Sentința civilă nr. 655/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 655/2011
Ședința ta de 08 N. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC E. A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A. prin D. G. A F. P. C. și A. F. P. A M. C. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Prin S. Registratură, la data de (...) reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, în două exemplare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când pronunțarea a fost amânată la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Reclamanta E. A. SRL a formulat acțiune în contencios administrativ- fiscal împotriva Deciziei de impunere cu nr. de inregistrare 665 din (...) emisă de A.-D. C., A. de inspecție fiscală și a raportului de inspecție fiscală generală nr. 600 din (...) întocmit de A.-D. C., în contradictoriu cu Ministerul
Finanțelor Publice -A., prin D. C., și A. F. P. a M. C.-N., solicitând anularea parțială a acestora ca nefondate, . inexistenței creanței invocate, creanță care totalizează 660.1811ei (principal, 539.500 lei și accesorii, 120.359 lei).
În subsidiar, în ipoteza în care, în acord cu o anumită practică judiciară în materie fiscală se consideră că soluționarea pe fond a prezentei cereri trebuie precedată de soluționarea contestației formulate de către A. -
D. C. prin departamentul său de specialitate, solicită obligarea acesteia la soluționarea urgentă a contestației și, de asemenea, acordarea de daune interese reprezentând costul de oportunitate indus de nesoluționarea în termen a contestației și determinate prin aplicarea dobânzii de referință a BNR, anume 6.25%p.a. la suma contestata pentru fiecare zi de întârziere a organului fiscal în comunicarea unui răspuns.
În motivare se arată că activitatea de inspecție fiscală a pârâtului a efectuat o inspecție fiscală generală asupra E. A. S. Inspecția fiscală s-a desfășurat în perioada 11.04-(...)1a sediul societatii. Verificarea a vizat următoarele perioade: (...) - (...), pentru TV A și impozitul pe profit; (...) - (...), pentru impozitul pe salarii, obligatiile datorate bugetului asigurarilor sociale, bugetului asigurarilor de somaj, bugetului asigurarilor de sanatate și s-a finalizat cu întocmirea raportului de inspecție fiscală din (...) ("Raportul")
(anexa 3). În baza Raportului organul fiscal competent a emis decizia de impunere cu nr. 665 din (...) ("Decizia") (anexa 1).
Conform acestor acte administrativ-fiscale, s-au reținut în sarcina societății, cu titlu de obligații fiscale exigibile, următoarele sume: impozit pe profit suplimentar-239.500 lei ; majorări de întîrziere și penalităti aferente impozitului pe profit ..747 lei; IVA suplimentar 300.322 lei; majorări de întârziere aferente TVA suplimentar 2.616 lei.
Pe întreg parcursul controlului de inspecție fiscală s-a refuzat de către reprezentantele pârâtei deductibilitatea diferitelor tipuri de servicii care au fost prestate în beneficiul Societății invocând de plano prevederile art. 21 (4) m din Codul Fiscal și ale pct. 48 din N.le metodologice de aplicare a C. fiscal. Conform art. 21 (4) lit m) Cod fiscal nu sânt deductibile "cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte".
Prin urmare, conform normei legale, nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de consultanță, management sau alte prestări servicii în ipoteza în care contribuabilul nu poate justifica necesitatea prestării acestora și nu există încheiat un contract. Mai exact, conform normei legale, cheltuielile în speță nu sânt deductibile dacă simultan nu sânt îndeplinite cele două condiții. Rezultă, per a contrario, că dacă una din condițiile indicate este îndeplinită, atunci, în mod automat, respectivele cheltuieli sânt deductibile.
În speță există contracte. Prin urmare. cheltuielile sânt deductibile.
Norma metodologică de aplicare a C. fiscal adaugă la lege în sensul că transformă norma legală, ceea ce este inadmisibil într-un sistem juridic coerent.
Astfel, norma juridică indicată mai sus, este transformată prin N. (pct.
48) în „Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate:"
Referitor la cheltuielile de consultanță in cuantum de 63.340 Iei înregistrate în cursul anului 2007 (impozit pe profit suplimentar: 10.134 lei, TVA aferent 12.035 lei), se arată că societatea a încheiat cu BCI SRL, un contract care viza prestarea in beneficiul E. a unei intregi serii de servicii in legatură cu managementul clădirilor de birouri și al spațiilor comerciale.
E. își derulează activitatea într-o astfel de clădire. O. fiscal a reținut greșit starea de fapt. A. comercial incheiat intre E. și locatorul sau a presupus ca E. A. SRL va prelua gestiunea si costurile aferente gestiunii cladirii din C., Bd. M. 1-15 cu incepere din2005. Determinarea chiriei aferente a fost facuta și in considerarea gestiunii continue de catre E. A. S. O. de control fiscal a reținut că Societatea nu a justificat necesitatea acestorservicii prin specificul activității desfășurate (venituri din închirieri de utilaje).
Ceea ce însă nu a reținut organul de control fiscal este că, în fapt, contractul încheiat de E. cu BCI SRL este un contract cadru, care s-a derulat pe o perioadă îndelungată, iar serviciile au fost negociate global, Societatea obținînd venituri din producție, producție pentru care era necesară folosirea clădirii pentru care E. a contractat serviciile BCI S.
De asemenea, organului fiscal i s-au prezentat documentele justificative ale prestarii efective ale serviciilor BCI SRL, documente constînd în rapoarte de lucru si situatii de lucrari, fiind prin urmare îndeplinite condițiile legale de deductibilitate.
Referitor la TVA-ul aferent în cuantum de 12.035 lei se arată că, conform art. 145 Cod fiscal, " Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile.
Iar conform art. 146 Cod fiscal, care stabilește condițiile de exercitare a dreptului de deducere, pentru taxa datorata sau achitata, aferenta care i- au fost ori urmeaza sa ii fie livra te sau serviciilor care i-au fost sau urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau, sa detina o factura care sa cuprinda informatiile preuazute de la art.15S alin.5";.
În speță, condițiile de deducere a TVA sunt îndeplinite. Norma fiscală, ca normă de drept public, este de strictă aplicabilitate și interpretare. O. de control fiscal confundă rațiunile pentru care "IVA este deductibil sau nu.
În mod greșit A., în interpretarea sa, își argumentează poziția pe norme fiscale care reglementează ipoteza și condițiile in care sunt deductibile anumite cheltuieli pentru stabilirea bazei impozabile a impozitului pe profit. A. norme nu reglementează materia TVA și condițiile de deducere a T. O. fiscal, operează o confuzie între deductibilitatea anumitor sume de la calculul impozitului pe profit (se invocă rațiuni care trimit la art. 21 (4) Cod fiscal) și deductibilitatea T. Cele două taxe, impozitul pe profit și TVA au o natură distinctă, prin urmare, regimul fiscal aplicabil celor două taxe servește unor scopuri distincte.
Impozitul pe profit este o taxă corporatistă, de regulă progresiva, directă, se aplică asupra "profitului în exces" al companiilor, de unde și ratiunea cenzurării rigide a cheltuielilor deductibile. TVA pe de altă parte, este o taxă pe consum, fixă, aplicabilă fiecărui stadiu de producție, indirectă, și se distribuie pe întreg ciclul economic. Deducerea ei ține strict de dovada achitării ei de către persoana care suportă direct costul aferent și nu de deductibilitatea sau nu a cheltuielii respective raportat la baza de calcul a impozitului pe profit.
Prin urmare, TVA este deductibilă conform exigențelor indicate mai sus, iar limitarea dreptului de deducere a TV A în afara cadrului indicat mai sus ar determina violarea principiilor fiscale ale echității și eficienței impunerii.
Prin întâmpinarea formulată, D. G. a F. P. C. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare arată că în mod ne legal reclamanta solicita instantei de contencios administrativ sa dispuna anularea actelor administrativ mai sus mentionate intrucat, potrivit dispozitiilor legale exprese din Codul de P. F. nu se poate adresa direct instantei cu o astfel de cerere.
Potrivit C. de P. F. „. titlurilor de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii."
Reclamanta cunoaste aceste prevederi legale avand in vedere ca a depus contestatie impotriva deciziei mai sus mentionare la organul emitent, care a inaintat-o organului de solutionare competent, respectiv S. de S. C. din cadrul D. a J. C. potrivit prevederilor art,209 alin.l lit.b) din Codul de procedura fiscala.
In cuprinsul acestui text legal se mentioneaza ca "contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către: structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcției generale a finanțe lo r publice județene sau a municipiului B., după caz, competentă conform art.36 alin.3 pentru administrarea contribuabililor care nu au pe teritoriul R. un sediu permanent, pentru contestațiile formulare de aceștia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până Ia 3 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de re verificare, cu excepția celor emise de organele centrale cu atribuții de inspecție fiscală.
Contestatia formulata de reclamanta este in curs de solutionare, aceasta neputand fi finalizata pana in prezent datorita complexitatii sale precum si a numarului covarsitor de contestatii inregistrate la nivelul D. a J. C., situatie in care nu se poate retine vreo culpa in sarcina sa.
Avand in vedere prevederile legale mai sus citate precum si dispozitiile art 207 din Codul de P. fiscala unde se mentioneaza in mod expres faptul ca contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decăderii, astfel ca actiunea reclamantei este inadmisibila.
In acest sens arată si prevederile art. 218 din Codul de P. F. potrivit carora numai "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, in condițiile legii."
In consecinta, reclamanta nu poate solicita ca a instanta de judecata sa se pronunte asupra fondului cauzei, atata timp cat organul administrativ- jurisdictional competent nu s-a pronuntat asupra datorarii sau nedatorarii sumelor respective la bugetul general consolidat al statului, motiv pentru care nu procedează la analiza acestora.
Nu este intemeiat nici petitul subsidiar formulat de reclamanta intrucat, acordarea de daune interese reprezentand costul de oportunitate indus de nesolutionarea in termen a contestatiei si determinarea prin aplicarea dobanzii de referinta a BNR la suma contestata nu este in consonanta cu prevederile legale in materia contenciosului administrativ.
In sprijinul pozitiei sale face referire la prevederile art8 din Legea
554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căruia "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat intr- un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri."
Analizând, cu prioritate, excepția prematurității invocată de instanță C urtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poateformula contestație potrivit legii. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală. În nici un caz, nu se poate contesta în instanță decizia de impunere sau alt act administrativ fiscal, fără a se ataca și decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Chiar dacă în titlul privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale (Titlul IX) nu se prevede și un termen în care acestea trebuie soluționate de către organele fiscale, Curtea apreciază că acest termen este cel de 45 de zile reglementat de dispozițiile art. 70, potrivit cărora cererile depuse de către contribuabil (inclusiv cele formulate în conformitate cu Titlul IX) se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că acesta este un termen de recomandare, a cărui nerespectare nu atrage nici o sancțiune asupra legalității deciziei. Prin urmare, nerespectarea termenului de 45 de zile pentru soluționarea contestației depuse în baza dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală nu dă dreptul contestatorului să evite procedura obligatorie reglementată de dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală și să solicite direct instanței de contencios anularea titlului de creanță. Într-un astfel de caz, contestatorul are deschisă calea unei acțiuni în contencios prin care să solicite obligarea organului fiscal competent la soluționarea contestației formulate în conformitate cu dispozițiile art. 205
Cod procedură fiscală.
Prin urmare, chiar și în ipoteza în care organul de soluționare a contestațiilor emite decizia prevăzută la art. 218 cu încălcarea termenului de
45 de zile reglementat de art. 70 Cod procedură fiscală, actul administrativ care poate fi contestat în instanță este tot decizia emisă în conformitate cu dispozițiile art. 218 și nu titlul de creanță.
Or, în prezentul litigiu, Curtea constată că reclamanta SC E. A. SRL, a solicitat doar anularea deciziei de impunere nr. 665/(...) și a raportului de inspecție fiscală nr. 600/(...).
În consecință, neurmând procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea reclamantei de anulare a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, care nu reprezintă acte administrativ fiscale, în lipsa contestării unui act administrativ fiscal emis de D. G. a F. P. a jud. C., apare ca fiind prematură.
Prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat acordarea de daune cominatorii de 5000 lei pe zi de întârziere, începând cu data de la care obligația de a răspunde cererii sale a devenit exigibilă și până la executarea obligației de soluționare a cererii, făcând trimitere la dispozițiile aret. 24 din Legea nr. 554/2004.
Cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ este condiționată de neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ori, în speță, reclamanta nu posedă un astfel de titlu.
Mai mult, daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, curtea reține că și în dreptul comun posibilitatea de constrângere a debitorului unei obligații de a face care nu se poate realiza decât cu concursul nemijlocit al acestuia și care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, nu se poate realiza decât prin aplicarea unei amenzi civile care se plătește în contul statului și nu al creditorului, creditorul putând fi despăgubit pentru daunele interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea va în baza art. 137 (1) Cod proc.civ. și a textelor legale sus arătate va admite excepția prematurității și va respinge ca prematură cererea formulată de reclamanta SC E. A. S.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite, excepția prematurității formulării acțiunii formulată de reclamanta SC E. A. S.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E. A. SRL, cu sediul în C.-N., B.-dul M. nr. 1 împotriva pârâtelor D. G. a F. P. C. și A. F. P. C.-N., ambele cu sediul în C.-N., P. A. I. nr. 19.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER D. P. D. C.
Red. D.P. dact. GC
6 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 3507/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5615/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
