Sentința civilă nr. 631/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 631/2011
Ședința publică de la 01 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : M. T.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul P. C. T., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA NĂSĂUD și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (L. Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentrupârâți, consilier juridic I. M. C., cu delegație la odsar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este timbrată. Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentantul pârâților solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor ca temeinice și legale. C. reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin acțiunea formulată reclamantul P. comunei T. a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României prin C. de C. B.-N. solicitând anularea pct. 2 al deciziei nr. 30/(...) a C. de C. B.-N. anularea încheierii nr. VI/57/(...), pronunțată de C. de C. B.-N., cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că prin decizia susmenționată s-a solicitat recalcularea drepturilor salariale acordate în anul 2009 angajaților Primăriei comunei T. Î. acestei decizii s-a formulat contestația nr. 2402/(...) înregistrată pe rolul C. de C. B.-N. sub nr. 1228/(...). Această contestație a fost respinsă prin încheierea nr. VI/57/(...). Se consideră că se impune anularea punctului 2 din decizia nr. 30/2010, cât și a încheierii nr. VI/57/2011 emise de către C. de C. BN, întrucât, potrivit art. 1 alin. 1 din L. nr. 130/1996 republicată „contractul colectiv este convenția încheiată între patron (persoana juridică), pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă", iar potrivit art. 7aln. 2 „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților". Personalul contractual și funcționarii publici din cadrul Primăriei comunei T. au aderat la S. liber Ardealul filiala BN, prin încheierea civilă nr. 2., pronunțată în dosarul (...). Contractul colectiv de muncă al personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei T. a fost aprobat prin HCL nr. 1., fiind prelungit pentru încă un an prin actul adițional nr. 620/(...). Ulterior, în anul 2009 contractul colectiv de muncă a fost aprobat prin HCL nr. 13/(...). În ceea ce privește acordul colectiv privind rapoartele de serviciu ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei T., acesta a fost aprobat prin HCL nr. 6. și ulterior prin HCL nr. 12/(...). Toate aceste hotărâri au fost înaintate către Instituția prefectului BN, iar la controlul legalității au primit aviz favorabil. Față de aceste aspecte și având în vedere dispozițiile art. 68 lit. b din L. nr. 215/200la s-a procedat la punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local. Cu privire la drepturile de natură salarială considerate de pârâta de rând 1 ca fiind acordate cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, se precizează faptul că acestea respectă contractele/acordurile colective încheiate, astfel: sporul de fidelitate a fost acordat unui singur angajat în conformitate cu dispozițiile art. 21 pct. 5 lit. c din contractul colectiv; indemnizația pentru ținută decentă a fost acordată în conformitate cu dispozițiile art. 43 pct. 14 din contractul colectiv; sporul de 10% pentru activitatea desfășurată în teren a fost acordat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 5 lit. f din acordul colectiv, respectiv cu dispozițiile art. 21 alin. 5 lit. i din contractul colectiv; sporul de 10% pentru relații cu publicul a fost acordat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 5 lit. e din acordul colectiv, respectiv cu dispozițiile art. 21 alin. 5 lit. h din contractul colectiv. Deoarece acordul/contractul colectiv de muncă a primit avizul de legalitate din partea Instituției prefectului BN, fără ca ulterior să fie atacate în instanța de contencios administrativ și fiscal, se consideră că drepturile salariale susmenționate au fost acordate legal. Drepturile salariale de natura celor susmenționate au fost acordate tuturor angajaților din cadrul primăriilor aflate pe raza județului BN încă din anul 2006. În această situației, prin neacordarea acestor drepturi salariale s-ar fi produs o discriminare față de angajații primăriei T. În drept, se invocă dispozițiile art.7, 8, 11 din L. 554/2004. Pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru C. de C. de J. C. prin întâmpinare (f.15-25) a solicitat respingerea cererii ca legală. Tribunalul Bistrița Năsăud - secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 924 din 20 sept.2011 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționarea cererii în favoarea C. de A. C. - secția comercială de cont. administrativ și fiscal în considerarea disp.art.10 alin.1 din L. nr.554/2004 și ale art.3 pct.1 C.proc.civ. și în raport de H. nr130/2010 a P. C. de C. prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de conturi, în vigoare de la data de (...). Având în vedere decizia nr.3825 din 29 iunie 2011 pronunțată de I. în dosar nr.(...) prin care această instanță s-a pronunțat într-un conflict de competență, C. reține că prin această hotărâre s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea C. de A. C. Prin urmare astfel investită instanța reține următoarele: Prin decizia nr.30 din (...) emisă în baza prevederilor L. nr.94/1992 de Curtea de Conturi a României - C. de conturi B.-N. - s-a constatat că în cursul anului 2009 au fost acordate nelegal drepturi salariale personalului contractual și al funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al instituției, dispunându-se măsuri de remediere. Î. acestei decizii reclamantul a formulat contestație cu privire la acordarea drepturilor salariale a sporurilor în baza Acordului colectiv de muncă, iar prin încheierea nr.VI/57 din (...) a C. de C. a R. a fost respinsă contestația P.ui comunei T. Prin urmare împotriva celor două acte administrative reclamantul a formulat acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestora ca nelegale și netemeinice. Obiectul acțiunii în contencios administrativ se referă la anularea parțială a deciziei nr.30 din (...) emise Curtea de Conturi a României respectiv anularea pct. 2 al acestuia și a încheierii nr.VI/57 din (...) emisă de pârâtă. O abordare a motivelor invocate în susținerea acțiunii determină instanța să constate că principala problemă juridică adusă în discuție este aceea a acordării drepturilor salariale de către autoritatea publică. De esența regimului juridic al drepturilor salariale a personalului bugetar este faptul că ele se stabilesc exclusiv prin lege. E. atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă și partea variabilă a salariului cât și cuantumul acesteia. Astfel se explică faptul că toate reglementările care vizează statutul funcționarului public sau al personalului contractual (L. nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, L. nr.53/2004 , Codul muncii cu modificările și completările ulterioare) L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă) prevăd pe de o parte natura legală a drepturilor salariale iar pe de altă parte interdicția ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt atributul legiuitorului. Așa a apărut necesitatea ca executivul să adopte legea privind sistemul unitar de salarizare pentru salariații din instituțiile bugetare. La nivelul Primăriei comunei T. s-a încheiat acordul/contractul de muncă între P. comunei și salariații cu contract de muncă, funcționari publici ce cuprind prevederi care încalcă actele normative în vigoare privind drepturile salariale de care pot beneficia funcționarii publici și personalul contractual din instituțiile bugetare. E. real că potrivit art.12 alin.1 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, acestea pot fi încheiate și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă tot atât de adevărat este faptul că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În conformitate cu prevederile art.10 din OUG nr.1/2010 și în raport de prevederile art.30 din L. cadru nr.330/2009 se constată că începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru 330/2009. Prin urmare, prin lege s-a stabilit nevalabilitatea unor astfel de acorduri și unor acte administrative, astfel încât pârâta Curtea de Conturi a României a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte, din moment ce a constatat că sporurile au fost stabilite peste prevederile legale în vigoare. În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 188/1999 și ale art.22 din HG 833/2007 care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege. Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul 2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrardispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L. 330/2009. C. relevă că în speță sunt incidente pe de o parte prevederile art.30 alin.1 din L. nr.330/2009, ale art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010, art.5 alin.1 și respectiv art.10 din același OUG nr.1/2010. Coroborând aceste dispoziții legale rezultă că în anul 2009 ca prim an de aplicare etapizată a L. unitare de salarizare nu puteau fia cordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced legii cadru de salarizare. Așa cum a arătat și pârâta aspectul esențial de lămurit în prezenta cauză este de a ști dacă sporurile de fidelitate, indemnizația pentru ținută decentă, sporul de 10% pentru activitatea desfășurată în teren, sporul de 10% pentru relații cu publicul prevăzute în acordul colectiv, erau legal acordate, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze și în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010. Așa fiind, susținerile reclamantului conform cărora Acordul colectiv de muncă nu a făcut obiectul vreunei analize de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, este lipsită de relevanță deoarece instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Prin urmare, urmând a avea de stabilit legalitatea acordării tuturor acestor sporuri prevăzute prin A. colectiv, instanța urmează să se raporteze la dispozițiile imperative ale art.31 din L. nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căreia pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Această dispoziție legală trebuie coroborată cu prev. art.72 din L. nr.188/1999 care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Așadar, din aceste dispoziții legale C. relevă că nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, deoarece din punctul de vedere al L. nr.188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. De altfel negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. nr.188/1999 nu pot negocia prestații suplimentare. Nu în ultimul rând această concepție a fost preluată și de L. nr.330/2009 atunci când prevede expres în anexa 3 care sunt sporurile și alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. Cât privește sporul de stabilitate, fidelitate și loialitate potrivit acestei legi, el nu se mai regăsește printre acestea. Prin urmare, sporul de fidelitate prevăzut în Contractul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale. Cât privește acordarea indemnizației de ținută decentă prev. în art.31 (14) din Contractul colectiv de muncă, aceasta nu are temei legal deoarecepotrivit L. 188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, art.31 statuează că aceștia sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului pe care primesc gratuit, iar personalul din Primăria comunei C. nu se încadrează în această categorie. Aceasta deoarece este cunoscut faptul că anumite categorii de personal bugetar sunt obligate să poarte uniformă în timpul serviciului, obligație căreia îi corespunde dreptul de a primi acea categorie de la instituția unde-și desfășoară activitatea uniforma respectivă. În genere aceasta este prevăzută în cazul polițiștilor, conform art.1 alin.1 din L. nr.360/2002 privind statutul polițistului, respectiv categoriei salariaților bugetar cu statut special , ceea ce nu este cazul întregului personal din cadrul comunei C. Drept urmare și în ceea ce privește acordarea acestei indemnizații pentru ținută decentă, în mod întemeiat pârâta a statuat că ea a fost acordată în mod nelegal. Aceeași este situația și în ceea ce privește celelalte două sporuri respectiv pentru relații cu publicul și pentru activitatea desfășurată în teren, acestea neconstituind drepturi salariale ce puteau fi negociate prin acordul/contractul colectiv de muncă. Pentru toate aceste considerente instanța reține că în speță actele administrative a căror anulare se cere sunt legale și temeinice, motivele invocate de reclamant fiind neîntemeiate, urmează ca în temeiul art. 18 din L. contenciosului administrativ acțiunea să fie respinsă. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. T. împotriva pârâtei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA NĂSĂUD. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 1 noiembrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER I. C. T. M. Red.CI Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 3783/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 104/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
