.C. Concept LTD S.R.L. și Manole împotriva R.). În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001. Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamanta este ținută să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 8 - 9 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă. Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanta a fost lipsită în mod arbitrar de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către S. Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă. De altfel, în cauza Belasin împotriva R., Curtea a statuat că O.U.G. nr. 8. vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat dar cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor. Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză. În consecință, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale T.ui VII al Legii nr.247/2005 va admite acțiunea reclamantei așa cum se va regăsi în dispozitivul prezentei sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E Admite cererea reclamantei N. C. M. domiciliată în C.-N. Bdul 21 Decembrie nr.137 ap.136 jud. C., împotriva C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B. C. F. nr. 202 sector 1. Obligă pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.7 din Titlu VII din L. nr.247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr.247/2005 urmare a evaluării efectuate în condițiile art.16 alin.5 și 6 ale T.ui VII din L. nr.247/2005 pentru imobilul situat în C.-N. str. Gorunului nr.14-16 ap.4 înscris în CF indiv. 64929 C.-N. și CF Col.nr.811 C.-N. nr.top.5985/IV, 5986 care face obiectul dosarului nr. 32544/C aflat în evidențele pârâtei. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER I. C. V. D. Red.CI Dact.SzM/5ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 4668/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 458/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
