Sentința civilă nr. 653/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 653/2011
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, excepția de nelegalitatea a punctului 2 din Regulamentul de O. și F. a comisiei de experți la nivelul C. N. de A. de S., A. 6 a O. nr.8. al C., formulată de petentul C. M. în cadrul dosarului nr.(...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C., C. N. DE A. DE S. și P. C. N. DE A. DE S. - ÎN C. DE E. AL A. 6 DIN O. NR. 8..
În data de 02 noiembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtei C. N. DE A. DE S.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 31 octombrie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Petentul C. M., a formulat excepția de nelegalitatea a punctului 5 din Regulamentul de O. și F. a comisiei de experți la nivelul C. N. de A. de S., A. 6 a O. nr.8. al C. în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C., C. N. DE A. DE S. și P. C. N. DE A. DE S. - ÎN C. DE E. AL A. 6 DIN O. NR. 8..
În motivare arată că are calitatea de asigurat la sistemul național de asigurări de sănătate în condițiile Legii nr. 95/2006 și mi-am îndeplinit întocmai obligațiile privind contribuțiile obligatorii la acest sistem.
În anul 2007, a fost diagnosticat cu hepatită virală B, iar în urma analizelor la care a fost supus s-a stabilit, în final, că sufără de hepatită cronică virală B, D în grad avansat. Pe baza acestor analize, i s-a întocmit în vara anului 2009 dosarul pentru tratament cu Roferon, tratamentul cunoscut și utilizat în România pentru afecțiunea de care suferă.
Astfel, medicii comisiei de experți de pe lângă C. C. au întocmit procesul verbal din data de (...) prin care s-a aprobat tratamentul antiviral cu acest tip de medicament, care a fost depus împreună cu dosarul meu de observație medicală la C. C. în data de (...). Cu această ocazie, i s-a adus la cunoștință faptul că pentru decontarea tratamentului din fondurile C. este necesară parcurgere a unei proceduri speciale, constând în înregistrarea petentului pe o listă de așteptare, urmând ca, în funcție de lichidități și de numărul asiguraților aflați în fața mea pe listă, să se elibereze în favoarea subsemnatului o Decizie în baza căreia C. să furnizeze fondurile necesare tratamentului.
Conform practicilor C. în aceste situații și raportat la faptul că petentul era înscris sub nr. 39 pe lista de așteptare, i s-a adus la cunoștință faptul că decontarea tratamentului de care avea nevoie urma sa dureze aproximativ un an.
Dat fiind că starea sănătății sale s-a înrăutățit, în decembrie 2009 a fost internat pentru evaluare clinicoparaclinică. Urmarea tratamentului aprobat de către C. de experți de lângă C. C. a devenit de maximă urgență, astfel încât, cu eforturi materiale deosebite și-a achiziționat medicamentele de care avea nevoie, avansând suma de 18331 lei, pentru lunile ianuarie-septembrie 2010.
Ulterior, la data de (...), C. de E. C. a eliberat Decizia 2133/(...) pe baza căreia C. urma să elibereze fondurile necesare procurării medicamentului
Roferon. Având în vedere această situație, s-a adresat cu cerere C. C. prin care a solicitat decontarea tratamentului efectuat.
Cererea i-a fost respinsă raportat la punctul 5 din Regulamentul de O. și
F. a comisiei de experți de la nivelul casei N. de A. de S. A. 6 a ordinului nr. 8. al C., potrivit căruia "CC.HCBI emite decizii de avizare/neavizare a terapiei, a căror valabilitate începe la data de emitere a deciziei și se termină la sfârșitul intervalului înscris pe decizie. Nu se emit decizii cu valabilitate retroactivă". Cu alte cuvinte, tratamentul urmat anterior emiterii deciziei, din resurse proprii, chiar dacă a fost aprobat de către C. de experți de lângă C. C. și chiar dacă a fost absolut necesar, nu se decontează.
Textul atacat este rezultatul excesului de putere al autorității emitente. Raportându-se la textul atacat, la o analiză a legalității acestuia, s-a constata că organul emitent se face vinovat de exces de putere la emiterea acestuia.
Excesul de putere este definit de art. 2 alin. 1) lit. n din L. nr. 554/2004 prin prisma a două situații: a) încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege și b) încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Raportându-se la cauza de față, s-a observat faptul că suntem în ipoteza celei de-a doua situații, încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Din starea de fapt prezentată anterior, rezultă următorul raționament esențial pentru soluționarea prezentei cereri:
Petentl avea nevoie imperioasă de urmarea unui tratament, pentru tratarea/ținerea sub control a unei boli aflate în stare avansată, care putea conduce în scurt timp la complicații grave sau chiar la deces (buletinele de analize medicale de la dosar pot confirma aceste împrejurări);
C. Județeană de A. de S. nu dispunea de fondurile necesare decontării tratamentului la momentul la care petentul avea nevoie de acesta, deficitul de fonduri determinând conceperea unei proceduri în cadrul căreia asiguratul, aflat pe o listă de așteptare, beneficiază de decontarea tratamentului la momentul la care îi vine rândul;
Acesta avea astfel posibilitatea de alegere între aceste două variante: să depună eforturi financiare deosebite pentru procurarea din resurse proprii a medicamentului sau să aștept momentul în care C. să dispună de fondurile necesare decontării tratamentului, moment care se putea prelungi până când urmarea tratamentului ar fi devenit "caducă".
Oprind raționamentul în acest punct, ar părea că singura problemă în această axiomă este ineficacitatea sistemului de asigurări de sănătate național, inapt să susțină tratamentele ce trebuie urmate de către asigurații contribuabili la fond.
Problema în speță, însă nu este aceasta, ci aceea creată prin textul R. atacat: imposibilitatea decontării tratamentului efectuat în baza deciziei Comisiei de experți de pe lângă C., dar mai înainte de emiterea deciziei de decontare. Mai concret, prin acest text (" Nu se emit decizii cu valabilitate retroactivă") se impune asiguraților îndreptățiți la decontarea tratamentului o conduită de abținere nejustificată față de urmarea tratamentului prin resurse independente de fondurile C. (economii deosebite, împrumuturi, ajutoare de la apropiați, etc.) care să fie ulterior acoperite din aceste fonduri, la momentul la care există disponibilitate. Dacă tratamentul este urmat anterior emiterii deciziei de eliberare a fondurilor C., acesta nu va mai fi decontat.
Astfel, impunând o asemenea conduită, se urmărește practic constrângerea asiguraților aflați în necesitatea urgentă de a urma tratamentul să renunțe la decontarea acestuia prin atitudine a cât se poate de naturală a procurării tratamentului mai înainte de emiterea deciziei.
Or, în mod cert această atitudine a emitentului O. atacat se concretizează într-un exces de putere al autorității, care atrage nelegalitatea actului. Aceasta cu atât mai mult cu cât ne aflăm pe un tărâm extrem de sensibil în care asigurații au practic posibilitatea de alegere între renunțarea la decontarea tratamentului sau așteptarea deciziei de eliberare a fondurilor necesare pentru tratament, decizie care, în cazurile fericite poate veni după mai bine de un an (adică, în unele situații extreme, cum este și cea a subsemnatului, posibil prea târziu).
Trebuie menționat că nu există nicio justificare legală a existenței acestui text care să nu permită decontarea tratamentului aprobat de către C. de experți de pe lângă C. și efectuat mai înainte de emiterea deciziei de eliberare de fonduri.
Astfel: nu s-ar putea susține că prin procurarea medicamentelor pe cont propriu asiguratul demonstrează că nu are nevoie de fondurile C. întrucât decontarea tratamente lor asiguraților este o obligație a C. independentă de situația financiară a beneficiarului; nu s-ar putea susține că C. nu beneficiază de fonduri pentru tratamentul , însăși decizia de eliberare de fonduri făcând dovada existenței acestor fonduri, dar și a faptului că aceste fonduri îi sunt destinate pentru tratamentul urmat deja.
Prin urmare, fără a exista vreo justificare legală, C. emite O. atacat sub aspectele menționate, cu intenția evidentă de a constrânge asigurații aflați în situația acestuia să renunțe la dreptul câștigat la decontarea tratamentului constatat ca absolut necesar pentru tratarea bolii cu care a fost diagnosticat de către chiar C. de experți de pe lângă C. Din aceste împrejurări, rezultă cu evidență că pct. 5 din A. 6 din O. nr. 8. a fost emis cu exces de putere.
Pentru o imagine mai de ansamblu asupra caracterului abuziv al pct. 5
A. 6 din O. nr. 8. și asupra modului în care acest text îi afectează dreptul la o viață sănătoasă propune o paralelă între situația petentului cu situația a unui pacient care necesită un transplant de organe, situație aparent identică, dar diametral opusă sub aspectul împrejurărilor concrete obiective: atât în cazul său, cât și în cazul unui pacient ce necesită un organ se stabilește starea de nevoie: de tratament, respectiv de organ; în cazul petentului nu există fonduri pentru tratament, în cazul paralel nu există organul, fiecare fiind trecuți pe o listă de așteptare.
Până aici, se poate susține că situația în care se află amândoi este una obiectivă: lipsa de bani, respectiv lipsa de organe. S. este mai mult sau mai puțin responsabil de incidența acestor situații care ne pun în pericol viețile;dacă organul nu apare în timp util, pacientul nu are nicio posibilitate de a și-l procura singur, pe alte căi, în mod obiectiv și natural perioada în care se află pe lista de așteptare reprezentând pentru el o perioadă de pasivitate impusă de legile firii. Dacă pacientul decedează mai înainte de apărea organul de care are nevoie, S. nu poate fi acuzat de neîndeplinirea în mod eficient a obligațiilor sale de protecție a vieții, acesta reprezentând un eveniment invincibil, pe care nu îl poate controla: pacientul a decedat pentru că organul nu a putut fi procurat pe nicio cale; dacă banii pentru tratamentul de care am nevoie nu pot fi eliberați la timp întrucât nu există fonduri disponibile, subsemnatul pot să îi procur prin alte mijloace
(chiar printr-un credit) pentru a evita riscul pierderii vieții în perioada de așteptare. Prin urmare, în mod natural, în perioada în care se aflu pe lista de așteptare nu îi este impusă o stare de pasivitate față de protecția propriei vieți, stare dată de imposibilitatea obiectivă și invincibilă de procurare a tratamentului.
Putea admite că în această perioadă de așteptare nici S. nu ar fi responsabil de neîndeplinirea obligației de protejare a vieții, raportat la faptul că fondurile necesare pentru tratament efectiv nu există.
Însă, o dată cu emiterea deciziei de eliberare de fonduri, S. demonstrează că acei bani există și că ei există pentru decontarea tratamentului , tratament stabilit de către comisia de experți chiar anterior înscrierii pe lista de așteptare. Prin urmare, în niciun caz nu se mai poate reține o situație obiectivă care să absolve S. de îndeplinirea obligației sale pozitive, decurgând și din calitatea de asigurat, obligație constând în decontarea tratamentului efectuat, indiferent dacă acesta a fost efectuat anterior emiterii deciziei de decontare sau ulterior emiterii acestei decizii.
Sub acest aspect, spre deosebire de situația paralelă, în care procurarea unui organ ulterior decesului pacientului în nevoie nu mai poate profita în mod natural acestuia, în cazul de față, procurarea de fonduri special destinate urmării tratamentului petentului profită efectiv acestui tratament, chiar dacă tratamentul a fost efectuat anterior.
Nelegalitatea pct. 5 A. 6 din O. nr. 8. raportat la art. 22 din Constituție și art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Așa cum rezultă din conținutul textului constituțional și din prevederile
Convenției interpretate și prin prisma jurisprudenței Curții de la S., dreptul la viață presupune, ca o componentă esențială obligația generală a statelor de a proteja viața persoanelor ce se află sub jurisdicția lor, aceasta însernnând, pe de o parte, obligația de a lua toate măsurile legislative necesare protejării la un nivel real, dar și obligația de a proteja persoanele în fața unor riscuri prezente cu privire la viața acestora. Cu alte cuvinte, fiind obligate să acorde respectul cuvenit vieții umane, statele au obligația atât de a proteja viața, în abstract, prin măsuri legislative, cât și în concret, prin intervenția lor, atunci când o persoană este în fața unui risc real de a-și pierde viața.
În mod evident, acestor obligații ale statului le corespunde și obligația de organizare a sistemului sanitar de o manieră efectivă, atât prin legi care să asigure cadrul abstract al unei protecții eficiente a sănătății individului (deci, implicit a vieții), cât și prin mecanisme tehnice concrete apte să asigure în timp real și util intervenția structurilor abilitate, necesară protejării sănătății. Ideea rezultă și din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, al cărei scop declarat "îl constituie promovarea sănătății,prevenirea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea calității vieții" (art. 2 alin. 2 din
Lege).
Raportând aceste principii la situația concretă din cauza de față, observăm următoarele aspecte: legiuitorul român creează în principiu cadrul general asigurării protecției sănătății cetățenilor (L. nr. 95/2006), implementând (desigur cu deficiențele sale deloc neglijabile) un sistem de asigurări sociale care, în niște limite tot mai re strânse, să asigure accesul gratuit sau compensat, după caz, al asiguraților la tratamentul necesar protecției vieții.
În tot mai multe situații, aceste măsuri abstracte se lovesc de serioase impedimente la nivelul implementării practice, datorită insuficienței fondurilor necesare acoperirii tuturor cazurilor de urgență. Desigur, s-ar putea imputa o serioasă deficiență sistemului sanitar în sine și, deci modului în care S. a înțeles să își îndeplinească obligațiile pozitive privind protecția și îmbunătățirea calității vieții. Totuși, nu aceasta este problema reală în cazul petentului. Cu toate deficiențele sale, acest sistem sanitar ar fi apt, în cele din urmă, să-i asigure tratamentul de care are nevoie, dar aceasta cu singura condiție a înlăturării textului pct. 5 A. 6 din O. nr. 8..
Așa cum a arătat, acest text normativ condiționează decontarea tratamentului de urmarea acestuia abia ulterior emiterii deciziei de eliberare a fondurilor (decizie care, de regulă, vine după mai mult de un an de la momentul stabilirii necesității urmării tratamentului), impunându-i, practic, o stare de pasivitate cu privire la propria-i viață.
Prin situația pe care o creează cu exces de putere, textul atacat își declară scopul de a constrânge asigurații aflați în nevoie urgentă de tratament să renunțe la beneficiul gratuității care se poate asigura doar la o dată mult ulterioară, blocând în acest punct presupusa eficacitate a sistemului de sănătate. Din această cauză, normele instituite de către S. în vederea protecției vieții nu își mai ating scopul, S. neaducându-și la îndeplinire obligația pozitivă de a asigura în concret intervenția organelor sale atunci când o persoană este în fața unui risc real de a-și pierde viața.
Intimata C. N. de A. de S. în calitate de emitent al actului a cărui nelegalitate se invocă a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate reținând că acesta a fost emis în baza HG nr.720/2008 și respectă dispozițiile legale.
Susținerile potrivit cărora textul atacat este rezultatul excesului de putere al autorității emitente arată că nu se emit decizii cu valabilitate retroactivă întrucât acesta reprezintă un principiu de drept .
Referitor la maniera de decontare a tratamentelor asiguraților intimata relevă prev. art.5 din contractul cadru aprobat prin HG nr.1389/2010 a căror dispoziții au fost ignorate de petent în formularea cererii.
Nelegalitatea a fost raportată și la prev. art.22 din Constituție și art 2 din
CEDO, prevederi apreciate ca fiind respectate prin raportare la L. nr.95/2006 .
P. C. N. de asigurări de S. a formulat ulterior extinderi în cadrul procesului în ceea ce-l privește întâmpinare susținând în esență aceleași argumente în ceea ce privește legalitatea actului atacat arătând că art.2 alin.1 teza a-II-a include adoptarea ordinului atacat în noțiunea de asistență de sănătate publică astfel că adoptarea sa trebuie să răspundă exigențelor majore privind protejarea și promovarea sănătății populației potrivit Legii nr.95/2007 invocând totodată și excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că ladata emiterii ordinului nu era în funcție aspect raportat la care evidențiază că în concluzie nu este semnatarul actului atacat.
Analizând excepția de nelegalitate prin prisma motivelor invocate șiprevederilor legale relevante, instanța constată următoarele:
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție în materie, cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța trebuie să verifice dacă actul administrativ îndeplinește cumulativ anumite cerințe de legalitate, printre care cea potrivit căreia conținutul actului administrativ trebuie să fie conform cu conținutul legii în temeiul și în executarea căreia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară.
Rezultă din această condiție că verificarea legalității se face prin raportare la litera și spiritul normelor legale cu forță juridică superioară care sunt în vigoare la data emiterii actului contestat și nu prin raportare la evenimente legislative ulterioare. De altfel, în acest sens sunt și prevederile art.4 alin.2 teza finală din L. 554/2004.
Revine exclusiv instanței învestite cu fondul litigiului competența de a determina atât aplicarea dispoziției respective la situația de fapt ce va fi reținută, cât și interpretarea sa inclusiv prin raportare la actele normative r.
Analiza excepției de nelegalitate se va realiza și în raport de precizările formulate de titularul excepției .
Este unanim admis că pentru ca un act administrativ să fie legal, trebuie Îndeplinite cumulativ următoarele condiții actul administrativ să fie emis În conformitate cu litera și spiritul Constituției;. actul administrativ să fie emis În litera și spiritul legilor și a ordonanțelor actul administrativ să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administrației publice care sunt superioare organului administrativ emitent actul administrativ să fie emis de organul administrativ numai În limitele competenței sale, actul administrativ să fie emis În forma și cu procedura prevăzute de lege .
Analizarea legalității actului administrativ trebuie realizată prin verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor enumerate și nu poate fi realizată prin relaționare cu alte raporturi juridice existente între beneficiarul actului administrativ și persoana care afirmă că prin aplicarea dispozițiilor actului administrativ ar putea fi vătămată de actul pe care aceasta îl apreciază ca fiind nelegal .
Instanța investită cu o excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ cu actele normative cu forță juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în litigiul de fond în cadrul căruia s-a ridicat excepția. Pe de altă parte legalitatea actului se analizează în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii.
Verificarea respectării exigențelor evidențiate anterior cu privire la limitele autorității emitentului actului și a excesului de putere manifestat potrivit susținerilor petentului la emiterea acestuia din perspectiva încălcării drepturilor și libertăților cetățenilor relevă că aserțiunile nu pot fi apreciate ca fiind corecte.
Invocarea unei stări de fapt prezumtiv vătămătoare în concret în ceea ce privește reclamantul din acțiunea introductivă, titular al excepției de nelegalitate nu poate constitui baza stabilirii existenței unui exces de putere.
Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor pentru a constitui un exces în sensul art.2 alin.1 lit.n din L. nr.554/2004 trebuie să fie manifestă și să rezulte în mod expres din maniera de reglementare , respectiv din cuprinsul textului a cărui nelegalitate se invocă.
Susținerea împrejurării că în concret prin raportare la starea de fapt și alte acte emise în procedura impusă a fi urmată reclamantului ar releva nelegalitatea pct.5 anexa 6 din O. nr.8. nu poate fi primită.
Instituirea caracterului neretroactiv al deciziilor comisiei îndreptățite nu poate fi apreciată în concret ca o interdicție impusă asiguraților la abținerea nejustificată față de urmarea tratamentului prin resurse independente de fondurile C. așa cum susține reclamantul întrucât mențiunea contestată este consecința logică a parcurgerii celorlalte etape necesare valorificării drepturilor asiguraților și presupun îndeplinirea procedurilor cu respectarea ordinii și a etapelor impuse prin celelalte acte normative conexe și superioare.
Ignorarea prin textul emis a prev. art.2 din CEDO invocată de reclamant de asemenea nu poate fi reținută instituirea regulilor și procedurilor stricte în administrarea fondurilor C. între care și dispoziția contestată are ca scop tocmai asigurarea executării obligației generale a statului de a proteja viața persoanelor aflate sub jurisdicția sa .
Actul normativ de rang superior căruia trebuie să i se conformeze între altele ordinul contestat este L. privind reforma în domeniul sănătății iar hotărârile de guvern și ordinele emise de autoritățile menite să pună în aplicare acest act normativ formează un sistem căruia actul atacat îi corespunde, mențiunea contestată din cuprinsul ordinului neaflându-se în contradicție cu textele enunțate.
Susținerile recurentului potrivit cărora din termenii în care a fost adoptat O. nr.814 al președintelui ANAS rezultă că acesta nu se preocupă de promovarea sănătății și îmbunătățirea calității vieții ci de organizarea fondurilor alocate nu pot fi acceptate ca reprezentând un motiv de nelegalitate având în vedere că de principiu actele normative de rang inferior sunt emise tocmai în vederea executării în concret a actelor normative cu valoare de principiu și pentru valorificarea efectivă a drepturilor stabilite prin actele care conferă astfel de drepturi și presupun tocmai măsuri de administrare și gestionare a sistemelor chiar și financiare necesare pentru realizarea scopului urmărit.
Contrar susținerilor reclamantului gestionarea fondurilor are ca efect asigurarea sănătății asiguraților și accesului acestora la tratamentul necesar chiar dacă aceasta ar presupune respectarea unor proceduri.
Apărarea formulată de P. C. N. de A. de S. în sensul lipsei calității procesuale pasive raportat la împrejurarea că la data edictării actului contestat nu îndeplinea funcția fiind numit ulterior este apreciată ca nefondată și urmează a fi înlăturată reținând că emitentul actului este instituția reprezentată printr-o persoană fizică, numită efemer în funcție, iar entitatea pârâtă este instituția președintelui C. N. de A. de S. și nu persoana care la un anumit moment îndeplinește această calitate.
Curtea apreciază că în concret nu au fost evidențiate elemente de natură să situeze instituția la momentul emiterii în sfera excesului de putere așa cum s-a susținut, în sensul încălcării drepturilor și libertăților cetățenilor, astfel că excepția invocată în baza art.4 din L. nr.554/2004 urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE R espinge excepția de nelegalitatea, a pct.5 anexa 6 din O. nr.8. al Președintelui C. N. de A. de S. formulată de petentul C. M. cu domiciliul în Gherla str. Apei nr.13, ap.1, jud. C. în cadrul dosarului nr.(...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C., cu sediul în C.-N. str. C. nr.5, jud. C., C. N. DE A. DE S. și P. C. N. DE A. DE S. ambele cu sediul în B. str. C. C. nr.249 bl.S19, sector 3 B..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
5 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4980/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
