Sentința civilă nr. 642/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 642/2011
Ședința de la 03 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții SC A. S., M. A. SI D. R., SC I. S., având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 26.10, respectiv (...), reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
De asemenea, la data de (...), pârâta SC I. S. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9705 din 12 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. (...) a J. C.-N., a fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei invocată de pârâta S. A. S.
S-a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI D. R., S. I. S. C.-N. și S. A. S. S., având ca obiect constatare nulitate, în favoarea CURȚII DE A. C., SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea reconvențională depusă în dosarul nr. (...) al J. C.-N., reclamantul M. N. a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2031/(...).
Prin precizarea depusă în data de (...), reclamantul din dosarul de față
(pârât-reclamant în dosarul nr. (...)) a invocat drept temei juridic al cererii reconvenționale art. III din L. nr. 169/1997, iar în ședința publică din data de (...), reprezentanta acestuia a precizat oral că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a și c din L. nr. 169/1997.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională depusă prin serviciul registratură la data de (...), intervenienta S. A. S. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de judecată și a solicitat disjungerea cererii reconvenționale și trimiterea spre soluționare instanței competente.
La termenul de judecată din data de (...), instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant M. N. cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. (...).
În ceea ce privește excepț ia neco mp e tențe i mater iale a judec ător ie i invocată de pârâta S. A. S., instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 pct. 1 din C. de procedură civilă raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 5., actualizată, litigiile privind actele administrative emise sauîncheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2031/(...) a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată a fost emis de M. A. și A. (actualul M. al A. și D. R.). Acest act emană, deci, de la un organ administrativ, autoritate publică centrală, fiind întocmit în cadrul competențelor legale ale acelui organ și materializat printr-o decizie de autoritate în materie supusă evaluării de legalitate și oportunitate administrativă.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de constatare a nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a și c din L. nr. 169/1997 și a subliniat că, în temeiul alineatului 2, aceste acțiuni sunt cauze civile, date în competența judecătoriilor.
Potrivit dispozițiilor art. III alin. 2 din L. nr. 169/1997, modificată, cererile în constatarea nulității absolute întemeiate pe prevederile primului alineat sunt în competența instanțelor judecătorești de drept comun . Cu alte cuvinte, această prevedere legală nu instituie o competență specială, fiind aplicabile regulile de drept comun de stabilire a competenței; în lipsa unei menționări exprese, nu ar putea fi interpretată nicidecum în sensul că doar judecătoriile sunt chemate să se pronunțe asupra cererilor în constatarea nulității. De altfel, indiferent de motivele de nulitate invocate, în materia contenciosului administrativ competența materială este stabilită în funcție de organul emitent al actului, aspect de care nu se poate face abstracție.
În conformitate cu dispozițiile art. 159 pct. 2 din C. de procedură civilă, normele cu privire la competența materială au un caracter imperativ, de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, iar instanțele judecătorești sunt ținute să le respecte.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 158 și urm. din C. de procedură civilă și art. III alin. 2 din L. nr. 169/1997, modificată, raportat la art. 3 pct. 1, art. 8 alin. 1 C.pr.civ., art. 10 alin. 1 din L. nr. 5., actualizată, instanța a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cererii și, pe cale de consecință, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Curții de A. C., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
La data de 26 septembrie 2008 cauza a fost înregistrată la Curtea de A.
C.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 mai 2010 M. A. și D. R. asolicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile și în subsidiar, în cazul respingerii primei excepții care primează, respingerea acțiunii ca fiind tardivă, iar pe fond ca neîntemeiată.
Reclamantul solicită constatarea nulitătii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2031 emis la data de 30.(...) de M. în favoarea S. Z. B. S.A..
Având în vedere cererea acestuia invocă excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.
Potrivit art. 1 alin. (1) din L. nr. 5. "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. "
Art. 2 alin. l lit. c) din lege definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate în vedereaexecutării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. În interpretarea acestui text de L., certificatul a cărui anulare se solicită este un "act administrativ" (fiind emis "de o autoritate publică în vederea executării ori organizării executării legii"), cu caracter individual deoarece este adresat în sarcina unui număr determinat de persoane și stabilește drepturi și obligații pentru subiecții cărora li s-a adresat.
În lumina celor de mai sus, având în vedere obiectul acțiunii se constată că suntem în prezența unui un act administrativ cu caracter individual supus cenzurii instanței de contencios administrativ.
Întrucât ne aflăm în prezența unui act administrativ cu caracter unilateral, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 și ale art.11 alin. (1) din L.
554/2204, adică termenul de formulare a plângerii prealabile este de nu mai târziu de 6 luni de la data luării la cunoștință, iar termenul de introducere al acțiunii este de 6 luni (ce curge diferențiat) sau, pentru motive temeinice, și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință.
În raport de aceste dispoziții, solicităm, în principal respingerea cererii ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca fiind tardiv formulată.
Una din condițiile acțiunii în contencios administrativ, prevăzută de - L. nr.5. a contenciosului administrativ, este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile și termenele prevăzute de art. 7. Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Astfel, alineatul 3 al art. 7 din L. nr. 5. prevede că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și terțul care se consideră vătămat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept, dar nu mai târziu de 6 luni de la data luării la cunoștință.
Numai după parcurgerea acestei proceduri - condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, persoana, dacă se consideră în continuare nemulțumită de răspunsul primit ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune în contencios administrativ pe rolul instanței de judecată, în termenele prevăzute de art. Il din lege.
Dreptul rec1amantului la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde rec1amației administrative prealabile sau la expirarea termenului de 30 zile în care aceasta era obligată să răspundă.
În speță, rec1amanta nu anexează, potrivit art. 12, dovezile din care să rezulte că a fost îndeplinită procedura prealabilă a rec1amației administrative, respectiv copii de pe cererea adresată autorității publice.
Neparcurgerea procedurii prealabile poate fi invocată oricând în fața instanței de judecată, atât pe cale de excepție, cât și pe fond, în fața instanței de fond sau în căile de atac, de orice parte și chiar de către instanță din oficiu, fiind vorba de respectarea unei norme imperative, de ordine publică, ce atrage caracterul absolut și peremptoriu al excepției inadmisibilității acțiunii.
De asemenea, apreciem că acțiunea contravine și dispozițiilor art. 109 alin. (2) Cod proc. civ. "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, in condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecată." În consecință, anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, reclamanta trebuia să parcurgă procedura administrativă prealabilă. ar, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă căa fost îndeplinită această condiție de investire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acțiunii.
Având în vedere dispozițiile imperative ale L. nr. 5. cu privire la obligativitatea îndeplinirii de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim a plângerii prealabile înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ (dispoziții imperative de strictă și imediată aplicare de la care nu se pot face derogări nici chiar cu acordul instanței), coroborate cu dispozițiile art. 109 Cod proc. civ., raportat la lipsa depunerii unor dovezi în acest sens de către rec1amantă, solicităm admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă
2. Excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile L. nr. 5.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a L. contenciosului administrativ Actul atacat a fost emis de către M. A. și D. R. în anul 1998, cu 12 ani înaintea introducerii acțiunii în anulare. Acțiunea a fost introdusă la instanța de judecată în anul 2010, când în vigoare erau dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din L. nr. 5., care prevăd: "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Chiar dacă s-ar considera incidente dispozițiile legale de mai sus potrivit cărora termenul de 1 an se calculează de la data "comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului- verbal de conciliere, după caz", considerăm că interpretarea acestor dispoziții trebuie să se facă în concordanță cu principiul stabilității raporturilor juridice, astfel încât nu poate fi admisibilă o acțiune de anulare a unui act administrativ
12 ani de la data emiterii acestuia.
În speță, se poate constata că reclamanta, cu o minimă diligență, ar fi putut să afle de existența certificatului de atestare atacat cu mult Înainte de data introducerii acțiunii. S-a creat posibilitatea reală pentru reclamantă de a cunoaște despre existența actului, aceasta având posibilitatea de a-l contesta în situația în care aprecia că este vătămată în drepturile sale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
De asemenea, având în vedere că reclamanta este terț față de actul atacat, termenul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acțiune este data înscrierii în C. funciară, deoarece efectul Î. În cărțile funciare este opozabilitatea față de terți.
Aceste dispoziții nu cer ca terța persoană să fi intrat in posesia actului, ci doar ca acesta să fi luat la cunoștință despre existența actului, dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai promova acțiunea.
Certificatul de proprietate a fost emis în temeiul HG.8.. Potrivit prevederilor art. 5 alin.1 din hotărâre, certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, adică L. nr. 7/1996 privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară care la art. 25 alin. (1) prevede că înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data Î. cererii.
Ca atare, condiția luării la cunoștință despre existența actului, a fost
Îndeplinită de la data Î. în C. funciară.
Coroborând cele două condiții prevăzute de L. nr. 5. pentru terții față de act (luarea la cunoștință și nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință), solicită să se constate că pentru admisibilitatea acțiunii reclamanta are obligația să facă dovada că a promovat acțiunea nu mai târziude 1 an de la data înscrierii în C. funciară, în caz contrar fiind decăzuți din dreptul de a mai promova acțiune.
F. de aceste aspecte, apreciem că termenul de 1 an reglementat de art. 11 alin. 2 (termen de decădere ce-și găsește rațiunea în considerente ce țin de respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice) din L. nr.
5. este împlinit.
Ca o concluzie a celor expuse, apreciem că este întemeiată excepția tardivității acțiunii, solicitând admiterea ei.
Pe fond, L. contenciosului administrativ definește actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În aceste condiții, solicită să se constate că legalitatea actului administrativ atacat este susținută de dispozițiile legale în vigoare, actele emise de M. respectând procedurile legale.
Astfel, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.
2031 a fost emis la data de (...), în baza L. nr. 15/1990, HG. 8." și a Criteriilor Comune nr. 2665/1 C/311/1992 și Completări le nr. 4253161N/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat, emise de M. F. și M. L. P. și A. T., având avizele OCAOT A județean și al celorlalte instituții abilitate în acest scop, pentru suprafața de 213.221 mp..
Potrivit prevederilor art. 20 din L. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat in societăți comerciale pe acțiuni, "bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia" (aici fiind inclus și terenul), iar prin actele emise de minister, în temeiul HG. 8., s-a certificat acest drept legal de proprietate. M. a avut în vedere documentația depusă de societatea în cauză, care era avizată și aprobată de organele lega le abilitate, potrivit HG. nr. 8. și Criteriilor de aplicare.
Conform art. 15 Cap. IV din aceste criterii, documentația se înaintează la compartimentul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor județene, unde reprezentantul acestuia, împreuna cu reprezentantul OCAOT A verifică și avizează datele înscrise în planuri și anexe.
Actele administrative se bazează pe o prezumție de autenticitate și veridicitate. A. trăsătură a actelor administrative derivă din faptul că, fiind elaborate în executarea legii, sunt considerate, pe de o parte, ca fiind acte autentice, o emanație a organului abilitat În acest scop de lege, iar pe de altă parte, că datele pe care le cuprind sunt conforme cu realitatea. Așadar, reclamanții au obligația să facă dovada că actele atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii acestora, în caz contrar urmând ca acțiunea să fie respinsă ca nefondată, conform principiului de drept potrivit căruia actul este valabil până la proba contrară, sarcina probei fiind a reclamanților.
Mai mult, de la data emiterii lui și până la data formulării cererii, actul administrativa produs efecte juridice depline, astfel încât declararea lui ca ne legală ar aduce atingere principiului salvgardării stabilității și securității raporturilor juridice.
Apreciază că prin admiterea cererii s-ar încălca dispozițiile comunitare care reglementează dreptul la un proces echitabil (Convenția Europeană a
Drepturilor Omului - art. 6), principiile statutate prin C. bunei administrații (Recomandarea CM/Rec 2007 - 7 a Consiliului de M. al U. E.) și s-ar ignora practica Curții E. a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la L., reglementări care potrivit principiului reglementat de art. 148 alin. 2 din Constituția României au prioritate în raport de dispozițiile interne.
Pentru cele ce preced, solicită, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în cazul respingerii primei excepții care primează, respingerea acțiunii ca tardiv formulată și cazul respingerii excepțiilor respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta S. I. S.RL. a depus la dosar o cerere prin care invocă INADMISIBILITATEA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ, raportat la lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii ( litisconsorțiu ), respectiv la faptul că reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și pe beneficiarul certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui nulitate se solicită.
Obiectul cererii de chemare în judecată îI constituie nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.
2031/(...).
Actul a cărui nulitate absolută parțială s-a invocat prin cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost precizată este un act administrativ jurisdicțional, unilateral, constitutiv de drepturi.
Conform art. 47 C. proc civ. : "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ".
Textul citat reglementează litisconsoțiul sau coparticiparea procesuală. Deși din prevederile textului citat, s-ar putea desprinde concluzia că
Întotdeauna coparticiparea procesuală are caracter facultativ, IN REALITATE, există situații când COPARTICIPAREA PROCESUALĂ ARE CARACTER OBLIGATORIU.
Distincția dintre litisconsorțiu facultativ și obligatoriu prezintă importanță deosebită, deoarece jurisprudența este unanimă în a considera că intr-o acțiune în anulare sau nulitatea unui contract, instanța trebuie să constate nevalabilitatea actului juridic față de toate părțile și întrucât pronunțarea unei hotărârii uniforme prezintă o necesitate obiectivă, În materia nulității actelor juridice, litisconsorțiu este Întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.
A. principiu se aplică și în speța dedusă judecății deoarece natura acțiunii, în constatarea nulității parțiale absolute a titlului de proprietate emis de către M. A. și A. , dă naștere unui litisconsorțiu necesar, pasiv, obligatoriu și unitar, deoarece instanta trebuie să constate nevalabilitatea actului administrativ jurisdicțional atât față de emitent cât și față de beneficiar, căci pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate juridică obiectivă în materia nulității actelor juridice, N. FI C. CA A. ACT J. SĂ FIE V. F. DE E. SI N. F. DE B.
În condițiile în care reclamantul nu a înțeles să formuleze acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale și față de beneficiar, se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin concluziile scrise înregistrate la 26 octombrie 2011, reclamantul M. N.a solicitat admiterea cererii introductive.
În motivare reclamantul a arătat că solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii introductive de instanța formulata la ultimul termen de judecata de catre parata S. S., avand in vedere faptul ca impotriva S. S. s-a pronuntat de catre Tribunalul Comercial Cluj la data de 31 octombrie 2005 in dos .nr.(...) (43/2005), avand ca obiect faliment, o sentinta prin care se admitea cererea lichidatorului de a inchide procedura si s-a dispus radierea societatii de la ORC C. A. hotarare a ramas irevocabila, prin neatacare.
Consideră ca eroarea paratei cu privire la existenta sau inexistenta S. Z. S.A. B., beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate dedus judeca ti i, este rezultatul faptului ca aceasta hotarare nu a fost operata de O.,asa cum rezulta si din certificatul constatator anexat la prezentele concluzii scrise.
Dar, consider ca trebuia efectuata o verificare suplimentara, iar parata ar fi putut constata din programul ECRIS (vezi extrasul anexat la prezentele concluzii scrise) ca aceasta societate a fost lichidata si s-a dispus in legatura cu ea,. radierea de la ORC C., astfel incat o cerere de chemare in judecata a acesteia nu ar fi condus decat la necesitatea ridicarii exceptiei lipsei capacitatii de folosinta.
In acest context, nu puteam chema in judecata decat emitentul actului, respectiv ministerul, chemand totodata în judecata si beneficiarii secundari ai acestui act, respectiv ceilalti doi parati, cumparatori ai terenurilor.
In concluzie, in lumina actelor depuse la dosar, consider ca se impune respingerea exceptiei inadmisibili tatii actiunii invocata de parata S. I. la ultimul termen de judecata.
B. Totodata, solicită respingerea excepției tardivitatii introducerii actiunii introductive de instanta, invocata atat de parata S. S., cât si de paratul M. A. si D. R., avand in vedere argumentele expuse pe parcursul acestui litigiu, precum si luand in considerare concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza.
1.Astfel, dupa cum a invederat instantei de judecata pe parcursul acestui litigiu, si asa cum reiese si din actele depuse la dosar, subsemnatul reclamant nu a avut cunostinta de faptul ca parata SC I. S. R. L. are un drept de proprietate intabulat in cartea funciara care sa aiba ca obiect terenul asupra carui a am dobandit dreptul de proprietate in baza sent.civ.nr.5307/2006 pronuntata de J. C.-N. in dos.nr.3849/2006 decat dupa ce a fost citat prima data in dos.nr.(...) (dosar din care s-a disjuns prezentul dosar) si M7 s-au comunicat actele de proprietate invocate de catre S. I. S. R. L. (a depus pentru termenul din data de (...) si copia primei citatii in dosarul metnioant mai sus).
2. In ceea ce priveste actiunea civila indicata de catre parata la termenul anterior si inregistrata la J. C. -N. sub nr .(...), a solicit să se observe din cuprinsul acesteia faptul ca aceasta a fost promovata de catre reclamant, iar in partea finala a acesteia solicitam sa mi se prezinte tocmai asa-zisele acte de proprietate invocate de catre pârâta (ceea ce dovedeste inca o data faptul ca la acea data nu aveam cunostinta de situatia de carte funciara din c.f.nr.3N) .
Menționează totodata faptul ca judecata cauzei dedusa judecatii in dos.nr.(...) a fost suspendata pana la solutionarea irevocabila a cauzei dedusa judecatii in dos.nr.(...) astfel incat nu s-a efectuat nici o expertiză.
3. In ceea ce priveste temeiul juridic care permite promovarea actiunii introductive de intanta la data de 30 noiembrie 2007 este art.ll alin.2 din L. nr.5. conform caruia:
,,(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
In conditiile in care, asa cum rezulta din cele sutinute la termenele anterioare, precum si din actele pe care le depun pentru acest termen de judecata, reclamantul s-a aflat in imposibilitate de a lua la cunostinta de intabularea dreptului de proprietate asupra trerenului in li tigiu si in favoarea paratei S. C. I. S. decat dupa ce s-a promovat actiunea introductiva de instanta in dos.nr.(...), si i s-au comunicat actele de proprietate atat pentru S. S., iar, ulterior, si pentru S. S.A., consider ca sunt aplicabile prev.art.ll alin. 2 din L. nr.5..
4. Totodată, având in vedere faptul ca s-a pus problema identității dintre terenul asupra căruia s-a intabulat dreptul de proprietate in favoareareclamantului si cel asupra căruia s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea paratei menționate mai sus, face încă odată precizarea ca nu s-a efectuat nici un raport de expertiza in cauza dedusa judecații in dos.nr.(...), dar, aceasta identitate, a rezultat din poziția ambelor parti.
Astfel, a solicitat sa se observe faptul ca acțiunea introductiva de instanța din dos.nr.(...) are ca obiect grănițuire, iar acțiunea introductiva de instanța din dos.nr.(...) are ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise in favoarea persoanelor care i-au instrainat dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, precum si rectificarea cartilor funciare in care este intabulat dreptul acestuia de proprietate.
5. Totodata, solicita a se observa faptul ca, concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza vin in sprijinul pozitiei reclamantului procesuale, respectiv, rezulta ca nu aveam de unde sa cunosc existenta certificatului de atestare a dreptului de proprietate dedus judecatii atata timp cat, nu a fost operat de catre lucratorii de carte funciara in cartile funciare vechi din care urma sa se transmi ta in celelate carti funciare in care se afla in prezent intabulat dreptul de proprietate al paratilor.
In concluzie, reclamantul solicită să se respingă și excepția tardivității introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, reclamantul solicită să se admită acțiunea introductiva de instanta in conditiile in care la data eliberarii certificatului de atestare a dreptului de proprietate dedus judecatii nu au fost indeplinite conditiile prevazute de H. si celelate acte aferente acestei hotarari de guvern, care vin in aplicarea prev.L. nr.15/1990.
1. Astfel, pentru a se putea emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuia ca la dosarul respectiv sa existe si dovada intrarii terenurilor in litigiu in proprietatea statului.
A. modalitate, asa cum s-a sugerat si in raportul de expertiza, putea fi:
- o decizie de schimb intre terenurile C.A.P-ului local și stat, iar terenurile acestea să figureze ca fiind atribuite în proprietatea IAS-ului care este antecesorului S. Z. S.A. B.,
- o decizei de preluare a terenurilor din proprietatea persoanelor fizice si trecerea lor in proprietatea statului (IAS-ul fiind o intreprindere de stat) .
Dar, dupa cum rezulta din actele depuse de catre paratul M. A. SI D. R. la filele 148-227 din vol.I al prezentului dosar, o asemenea decizei nu a fost depusa la dosarul respectiv, astfel incat rezulta mai mult decat clar ca beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu si-a dovedit in nici un mod eventualele drepturi pe care le-ar fi avut asupra terenurilor respective.
Mai mult, în conformitate cu Criteriile nr.2665/(...) emise de M. E. și F. (si Creiteriile nr.311/1992), inainte de emiterea certificatului de atestare, comisiile constituite conform art.2 din aceste criterii trebuiau sa verifice regimul juridic al terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat, respectiv titlul asupra terenurilor respective (legi, decrete, ordine, decizii, contracte, acorduri, hotarari etc.).
Or, asa cum rezulta din dosarul respectiv, in acesta nu exista decat acte prin care se atesta faptul ca s-a construit ceva, dar nu se identifica in mod clar terenul respectiv si nu se indica nici actul prin care statul a intrat in proprietatea acestuia.
2. Totodata, la dosar nu exista nici schitele sau planurile anexe la titlul respectiv, pentru a avea macar un punct de pornire in identi ficarea ti t.I ului beneficiarului viitorului certificat de atestare a dreptului de proprietate, schite care sunt prevazute tot la art.4 lit.a din Criteriile mentionate mai sus.
3. Mai mult, tot la acest dosar trebuia sa se regaseasca si procesele verbale de vecinatate aferente terenurilor care urmau sa fie inscrise in certificat, respectiv cele aferente Fermei 4 B., ca urmare a aplicarii prevederilor art.4 lit.b din criteriile indicate mai sus.
A solicitat sa se observe faptul ca din cuprinsul dosarului depus de paratul M. A. si D. R. la dosar rezulta doar ca acele procese verbale de vecinatate au fost intocmite doar pentru celelalte ferme, nu si pentru Ferma 4
B..
In acest sens, exista practica judiciara cu privire la necesitatea intocmirii acestor procese verbale chiar la instantele clujene, conform careia lipsa acestor procese verbale a trage nevalabilitatea respectivului certificat de atestare a dreptului de proprietate (v.dos.nr.1925/2000 al T.ui C. sent.civ.nr.342/2001, solutionat in apel in dos.nr.l108/2002 al Curtii de A. C.).
In acest context, in lipsa existentei acestor acte esentiale pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consider ca se impune admiterea actiunii introductive de instanta.
4. In acelasi timp nu exista nici masuratorile topografice prevazute la art.4 lit.c din Criterii, masuratori cu aj utorul caror a se putea identifica terenul care urma sa faca obiectul viitorului certificat de atestare a dreptului de proprietate.
5. Si, nici in ultimul rand, nu se regaseste nici aprobarea adunării generale a acționarilor documentației pe baza căreia urma să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate, aprobare prevăzută la art.4 lit.d din aceleași criterii.
În concluzie, se impune cu necesitate admiterea acțiunii introductive de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în fapt și în drept următoarele:
1. Cu privire la excepțiile de necompetență invocate de reclamant, respectiv excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocate de pârâți, Curtea le-a soluționat prin încheierea din 14 ianuarie 2010 acestea fiind respinse ca nefondate pentru motivele acolo arătate
(f. 109-110 vol I) .
2. În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, așa cum rezultă din încheierea precitată coroborată cu încheierea de ședință din data de
25 februarie 2010 (f. 284-285 vol.I) instanța a prorogat soluționarea acesteia unind-o odată cu soluționarea fondului cauzei în temeiul art. 137 alin. 2
C.pr.civ.
Astfel, Curtea reține că din economia dispozițiilor art. 11 rap. la art. 7 alin. final din L. nr. 5. coroborate cu considrentele ce rezultă din Decizia nr.
767/2007 a Curții Constituționale, termenul de 6 luni de intentare a acțiunii în contenciosul administrativ de anulare a certificatului de atestare emis de autoritatea administrativă de resort în beneficiul unui terț curge de la data la care terțul titular al acțiunii a cunoscut pe orice cale de existența actului și a putut aprecia în ce măsură acesta în vatămă dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim invocat.
În speță, s-a dovedit prin expertiză că în lipsa înscrierii în cartea funciară a imobilului din litigiu a dreptului dobândit ca urmare a actului administrativ, reclamantul nu a avut altă posibilitate de a afla despre existența litigiului decât în momentul în care i s-a adus la cunoștință existența unui atare act în timpul procesului care se derula acțiunea ce face obiectul dos. nr. (...) pe rolul J. C.-N. (f. 124-126 vol.I).
Din copia citației emisă în acest dosar rezultă că reclamantul a fost citat în calitate de pârât la data de 24 septembrie 2007 ocazie cu care i s-acomunicat alături de copia acțiunii introductive și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor obiect al prezentei cauze.
Din economia dosarului nr. (...) al J. C.-N. atașat la prezentul dosar rezultă că cererea reconvențională depusă de pârâtul M. N. având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost înregistrată la data de 30 noiembrie 2007 și a fost disjunsă din dosarul nr. (...) urmând cursul care a fost descris în preambulul acestor considerente.
Așadar, Curtea reține că, în lipsă de alte probe elocvente, data față de care se va stabili calculul termenului de 6 luni este 24 septembrie 2007 când reclamantului i s-a făcut cunoscut actul administrativ iar față de data intentării acțiunii în anulare respectiv 30 noiembrie 2007 se reține că acțiunea a fost introdusă în termenul legal, încât din această perspectivă excepția tardivității se va respinge ca nefondată.
Apărarea conform căreia reclamantul ar fi cunoscut despre existența actului administrativ încă de la data de 26 iulie 2007 când a intentat acțiunea înregistrată în dos. nr.(...) al J. C.-N. (f. 120-121) nu este relevantă din două motive: primul constă în aceea că în ipoteza în care am accepta că reclamantul a cunoscut existența actului cel puțin la data de 26 iulie 2007 termenul de 6 luni de intentare a acțiunii în contencios administrativ față de data de 30 noiembrie 2007 nu s-a împlinit.
Din acea de-a doua perspectivă, Curtea reține că prin însăși acțiunea de grănițuire formulată de reclamant la data de 26 iulie 2007 a cerut în probațiune să se administreze proba cu înscrisuri printre care a fost enumerate la modul general actele de proprietate a pârâților asupra terenurilor fără însă să se identifice explicit actul administrativ din litigiu ceea ce până la proba contrară naște concluzia că cel puțin la acea dată reclamantul nu a cunoscut actul administrativ contestat în prezenta cauză.
Prin urmare se poate concluziona că reclamantul a aflat despre întabularea certificatului de atestare în favoarea pârâtei SC I. S. abia odată cu promovarea acțiunii introductive de instanță în dos. nr. (...) când prin citația din 24 septembrie 2007 i s-au comunicat și actele relevante.
3. Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul că nu a fost citat în cauză în calitate de parte, ca pârât, beneficiarul actului administrativ, recte SC Z. SA B., jud. C., Curtea reține următoarele:
Este evident că în lumina dispozițiilor art. 16 din L. nr. 5. coroborat cu art. 129 C.pr.civ. instanța este datoare atunci când contenciosul de legalitate a unui act administrativ individual este deschis de un terț să pună în discuția părților ca pe lângă autoritatea publică emitentă a actului administrativ respectiv să fie lărgit cadrul procesual prin chemarea în judecată și a beneficiarului actului administrativ respectiv.
În speță, Curtea reține că beneficiarul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, SC Z. SA B., jud. C., a fost supusă procedurii insolvenței sub imperiul dispozițiilor L. nr. 64/1995 când urmare procedurii de lichidare finalizată prin sentința din 31 octombrie 2005 s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății de la ORT C.
Chiar dacă mențiunea radierii nu a fost operată la ORC C., aceasta devine opozabilă părților de vreme ce au aflat despre existența soluției cu privire la radiere din litigiul de față.
Or, este evident că o persoană juridică, recte o societate comercială care a fost radiată, i-a încetat capacitatea de folosință și exercițiu asupra drepturilor civile și procesuale civile încât sub aspect procesual aceasta nu mai poate sta în judecată ca subiect de drept.
Așa fiind, necesitatea chemării în judecată a societății beneficiare a actului de proprietate nu mai prezintă relevanță juridică încât conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii.
4. Cât privește analiza în fond a acțiunii, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din L. nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu iar conform art. 19 din aceeași lege inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe aceasta cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului. În baza acestor norme legale s-a adoptat HG nr.
8. privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, care la art. 1 a prevăzut că terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determina, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a G., de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în condițiile HG nr. 8. este un act administrativ prin care se atestă dreptul de proprietate dobândit prin efectul legii de către entitățile desemnate de lege. A. spus, actul certifică transformarea dreptului de administrare operativă deținut de unitățile economice ale dreptului socialist în drept de proprietate a asupra bunurilor care pot face parte, în condițiile legii, din patrimoniul societății comerciale nou constituite, afectate scopului pentru care aceasta s-a constituit, ori care pot fi apropriate de aceasta.
În primul rând deși nu se afirmă explicit nici în precizarea de acțiune (f. 292-
293 vol.I) și nici în cuprinsul cererii reconvenționale disjunsă din dos. nr. (...) care ar fi motivele de nelegalitate rezultă fără dubiu că reclamantul pornește de la premisa că dreptul de proprietate dobândit de acesta este afectat în substanța sa prin actul administrativ, respectiv că cele două terenuri s-ar putea suprapune parțial.
Or, conform art. 1 alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 5. orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, inclusiv persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Pe cale de consecință, este recunoscut dreptul la acțiunea în contencios administrativ al persoanei titular al dreptului de proprietate privată asupra unui teren dobândit printr-o hotărâre judecătorească de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a solicita controlul de legalitate a unui act administrativ prin care un terț dobândește dreptul de proprietate asupra unei porțiuni din același teren.
Din această perspectivă, Curtea reține cu trimitere la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar M. M. T. (f. 57-76 vo.l II) că terenul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 203 din (...) se suprapune parțial cu terenul dobândit de reclamant în baza sentinței nr.
5307/2006 înscrisă în cartea funciară și că această suprapunere se datorează modalității în care P. S. jud. C. a avizat amplasamentul „Fermei zootehnice nr. 4 B."; ce nefăcând obiectul L. nr. 18/1991 în vederea emiterii certificatului de atestare adreptului de proprietate în favoarea SC Z. B. iar cauza suprapunerii în regim de carte funciară a imobilelor deținute de reclamant și pârâte este modul de aplicare a L. fondului funciar și a HG nr. 8. de către P. S., iar modalitatea prin care s-a înscris în cf această suprapunere a rezultat ca urmare a neînscrierii de către lucrătorii cf a dezmembrării pentru întabularea SC Z. B. în cărțile funciare inițiale, suprapunere evidențiată în planulcu nr. topo conform CF suprapus pe ortofotoplanul actual (f. 71 vol II) și planul cu situația actuală a imobilelor (f. 75 vol.II).
Din cuprinsul probatoriului cu trimitere la dispozițiile speciale ale HG nr. 8., reiese că pârâții nu au dovedit modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către stat și nici că SC Z. B. ar fi avut posesia și folosința terenurilor, cu atât mai mult cu cât localitățile B. și M. din comuna S. erau situate în zona cooperativizată și că din studiul expertului (f. 62 vol.II) nu au fost identificate exact documentele în baza cărora terenul din litigiu a intrat în patrimoniul statului însă este posibil ca aceste terenuri în suprafețe mici dobândite de proprietari conform reformei agrare din anul 1928 să fi fost înscrise inițial în CAP fiind posibil să fie ulterior transferate eventual prin schimburi de terenuri în favoarea antecesoarei SC Z. B., fost IAS B..
Astfel fiind, din documentația prezentată de pârâtul autor al actului administrativ (f. 148-166 vol.I) lipses asemenea acte cum ar fi decizia de preluare la CAP a terenurilor, decizia de schimb între terenurile preluate de CAP local și IAS, cu atât mai mult cu cât conform Criteriilor comune nr. (...) comisiile constituite conform art. 2 trebuiau să verifice regimul juridic al terenurilor intrate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, respectiv titlul asupra terenurilor respective, mai apoi să se identifice clar terenurile prin întocmirea de schițe sau planuri care să fie anexate la titlurile respective inclusiv procesele- verbale de vecinătate aferente terenurilor ce au făcut obiectul procedurii de emitere a certificatului în condițiile HG nr. 8. precum și măsurătorile topografice prevăzute de art. 4 din Criterii inclusiv hotărârea adunării generale a acționarilor menționată la art. 4 lit. d din Criterii .
F. de cele ce precedă, Curtea constată că procedura prevăzută de HG nr.
8. a fost încălcată în ceea ce privește emiterea certificatului contestat și că astfel, acțiunea precizată a reclamantului este întemeiată sens în care în temeiul art. 18 alin. 1 din L. nr. 5. urmează să fie și ca o consecință să se dispună Anulează parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2031/(...) cu privire la terenul în suprafață de 312 mp, nr. top
805/1/(...) mp nr. top 805/1/(...) mp nr. top 805/1/47/2, 432 mp nr. top
805/1/47/3 și 5093 mp nr. top 805/1/48/2.
Cum pârâții au fost găsiți în culpă procesuală vor fi obligați în temeiul art. 274 rap. la art. 277 să plătească reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, onorariu de expert (f. 56 vol.II).
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE :
C.-N.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta SC I. S.
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii introductive, formulate
și invocate de pârâtele SC I. S. și M. A. ȘI D. R.
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul M. N., împotriva pârâților M. A. SI D. R., SC I. S., SC A. S. și în consecință:
Anulează parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria
M07 nr. 2031/(...) cu privire la terenul în suprafață de 312 mp, nr. top
805/1/(...) mp nr. top 805/1/(...) mp nr. top 805/1/47/2, 432 mp nr. top
805/1/47/3 și 5093 mp nr. top 805/1/48/2.
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința de la 03 noiembrie 2011
PREȘEDINTE, GREFIER L. U. M. T.
Red.L.U/Dact SM./L.U.
5 ex/.(...)
| ← Decizia civilă nr. 2255/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1451/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
