Decizia civilă nr. 5827/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5827/2011
Ședința publică de la 13 D. 2011
PREȘEDINTE A. A. M. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR R.-R. D.
GREFIER V. D.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2963 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj în contradictoriu cu reclamanta A. ANA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. { F. | }{ F. | } C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2963 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. A F. P. S. în numele și pentru A. F. P. Z.. Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamantei A. ANA și s-a dispus restituirea sumei de 2087 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală de la data cererii acesteia (...) până la achitarea efectivă. dispunându-se anularea Deciziei de calcul nr. 4.. S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. pe care a obligat-o la restituirea către A. F. P. Z. a sumei de 2087 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamanta a solicitat pârâtei calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 4. prin care s-a stabilit pentru plata suma de 2087 lei. Reclamanta a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 2087 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 6211282/(...) (fila 8), printr-o adresă ulterioară pârâta comunicând refuzul său de a restitui suma, la cererea reclamantei. Prin adresa nr. 59213/2010 DGFP S. a respins ca fără obiect contestația prin care reclamantul solicită anularea adresei și restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare. În cuprinsul contestației sunt evocate și redate dispozițiile art. 117, art. 85, art. 82 și art. 142 din O. nr. 9.. Cu referire expresă la dispozițiile art. 206 Cod procedură fiscală, pârâta menționează în decizia sa că adresa atacată nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal și nu poate fi contestată potrivit O. nr. 9., privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această decizie a fost apreciată de tribunal ca nelegală, având în vedere că potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. nr. 5. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța de fond a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Pentru cele ce preced, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care a admis-o în sensul în care a fost formulată. În privința cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedurăcivilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele, A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.. În recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele, A. F. P. Z. se solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea D.G.F.P. - A. Z. și a chematei în garanție la restituirea sumei de 2.087 lei reprezentând taxa de poluare împreună cu dobânda legală aferentă, calculată de la data cererii de restituire și până la achitarea efectivă. De asemenea, consideră că tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că reclamantul a solicitat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120 și 124 C.pr.fiscală, iar instanța a obligat organul fiscal la plata dobânzii legale aferente. Pârâta a mai învederat instanței faptul că reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare achitată pentru un autoturism nou, marca D. Logan pentru care se face prima înmatriculare, fiind achiziționat de la A. D. S. M.-A., conform facturii de la dosar, din data de (...), autoturism fabricat în (...). Ca atare, a considerat pârâta, în cazul autoturismelor noi și care se înmatriculează pentru prima dată, taxa pe poluare este datorată indiferent că acestea sunt produse în România sau în alt stat membru al U. în această situație, dispozițiile Hotărârii Curții de Justiție a U. din (...) în cauza C- 402/09 - Tatu nu sunt incidente în cauză și ca atare nu pot produce efecte juridice, taxa pe poluare fiind plătită în baza O. nr. 5. modif.prin O. nr. 208/2008 și O. nr. 218/2008. Referitor la anularea adresei, pârâta consideră că în mod netemeinic si nelegal instanta a admis acest capăt de cerere, deoarece adresa emisă de A. Z. nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. c din Legea nr. 5., generator de efecte juridice, ci doar o simpla operațiune tehnico- materială, stabilirea cuantumului sumei si a obligației plătii taxei de poluare făcându-se în prin decizia de calcul a taxei în urma căreia reclamanta a plătit suma de 2.087 lei cu chitanța seria TS6 nr. 6211282/(...) În acest context, se arată că prin dispozițiile art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. s-a prevăzut stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, respectiv faptul că aceasta se realizează de către autoritatea fiscală competentă potrivit prevederilor OG nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicata cu modificarile si completarile ulterioare. A. fiind, actul autorității fiscale reprezintă un titlu de creanță si constituie înștiințare de plata conform legii, iar decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din O. nr. 9.. Prin urmare, calea aleasă de reclamantă ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Pe de altă parte, pârâta susține că în mod eronat instanța de fond a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și a obligat organul fiscal la restituirea către reclamant a sumeiachitată de acesta cu titlu de taxă de poluare precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitate. În opinia pârâtei, reclamanta a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxei de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun. I. faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict, există norme procesuale. Mai mult, reclamanta a plătit voluntar taxa de poluare, supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al L. nr. 5. si, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Având în vedere aceste dispoziții legale, demersul judiciar al reclamantului nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, aceasta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desfiintat. Practic obiectul acțiunii este restituirea unei sume reținute în prealabil în temeiul legii, iar aceasta nu poate fi soluționată de instanța de contencios administrativ care esențialmente este chemată să cenzureze acte administrative emise de autorități publice. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâta a opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Mai mult, pârâta apreciază că deși reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile L. nr. 5., prin obiectul său, cauza nu este de contencios-administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. În concluzie, din coroborarea dispozițiilor L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, este necesar ca situație premisa, fie existența unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatăme un drept ori un interes legitim, fie existența unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză. Pe fondul cauzei, pârâta solicită instanței respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Referitor la admiterea de către instanta a capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale, în condițiile în care s-au solicitat majorări de întârziere de 0,1 % pe zi, pârâta apreciază că aceasta s-a făcut fără nici o justificare legală și fără a se avea în vedere că taxa a fost încasată de către organele fiscale în temeiul O. nr. 5., act normativ care este în vigoare și pe c are Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. O. nr. 5., l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. Or. T. a acordat ceea ce nu s-a cerut și a acordat dobânda legală prin substituirea în drepturile reclamantei. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM), întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. s-a solicitat admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În speță, a apreciat chemata în garanție, acțiunea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu fără temei legal, motivat de faptul că reclamantaar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente astfel dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 5.. De asemenea, a precizat că decizia de calcul a taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, condiții în care constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prev. de O. nr. 9. privind C.pr.fiscală, iar prin art. 206, 207 și 209 din acest act normativ se arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a o soluționa. Pe de altă parte, chemata în garanție a susținut că interpretarea dată de prima instanță O. nr. 5. excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudenței CE/CEJ dar și a textului propriu-zis al T. C.E. Din această perspectivă, a susținut că O. nr. 5., în vigoare la momentul achitării de către reclamant a taxei, stabilește măsuri care corespund pe deplin prev. art. 90 parag. 1din Tratatul C.E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal și mai mult, Comisia E. a recunoscut că această taxă corespunde normelor comunitare. Prin urmare, argumentele instanței de fond privind incompatibilitatea taxei de poluare achitată de acesta, cu domeniul de aplicare al art. 110 (fost art. 90) din Tratatul CE, nu sunt justificate pentru motivele mai sus evocate. O ultimă critică formulată de chemata în garanție se referă la obligarea sa la plata dobânzii legale, considerând că nu poate fi obligată la plata acesteia, în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil și, în al doilea rând, pentru faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru M. se face în temeiul O. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă în sarcina sa. Totodată, pârâta a susținut că dispozițiile Codului de pr. fiscală și ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 și 2 din O. nr. 9.. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată că sunt fondate pentru următoarele considerente: In cererea de chemare in judecata reclamanta invoca nelegalitatea taxei de poluare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementeaza taxa de poluare . Verificind actele depuse de catre reclamanta in dovedirea actiunii ,acte aflate 12-16 dosar fond rezulta ca reclamanta a cumparat autovehiculul din speta din Romania ,respectiv de la SC A. D. SA care este si producatorul masinilor marca D. Logan ,fiind aflandu-ne in speta in cazul unei situatii pur interne nesupusa dreptului Uniunii Europene . In aceste conditii autovehiculul cumparat de catre reclamanta nu provine din spatiul Uniunii Europene si ca atare nu intra sub incidenta art. 110 TFUE pe care reclamanta isi fundamenteaza actiunea .Neintrind in campul de aplicare a acestui text de lege in speta nu se poate retine in mod evident incalcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de catre reclamanta a taxei de poluare . În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 5. ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ se vor admiterecursurile declarate in speta si se va modifica in intregime sentinta recurata in sensul respingerii actiunii si a cererii de chemare in garantie . PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L. D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2963 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea reclamantei și cerere de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, A. A. M. JUDECĂTOR, S. AL H. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, V. D. } Red.A.A.M./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: R.M.P..
| ← Decizia civilă nr. 5335/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4980/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
