Sentința civilă nr. 596/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 596/2011
Ședința publică de la 20 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de petentul C. Ș. PENTRU E. I., în contradictoriu cu SIM V. și U. " S. H." - F. DE
P. - P. B., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ. se prezintă pentru intimatul Sim V., avocat O. A., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare, comunicată cu partea prezentă. Reprezentanta intimatului Sim V. depune la dosar un punct de vedere și copia unei hotărâri pronunțată de ătre această instanță. Curtea pune în discuția părții prezente competența prezentei instanțe. Reprezentanta intimatului Sim V. apreciază că această instanță este competentă material să judece cauza, raportat la maniera de organizare a U. S. H., de natură a putea fi asimilată ca o autoritate puvblică centrală. Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale. C U R T E A Prin cererea de chemare în judecată reclamantul SIM V. a chemat în judecată pe pârâtul C. Ș. PENTRU E. I. ȘIMLEU-S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul are calitatea de profesor cu studii superioare, licențiat în Ș. ale E.i, titlu obținut în urma examenului de licență, sesiunea iulie 2009, la F. de P.-P. din B. - Specializare P. din cadrul Universității S. H.; să se dispună obligarea pârâtei la recunoașterea calității reclamantului de profesor cu studii superioare și încadrarea în consecință a reclamantului pe postul de profesor cu studii superioare începând cu luna septembrie 2009; acordarea drepturilor salariale aferente acestei titulaturi începând cu luna iunie 2010; să se dispună obligarea pârâtei la operarea în cartea de muncă a reclamantului a celor de mai sus și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei în baza unui contract individual de muncă, având o experiență de peste 30 de ani de activitate. R. a urmat cursurile Facultății de P.-P. din B. - Specializare P. din cadrul Universității S. H. cu durata de 3 ani. Până la data obținerii licenței reclamantul a fost încadrat ca și „. sprijin";. În anul 2009 reclamantul a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiat în Ș. ale E.i. Ca urmare a obținerii T. de licențiat în științe ale educației, la începutul anului 2010,reclamantului i-a fost întocmită fișa postului, pârâta recunoscând prin aceasta decizie încadrarea reclamantului pe postul de profesor cu studii universitare în domeniul psihologiei cu grad I. Totodată reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale aferente acestei titulaturi până în luna iunie 2010. Începând cu luna iunie 2010, pârâta fără nici o justificare, a refuzat să mai recunoască calitatea de profesor cu studii superioare a reclamantului, diminuând totodată salariul acestuia. Arată că pârâta nu a comunicat reclamantului vreo decizie în baza căreia înțelege să-l retrogradeze din postul său de profesor o dată recunoscut și nici nu a comunicat acestuia vreo decizie de diminuare a veniturilor salariale convenite corespunzător pregătirii. Pârâta a comunicat reclamantului o adresă nr.518/(...), prin care, ca răspuns la cererea acestuia, susține că va respecta dispozițiile O.G. nr. nr.10/2009, ca urmare a răspunsului oficial dat de către I. Ș. J. S. R. apreciază că pârâta realizează un abuz nerecunoscând calitatea de licențiat în Ș. ale educației a reclamantului, formă de învățământ la distanță, prejudiciindu-l pe acesta în drepturile sale recunoscute de lege. Cel mai relevant lucru în prezenta cauză este faptul că diploma de licență a reclamantului este valabilă până în prezent. Nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-a pronunțat în sensul revocării, constatării nulității sau anulării acestei diplome. Licența obținută de reclamant își produce efectele juridice, aceste efecte fiind obligatoriu a fi recunoscute de pârâtă. Pârâta nu poate, în mod legal să ignore și să încalce dreptul reclamantului de a fi licențiat a unei instituții de învățământ superior, atestat printr-un înscris oficial, anume adeverința nr.1235/(...), valabil până la eliberarea în original a diplomei de licență. Adeverința atestă obținerea de către reclamant a T. de licențiat în Ș. ale E.i. Reclamantă apreciază că în baza celor invocate rezultă dreptul acestuia de a-i fi recunoscută calitatea de profesor licențiat în Ș. ale educației și de a-i fi plătite drepturile salariale aferente acestei titulaturi, motiv pentru care acesta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Prin întâmpinarea formulată pârâta C. Ș. PENTRU E. I. ȘIMLEU-S. solicitărespingerea acțiunii formulată de reclamant, invocând O.G. nr. nr.100/2009 privind dreptul studenților înmatriculați în formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programul de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, ordonanța care a fost declarată constituțională conform Deciziei nr.1646/(...), respectiv O. nr.5202/22 septembrie 2009, pentru drepturile studenților cu formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă neautorizate/neacreditate ale Universității S. H. în perioada 2005-2008, nu le sunt recunoscute studiile de licență, acestea fiind urmate la o formă de învățământ neautorizată/neacreditată. Analizând cu prioritate excepția invocată raportat la disp. art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele: Competența materială de fond în materia contenciosului administrativ potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ este reglementată în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ. Din această perspectivă, speța de față pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu care partajează competența în funcție de locul autorității administrației publice emitente aactului a cărui nelegalitate s-a invocat pe calea art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Universitatea S. H. București este o instituție de învățământ superior căreia prin lege i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și îi este recunoscută utilitatea publică sens în care poate fi asimilată noțiunii de autoritate publică așa cum este stabilită la art. 2 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Astfel, este de stabilit dacă în speță autorul actului administrativ, recte Universitatea S. H. București este o persoană juridică asimilată unei autorități centrale sau locale. Curtea reține că deși în aparență s-ar putea reține că aceasta având sediul în București ar părea că este o autoritate centrală nu s-a demonstrat că are o structură și o organizare similară cu o autoritate a administrației publice centrale de stat. Așa fiind, Curtea reține că în speță se aplică regula conform căreia unitatea de învățământ superior este asimilată cu o autoritate publică locală și drept urmare competența de fond a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește anularea actelor sale ori a constatării nelegalității acestora pe calea prevăzută la art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu trimitere și la art. 2 pct. 1 lit. d) c.pr.civ. aparține conform tribunalului și nu curții de apel. Din această perspectivă, ținând seama și de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 Curtea urmează ca în temeiul art. 158 și art. 159 și art. 1591 C.pr.civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Sălaj ca instanță de contencios administrativ căreia i se va declina competența. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII H O T A R A S T E : Declină competența de soluționare a cererii formulată de SIM V. dom. în Ș. S. str.S. B. nr.38, ap.2, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâtul C. Ș. PENTRU E. I. ȘIMLEU-S. cu sediul în str. N. B. nr.19, jud. Sălaj, în favoarea Tribunalului Sălaj ca instanță de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER L. U. M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 1238/25, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3361/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
