Sentința civilă nr. 673/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 673/2011
Ședința { F. publică} de la 15 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios fiscal privind pe reclamanta SC A. T. S. SRL, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...), respectiv (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale și scrise ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 febr. 2011 reclamanta SC A. T. S. SRL C.-N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. anularea Deciziei nr. 148/(...) emisă de pârâtă, anularea Deciziei de impunere nr.
19215/(...) precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 29215/(...) în sensul anulării în întregime a debitului principal în cuantum de 481.758 lei, din care
153.453 lei impozit pe profit și 328.305 lei TVA, anulării în întregime a majorărilor de întârziere în sumă de 148.427 lei din care 41.200 lei aferente impozitului pe profit și 107.227 lei aferente Tva, iar în subsidiar a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 148/(...) și anularea în parte a Deciziei de impunere nr.29215/(...) precum și a Raportului de inspecție fiscală nr.29215/(...) în sensul anulării în parte a debitului principal, respectiv anularea sumei de 22.364 lei reprezentând impozit pe profit și anularea sumei de 304.529 lei reprezentând TVA, anularea majorărilor de întârziere, respectiv anularea sumei de 3803 lei reprezentând majorări aferente impozitului pe profit și anularea sumei de 75122 lei reprezentând majorări aferente TVA și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că prin decizia de impunere nr.631/(...) și raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza acestuia întocmite de D. a J. C. s- au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată.
Împotriva acestei decizii de impunere și a raportului de inspecție fiscală a formulat în termenul legal contestație care a fost respinsă prin decizia nr.148/(...) a D. C..
În acțiune își menține poziția formulată prin contestație, în sensul că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate ca urmare a lipsei din conținutul său a unuia dintre elementele expres prevăzute în cuprinsul art.43
C.proc.fiscală, deoarece acest act nu conține numele, prenumele și calitatea unei persoane împuternicite potrivit legii să reprezinte organul fiscal.
Face trimitere la decizia C. C. nr.4., potrivit căreia directorul coordonator, persoana numită, care nu a ocupat funcția în urma unui concurs, nu poate reprezenta organul fiscal, iar lipsa acestor elemente atrage nulitatea acestuia.
Față de prevederile de mai sus solicită constatarea nulității deciziei de impunere nr.631/(...) și exonerarea de plata tuturor obligațiilor fiscale stabilite prin aceasta.
Referitor la impozitul pe profit referitor la anii 2005, 2006 solicită anularea sumelor de 18.466 lei majorări de întârziere și 529 lei penalități de întârziere.
Contestă considerarea de către organul de control ca fiind nedeductibilă la data înregistrării în contul de cheltuieli 6028 a sumelor reprezentând c/val mărfurilor vândute deoarece aceste bunuri nu au reprezentat bunuri la data achiziției lor ci bunuri de natura stocurilor cumpărate în scopul prelucrării lor prin încorporarea în acestea a softurilor concepute de către reclamantă și valorificarea ulterioară a acestora sub forma unui produs complex (hard + soft) sau în cadrul unor lucrări complexe.
În consecință în mod corect a fost reflectată în contul de cheltuieli c/val acestora la data dării în consum și nu la data vânzării către clienți prin descărcarea de gestiune a mărfurilor, ele nereprezentând mărfuri.
Referitor la anul 2007, solicită anularea impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 3898 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 3274 lei stabilite prin considerarea de către organul de control ca fiind nedeductibile suma de 24.360 lei cheltuieli cu terminale T. 600, înregistrate la data achiziției pe cheltuieli deductibile nevândute și necuprinse în stocul de marfă la (...), în urma refacerii fișei de magazine pentru acest produs.
Aceste bunuri nu reprezintă mărfuri ci bunuri de natura stocurilor materii prime care după achiziție au fost eliberate în consum, unde au suferit operațiuni de prelucrare iar ulterior au fost livrate clienților sub forma unor lucrări.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată solicită anularea sumei de 4628
TVA și 4272 lei majorări de întârziere aferente, reprezentând TCA aferent stocului lipsă de terminale T. 600 achiziționate în perioada 2005.2006 și nevândute deși au fost înregistrate pe cont 6028 de cheltuieli și nu se regăsesc în listele de inventar de sfârșitul anului.
Organele de control în mod eronat au considerat că aceste bunuri constituie lipsa în gestiunea de mărfuri, acestea nereprezentând mărfuri ci bunuri de natură stocurilor materii prime, temeiul de drept în baza căruia reclamanta are dreptul la deducerea TVA îl constituie art.145 alin.2 lit.a din C.fiscal.
Mai solicită anularea sumei de 5166 lei TVA și 5272 lei majorări de întârziere aferente, considerate de către organul de control ca fiind TVA dedusă de pe facturi fără denumire produse (organizare eveniment, masa servită, extraservicii, restaurant, bar) invocând ca temei de drept prevederile Legii nr.
571/2003 art.146, deși are îndeplinite în totalitate condițiile de exercitare a dreptului de deducere, facturile fiscale cuprind toate informațiile prevăzute de art.155 alin.5 lit.e C.fiscal, considerând evidentă încadrarea operațiunilor ca fiind prestări de servicii, pentru a se considera că este îndeplinită condiția de exercitare a dreptului de deducere T.
Solicită anularea sumei de 249.625 lei și a majorărilor de întârziere aferente 57.131 lei, stabilită în cuprinsul deciziei de impunere ca fiind TVA aferentă investiției locuința colectivă 18 apartamente ce aparține administratorului societății comerciale care, conform art.128 alin.4 lit.b este asimilată livrărilor de bunuri efectuată cu plata respectiv operațiunea de preluare de persoana impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de aceasta pentru a fi pusă la dispoziție altor persoane cu titlu gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial.
Arată că este vorba despre investiții constând în lucrări de finisaj - modernizare, efectuate de către reclamantă la imobilul situat în str. T. nr.22 aparținând proprietarilor O. V. și O. D. A., imobil ce face obiectul unei locațiuni în baza Convenției cadru f.n din (...), Convenției privind administrarea construcției altuia nr.947A/(...) și a A.ui adițional nr.960/(...) la convenția nr.947A/(...).
În baza acestor contracte reclamanta cu acordul proprietarilor a efectuat lucrări de investiții și de modernizare asupra imobilului pentru care s-a transmis dreptul de folosință, lucrări care, potrivit clauzelor contractuale și a prevederilor legale sunt și rămân până la sfârșitul perioadei de închiriere proprietatea reclamantei urmând ca la predarea finală a spațiului către proprietar, părțile să convină de comun acord sau pe baza unei evaluări independente asupra valorii de piață cu care să fie facturate aceste investiții către proprietarul imobilului.
În conformitate cu prevederile OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene pct.98 alin.2 „La expirarea contractului de închiriere, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcție de clauzele cuprinse în contractul de închiriere, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Î. în contabilitate a operațiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări";.
Consideră că este pe deplin îndreptățită în exercitarea dreptului de deducere aferent lucrărilor de investiții la mijlocul fix luat în chirie din str. T. nr.22 în acest spațiu desfășurând activități taxabile de natura servicii birou mobil cu acces la infrastructură externă prestate către diverși clienți.
De asemenea spațiul închiriat și modernizat a fost folosit pentru cazarea angajaților de la punctele de lucru din țară deplasați la C.-N. în interes de serviciu.
Începând cu luna mai 2010 spațiul este utilizat și pentru închirierea în regim hotelier către terțe persoane aducând venituri totale facturate cu cota legală de TVA de 9% în sumă de 38.563,96 lei așa cum rezultă din facturile anexate în copie.
Critică decizia deoarece în cuprinsul acesteia există o flagrantă contradicție între afirmația că a livrat cu titlu gratuit o investiție la locuința colectivă și temeiul de drept citat care face referire la preluarea de către persoana impozabilă a bunurilor mobile achiziționate pentru a fi puse la dispoziția altor persoane cu titlu gratuit, organul de control a considerat că a efectuat o operațiune asimilată livrărilor de bunuri cu plata prin punerea la dispoziție cu titlu gratuit în favoarea proprietarilor imobilului a investiției efectuate asupra acesteia, în totală contradicție cu ceea ce rezultă din clauzele contractuale și prevederile legale respective ca acest transfer de proprietate va avea loc doar în momentul ieșirii din spațiu și nu gratuit ci cu titlu oneros la prețul pieții.
Solicită anularea sumei de 45.110 lei și a majorărilor de întârziere aferente de 8447 lei stabilite în cuprinsul deciziei de impunere ca fiind TVA aferentă achizițiilor de mobilier (bucătării, dormitor, pat, somiere, fotolii) covoare, televizoare, decorațiuni, neutilizate în folosul operațiunilor taxabile.
A. constatare este neîntemeiată aceste dotări fiind realizate în spațiul luat cu chirie cu care a realizat operațiuni taxabile.
Pârâta D.G.F.P. C. prin întâmpinare (f.66) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând acțiunea în contencios administrativ formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului precum și a probelor administrate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.631 din (...) și a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza acesteia întocmite de către D. C. s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 630.185 lei reprezentând 153.453 lei impozit pe profit, 41.200 lei majorări de întârziere impozit pe profit, 328.305 lei TVA și 107.227 lei majorări de întârziere T.
Împotriva acestei decizii de impunere și a raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat în termenul legal contestație care a fost respinsă prin decizia nr.148 din (...) a D. C.. Față de această împrejurare reclamanta a introdus prezenta acțiune în contencios fiscal, invocând în prealabil motive de nulitate absolută a actului administrativ fiscal urmare a lipsei din conținutul său a unuia dintre elementele expres prevăzute în cuprinsul art.43 din C.proc.fiscală, respectiv numele și semnătura persoanelor împuternicite de organul fiscal potrivit legii. Din punctul de vedere al reclamantei, actul administrativ atacat nu conține numele, prenumele și calitatea unei persoane împuternicite potrivit legii să reprezinte organul fiscal, sancțiunea pentru încălcarea prevederilor art.43 din C.proc.fiscală fiind cea cuprinsă la art.46 din același act normativ, respectiv nulitatea actului administrativ. Se invocă și decizia C. C. nr.4. potrivit căreia directorul coordonator, persoana numită, care nu a ocupat funcția în urma unui concurs, nu poate reprezenta organul fiscal.
Referitor la procedura de emitere a deciziei de impunere se impune a se stabili dacă aceasta respectă condițiile de legalitate prevăzute la art.46 din OG nr.92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, respectiv dacă este semnată de către persoana împuternicită a organului fiscal.
Potrivit actului depus la dosar rezultă că, decizia de impunere este aprobată și semnată de către director coordonator adjunct M. V.. Reclamanta susține că decizia semnată de un „. coordonator"; care în conformitate cu decizia C. C. nr.4. nu pitea avea dreptul de a reprezenta organul fiscal, reprezintă un viciu de formă a acestui act ceea ce ar atrage în raport de disp. art.46 din C.proc.fiscală nulitatea acestuia.
Conform art.43 alin.2 lit.g din OG nr.92/2003 republicată privind codul de procedură fiscală „actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
… g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii"; iar în raport de art.46 din același act normativ, lipsa acestui element atrage nulitatea sa.
Analizând actul administrativ atacat prin prisma cadrului legislativ sus citat și ținând seama de motivele invocate de reclamantă se reține că decizia de impunere conține numele și prenumele organelor de inspecție fiscală care au efectuat inspecția, avizată de către șeful de serviciu prin semnătură și aprobată de către conducătorul activității de inspecție fiscală. Conform OMFP nr.1388 din (...) existent în copie la dosar, ținându-se cont de decizia C. C. nr. 413 și respectiv 4., C. de management nr.54/2009 al D. coordonator adjunct a încetat cu data de (...) și s-a abrogat OMFP privind numirea acestuia în funcția de director coordonator adjunct, acesta revenind în funcția publică din care a fost suspendat.
Prin urmare, la data de (...) când a fost semnată decizia de impunere, era în vigoare C. de management nr.54/2009, iar raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere a fost întocmit și aprobat la data de (...). Mai mult decât atât, calitatea de conducător al activității fiscale a rămas neschimbată, persoana în cauză nu a încetat nici un moment să dețină această calitate având la bază numirea prin ordin al M. finanțelor, iar titularul funcției
(director coordonator adjunct sau director executiv adjunct) nu are cum să aducă vătămări interesului reclamantei.
În concluzie instanța reține că decizia de impunere nu conține vicii de formă, existând înscrise toate elementele im,puse de art.43 din OG nr.92/2003 inclusiv numele, prenumele, calitatea și semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal, așa încât excepția nulității deciziei de impunere pentru lipsa acestor elemente apare ca neîntemeiată.
Reclamanta a criticat sub aspectul nelegalității actului administrativ fiscal, în ceea ce privește stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare în sarcina acesteia.
Astfel, cât privește impozitul pe profit referitor la anii 2005, 2006 se solicită anularea sumelor de 18466 lei majorări de întârziere și 529 lei penalități de întârziere, considerând neîntemeiată aprecierea organului de control ca fiind nedeductibilă la data înregistrării în contul de cheltuieli 6028 a sumelor reprezentând c/valoarea mărfurilor (terminale, T.600) vândute în lunile următoare invocând prevederile Legii 82/1991 republicată, Ordinului
1752/2005, Cap.7.1.1., pct.127 -133. În fapt aceste bunuri susține reclamanta că au reprezentat mărfuri „bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii"; definiție regăsită la cap.7.3.2. pct.125 alin.1 lit.a din OMFP nr.1752/2005 invocat în actul administrativ fiscal la data achiziției lor ci bunuri de natura stocurilor
(respectiv materii prime definite în cadrul aceluiași articol la lit.b) produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată, cumpărate în scopul prelucrării lor prin incorporarea în acestea a soft-urilor concepute de către reclamantă și valorificarea ulterioară a acestora sub forma unui produs complex (hard+soft) sau în cadrul unor lucrări complexe (soluție optimal). În consecință consideră reclamanta că în mod corect a fost reflectată în contul de cheltuieli contravaloarea acestora la data dării în consum și nu la data vânzării către clienți prin descărcarea de gestiune a mărfurilor, ele nereprezentând mărfuri așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la anul 2007 reclamanta solicită anularea impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 3898 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 3274 lei stabilite prin considerarea de către organul de control ca fiind nedeductibilă suma de 24.360 lei cheltuieli cu terminale treo-600 trim.III 2007. Problema juridică este aceeași cu cea invocată pentru anii 2005, 2006 în sensul că aceste bunuri în opinia reclamantei nu reprezintă mărfuri ci bunuri de natura stocurilor - materii prime - care după achiziție au fost eliberate în consum unde au suferit operațiuni de prelucrare și ulterior au fost livrate clienților sub forma unor lucrări, soluții optimale nefiind facturate sub denumirea cu care au fost achiziționate, astfel că organele de control considerându-le mărfuri și neregăsindu-le ca atare au refăcut necorespunzător fișa de magazie pentru acest produs considerându-le lipsă stoc.
Pentru a răspunde la această întrebare instanța a încuviințat la solicitarea reclamantei proba cu expertiza contabilă având ca drept obiectiv stabilirea naturii bunurilor „terminale treo 600"; respectiv acela de mărfuri sau stocuri de materii prime, și prin urmare modalitatea prin care au fost deduse corect de către reclamantă inclusiv din punct de vedere temporal cheltuielile aferente acestora.
Prin răspunsul oferit de expertul contabil la această întrebare rezultă că intrarea acestor bunuri în gestiunea societății s-a făcut cu încălcarea normelor legale în materie, respectiv a pct. 126 (2) a) Subsecțiunea 7 „Stocuri"; din OMF
1752/2005 în care se arată că este necesar să se asigure „. tuturor bunurilor materiale intrate în entitate și înregistrarea acestora la locurile de depozitare";.
Potrivit răspunsul la obiectivul nr.1 (f.100 dosar, f.4 raport de expertiză contabilă întocmit de expert contabil Cazac M.), aceasta a constatat că nu există documente care să ateste recepționarea acestor bunuri în cadrul societății, respectiv note de intrare recepție (NIR-uri). Mai mult, aceste bunuri au fost înregistrate în contabilitatea societății reclamante direct pe costuri, pe un cont de cheltuieli privind alte materiale consumabile, aceste înregistrări contabile fiind eronate, deoarece înregistrarea stocurilor direct pe costuri se poate face numai în situația folosirii „inventarului intermitent"; ori, din restul evidențelor contabile ale societății rezultă că aceasta folosea, pentru contabilitatea stocurilor, metoda „inventarului permanent";. A. metodă obligă la înregistrarea în contabilitate, în mod distinct, atât a intrării cât și a ieșirii bunurilor respective.
Conform pct. 33 (2) Subsecțiunea 7 "Stocuri" din OMFP 1752/2005 "In condițiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric".
Daca s-ar fi folosit inventarul intermitent, pentru ca stocurile să fie înregistrate direct pe costuri trebuia respectat pct.133 (3) Subsecțiunea 7 "Stocuri" din OMFP 1752/2005 care arata ca" Inventarul intermitent consta in stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. In acest caz, ieșirile se determina ca diferența intre valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii". Întrucât nu s-a procedat în acest mod, am concluzionat ca înregistrarea în contabilitate la data intrării în societate a bunurilor "terminale treo 600" este eronată.
S-a menționat ca pentru bunurile "terminale T. 600" intrate în luna ianuarie 2006 este întocmit un bon de consum nr.2/31.01.06, neînregistrat în contabilitate; nici nu avea cum sa fie înregistrat, bunurile fiind contabilizate deja direct pe costuri la intrare; bunurile "terminale T. 600" intrate în luna februarie 2006 au fost contabilizate în contul de stocuri 3028 "A. materiale consumabile" (singurele bunuri de acest gen contabilizate intr-un cont de stocuri) și date în consum cu bonul de consum nr.2/(...). Acest bon de consum nu a fost înregistrat in contabilitate in luna februarie 2006, întrucât conturile de costuri corespunzătoare au rulaje curente sub contravaloarea bonului de consum (Bonul de consum 4..02.06 este în valoare de 188.160,00 lei, în timp ce întreg rulajul contului corespunzător 6028 "C. privind materialele consumabile" este de 15.578,42 lei). Nu se cunoaște în care din lunile următoare a fost înregistrat în contabilitate acest bon de consum, deoarece modul în care a fost condusă contabilitatea în respectiva perioada nu permite aceasta identificare (înregistrările contabile fie nu sunt cronologice și sistematice, fie sumele cuprind valori cumulate, fie nr/data document sunt eronate, iar conturile contabile utilizate pot fi depistate numai prin încercări, etc ... ). Fișa contului 6028 "C. privind materialele consumabile" pusă la dispoziție de către reclamanta este indescifrabila; modul de tratare în contabilitate a acestor bunuri intrate în luna ianuarie-februarie
2006 a fost la fel de deficitar ca și pentru bunurile intrate în anul 2005, singura deosebire fiind aceste doua bonuri de consum, necontabilizate.
In cadrul societății nu a fost asigurata niciun fel de urmărire a acestor bunuri, nici cantitativ și nici valoric, neexistând condusă contabilitatea analitica sau de gestiune a acestora.
Așa cum s-a arătat mai sus, in cadrul societății au fost ignorate normele legale referitoare atât la contabilitatea de gestiune cât și la contabilitateafinanciara a acestor bunuri, ceea ce a făcut mai dificil de identificat natura acestora, fiind necesara o analiza detaliata.
Din analiza modului de recunoaștere în contabilitate, la intrare, a bunurilor denumite "terminalele T. 600" (anexa nr..1), rezulta ca acestea au fost înregistrate pe contul 6028 "C. privind materialele consumabile" (excepție făcând intrarea din luna februarie 2006), ceea ce denota faptul ca la data intrării in societate au fost considerate cheltuieli curente ale reclamantei, cu materialele consumabile.
Cu toate acestea, din facturile emise rezultă clar că aceste bunuri "terminalele T. 600" nu au fost folosite sau consumate în cadrul societății, întrucât ele au fost vândute mai departe la diverși beneficiari (in general sub denumirea de "terminal mobil T. 600"), așa cum rezulta din anexa nr.2, anexa nr.3 si anexa nr.4 la prezentul raport de expertiza contabila.
Bunurile "terminale T. 600", care au fost înregistrate în contabilitatea societății direct pe costuri, nu se regăsesc în listele de inventar ale societății la (...) deși, cu ocazia inventarierii, trebuiau identificate bunurile aflate în stoc.
Din facturile intrate, respectiv declarațiile vamale de import (DVI-uri) și din facturile emise (singurele documente recunoscute, respectiv înregistrate in contabilitatea reclamantei) rezultă că aceste bunuri "terminalele T. 600" achiziționate au fost vândute mai departe, către diverși beneficiari. Corect au considerat organele de control ca aceste bunuri sunt de natura mărfurilor, întrucât nu există niciun document înregistrat in contabilitatea societății care să ateste faptul că asupra acestor bunuri s-a intervenit în vreun fel, ceea ce înseamnă că ele s-au vândut ca atare, respectiv așa cum au fost cumpărate, fiind tratate de societate ca și o marfa.
Aceste bunuri "terminalele T. 600": nu au fost recepționate în gestiunea de materii prime sau materiale, respectiv nu a fost condusă contabilitatea de gestiune a acestora; nu au fost recunoscute, respectiv înregistrate în contabilitate ca și materii prime, în contul 301 "Materii prime", sau în alt cont de materiale auxiliare, astfel încât, ulterior, sa poată participa la un proces de producție sau lucrare; nu au fost date în consum în vreun proces de producție sau lucrare (sunt numai doua bonuri de consum neînregistrate în contabilitatea societății); nu exista niciun document justificativ care sa ateste ca acestea ar intra în componenta vreunui produs finit sau a vreunei lucrări (rețetar pentru produs finit sau situație/deviz de lucrări, sau alt înscris din care să rezulte intenția de a obține un produs finit sau de a realiza lucrări care sa aibă în componenta acest bun "terminal T. 600"); nu exista niciun raport de producție care să ateste că s-au obținut produse finite. De altfel, nici contul
345 "Produse finite" și nici contul 711 "Variația stocurilor", specifice evidențierii producției, nu sunt utilizate în cadrul societății, ceea ce atestă faptul că nu s-au obținut produse finite de către reclamanta în perioada analizată.
În concluzie, având în vedere că din documentele contabilizate a rezultat că aceste bunuri „terminale treo 600"; au fost vândute ca atare, respectiv așa cum au fost cumpărate, ele au avut natura de „. și ca urmare trebuiau recepționate și înregistrate la intrarea în societate în contul 371 „. . Î. acestor ape contul de cheltuieli se putea face numai pe măsura vânzării lor, prin descărcarea acestora din gestiunea societății, utilizându-se în acest scop contul 607 „cheltuieli privind mărfurile";. Așa fiind, în mod legal pârâta D. a considerat aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile și a stabilit obligații fiscale suplimentare.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată reclamanta a solicitat în primul rând anularea sumei de 4628 lei TVA și respectiv 4272 lei majorări deîntârziere reprezentând „. aferent stocului lipsă de terminale treo 600 achiziționate în perioada 2005-2007 și nevândute deși au fost înregistrate pe cont 6028 de cheltuială și nu se regăsesc în listele de inventar de la sfârșitul anului";, invocându-se ca temei de drept art.128 alin.4 din L. nr.571/2003 republicată, conform căruia „sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plata următoarelor operațiuni… d) bunuri constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor la care se face referire la alin.(8) lit.a) - c) „.
Deoarece modalitatea de stabilire a TVA-ului și a majorărilor de întârziere este aferent stocului lipsă de terminale treo 600, întreaga construcție juridică, la care s-a făcut referire mai sus cu privire la impozitul pe profit este valabilă și în ceea ce privește TVA-ul aferent și majorările de întârziere, așa încât în mod legal organul de control a făcut aplicarea dispozițiilor art.128 alin.4 din L. nr.571/2003 republicată nefiind incident în speță dispozițiile art.145 alin.2 lit.a din C.fiscal, cum în mod neîntemeiat susține reclamanta.
Reclamanta a mai solicitat anularea sumei de 5.166 lei TVA și 5.272 lei majorări de întârziere aferente, considerate de către organul de control în cadrul deciziei de impunere ca fiind „. dedusă de pe facturi fără denumire produse (organizare eveniment, masă servită, extraservicii, restaurant, bar";) invocând ca temei de drept prevederile Legii nr.571/2003 republicată art.146.
În fapt reclamanta susține că sunt îndeplinite în totalitate condițiile de exercitare a dreptului de deducere în raport de prev. art.155 alin.5 lit.e în sensul că acestea cuprind toate informațiile prevăzute în textul legal, inclusiv denumirea serviciilor prestate în folosul acestora. Dimpotrivă organul de control a considerat aceste servicii ca fiind livrări de bunuri, anulându-se exercitarea dreptului de deducere pe considerentul că nu este înscrisă denumirea produsului pe factură.
Potrivit răspunsului la obiectul nr.2 stabilit de către instanță în efectuarea raportului de expertiză contabilă, în sensul de a se stabili dacă facturile înregistrate in contabilitatea reclamantei privind servicii diverse (organizare evenimente etc ... ) conțin elemente necesare pentru a fi considerate documente justificative din punct de vedere fiscal si deopotrivă dacă reclamanta SC A. T. S. SRL poate beneficia de dreptul de deducere TVA cuprins in acestea, rezultă că facturile înregistrate în contabilitate nu au descrisă denumirea și cantitatea bunurilor livrate și a serviciilor prestate, denumirea folosită fiind una generală astfel (f.102 dosar, f.7 expertiză) "organizarea de eveniment" din aceasta denumire nu rezulta în ce a constat de fapt acesta acțiune. Noțiunea de "organizare eveniment" include o gama foarte larga de activități (organizare de festivitate, congres, conferința, ceremonie, competiție, expoziție, promoții, petrecere, etc ... ), iar în cadrul acestor activități, organizarea evenimentului în sine poate consta într-o serie de servicii sau livrări de bunuri distincte (cercetare privind evenimentul, creare design pentru eveniment, găsire locație, aranjare, decor, asigurare transport, creare/trimitere invitații participanților, oferte/asigurare cazare, masa pentru participanți, coordonarea activităților, s.a.m.d.p .... ). Nu exista niciun detaliu sau raport anexat facturii în care fie prezentat în mod clar, cu denumire și cantitate, serviciile prestate sau bunurile livrate cu ocazia "organizării de eveniment"; "masa servita" este de asemenea o noțiune generala, nefiind detaliate produsele consumate, nici pe factura și nici pe un alt înscris anexat, astfel încât nu se știe în ce a constat aceasta "masa servita"; "servicii diverse" reprezintă o noțiune extrem de vasta, cu referire la orice tip de servicii. A. nu este denumire de serviciu prestat, în sensul cerinței actului normativ mai sus precizat, întrucât, de fapt, nu este precizat serviciul care s-a prestat; "extraservicii" reprezintă de asemenea o noțiune foarte generala, cu referire laorice tip de servicii, astfel încât nu s-ar putea cunoaște în ce au constat acestea și dacă ele intră sau nu în sfera deductibitilității TVA-ului; „bar"; nici în acest caz nu se cunoaște despre ce este vorba. Rolul înscrierii denumirii produselor sau serviciilor pe factura este tocmai acela de a nu permite interpretări, respectiv de a prezenta în mod clar, transparent și ferm ce anume s-a prestat sau s-a livrat., nicidecum denumiri din care se poate înțelege orice.
În toate cazurile de mai sus pe facturi nu este specificată „denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate"; așa cum este cerința art.155 alin.5 lit.k din L. nr.571/2003 republicată.
Prin urmare acestea nu pot fi considerate documente justificative din punct de vedere fiscal având drept consecință faptul că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere TVA cuprins în acestea. Așa fiind, în mod întemeiat organul de control a stabilit obligații fiscale suplimentare.
Cu privire la taxa pe valoarea adăugată, organul de control a stabilit și suma de 249.625 lei și a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 57.131 lei stabilite în cuprinsul deciziei de impunere ca fiind „. aferentă investiției locuință colectivă 18 apartament ce aparține administratorului societății comerciale care, conform art.128 alin.4 lit.b este asimilată livrărilor de bunuri efectuată cu plata respectiv operațiunea de „. de persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de aceasta pentru a fi pusă la dispoziția altor persoane cu titlu gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial";.
Reclamanta solicită anularea acestor sume susținând în esență că în speță acestea au natura juridică a unor investiții (constând în lucrări de finisaj
- modernizare) efectuate de reclamantă la imobilul situat în str. T. nr.22 aparținând proprietarilor O. V. și O. D. A., imobil ce face obiectul unei locațiuni în baza Convenției cadru f.n. din (...), Convenției privind administrarea construcției altuia nr.947 A din (...) și a A.ui adițional la aceasta nr.960 din (...).
În baza acestor contracte reclamanta, cu acordul proprietarilor, a efectuat lucrări de investiții și de modernizare asupra imobilului pentru care s- a transmis dreptul de folosință, lucrări care, potrivit clauzelor contractuale și a prevederilor legale sunt și rămân până la sfârșitul perioadei de închiriere proprietatea reclamantei (locatarului), urmând c ala predarea finală a spațiului către proprietar, părțile să convină de comun acord sau pe baza unei evaluări independente (dacă părțile nu se înțeleg) asupra valorii de piață cu care să fie facturate aceste investiții către proprietarul imobilului. Situația de fapt expusă este reglementată expres și nemijlocit prin L. nr.15/1994 republicată, privind amortizarea capitalului imobilizat în art.4, art.11 din aceasta. Totodată sunt aplicabile prev. art.24 alin.3 și art.149 alin.1 lit.a din C.fiscal.
Cu alte cuvinte potrivit reclamantei aceasta avea dreptul de deducere a
TVA aferent investițiilor deoarece în spațiul închiriat s-au desfășurat activități taxabile de natura „. birou mobil c u acces la infrastructura externă"; prestate către diverși clienți și totodată spațiul închiriat și modernizat a fost folosit pentru cazarea angajaților de la punctele de lucru din țară deplasat la C. în interes de serviciu.
Conform notei explicative date de administratorul societății O. V. și a documentelor aflate la dosar rezultă că în efectuarea investiției la imobilul situat pe str. T. nr.22 C. N. se prezintă ca justificate C. nr.947A din (...) privind administrarea construcției altuia încheiată între administratorul statutar al reclamantei și soția sa O. D. în calitate de proprietari și reclamantă reprezentată prin administrator O. V., și A. adițional la convenție încheiat ladata de (...) prin care se modifică înțelegerea părților în sensul că imobilul pus la dispoziția societății va urma regimul unei locații de gestiune.
Conform acestui act părțile s-au înțeles cu privire la plata unei chirii, la destinația imobilului „necesar desfășurării de activități de prestări servicii de tehnologie informatică, la aptul că în termen de 18 luni de la semnarea convenției să se facă demersuri pentru întabularea construcției și schimbarea destinației din locuință colectivă în birouri, precum și efectuarea formalităților pentru deschiderea și autorizarea unui punct de lucru la adresa imobilului.
Din actele dosarului rezultă că la momentul predării spațiului pentru efectuarea investiției acesta era neutilizabil (construcție ridicată „în roșu";) de aici decurgând și actul de gestiune contrar normelor legale respectiv finanțarea imobilului prin investirea unor sume considerabile de bani în condițiile în care acesta nu este sau va fi proprietatea societății reclamante. N. niciunei părți din investiția realizată așa cum părțile s-au înțeles prin actul adițional, neînregistrarea ca și contact de închiriere a înțelegerii dintre părți sau plata vreunei chirii, iar recepția imobilului a fost efectuată de către o persoană fizică în persoana administratorului societății. Deși investiția a fost finalizată la (...) potrivit procesului-verbal de recepție, până la data efectuării controlului, mai
2010, nu a fost schimbată destinația imobilului în clădire de birouri conform înțelegerii din C. cadru și a actului adițional și nici nu s-au efectuat demersuri în vederea intrării în legalitate a extinderii construcției de la 6 la 18 apartamente. Deoarece la data de (...) data încheierii actului adițional se cunoștea destinația dorită a spațiului și prin urmare nu se justifica dotarea celor 18 apartamente cu mobilier de dormitor inclusiv TV-uri și mobilier bucătărie, existența acestora constatându-se urmare a unei cercetări la fața locului.
Acestea fiind datele speței, organul de control a considerat în mod întemeiat că reclamanta prezintă în justificarea investiției efectuate la imobilul în cauză, încheierea unor convenții și acte adiționale contradictorii, iar declarațiile administratorului statutar al societății date prin notele explicative sunt inconsecvente. Deși reclamanta face apel la principiul libertății de gestiune a activității economice, respectiv la posibilitatea angajării unor cheltuieli pe care le consideră necesare în desfășurarea activității sale, nu se referă și la limitele acestui principiu. Astfel, alocarea unor sume de finanțare/finalizare a investiției altuia (administratorul societății) la nivelul celor în cauză respectiv efectuarea unor cheltuieli nejustificate, prin a căror rezultat final se puteau obține în mod normal și natural prin achiziție un bun propriu (activ al societății) de aceeași natură, nu poate fi prezumat un act normal de gestiune, decizia fiind contrară intereselor întreprinderii.
Nu se poate ignora faptul că imobilul asupra căruia s-au efectuat investiții (incluse direct pe costuri) în sumă de 775.183 lei pentru care s-a dedus și TVA de 249.625 lei este și va rămâne proprietatea persoanei fizice care este una și aceeași persoană cu asociatul și administratorul reclamantei SC A. T. S. SRL C.-N. Prin urmare investiția efectuată la imobilul din C.-N. str.T. nr.22 a fost făcută în favoarea asociatului administrator al societății O. V., cu consecința diminuării profitului impozabil, a impozitului pe profit și a TVA, așa încât în mod temeinic și legal organele de inspecție fiscală au considerat ca nedeductibile fiscal cheltuielile în sumă de 775.183 lei, cu consecința fiscală de stabilire a unui impozit pe profit suplimentar în sumă de
124.029 lei și totodată au stabilit diferența de TVA în sumă de 249.625 lei - operațiunea fiind asimilată unei livrări de bunuri efectuate cu plată pentru care se datorează T.
Aceeași este concluzia la care a ajuns și expertul contabil în răspunsul la întrebarea obiectiv nr.3 (f.102-104 dosar, f.8 -12 din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil Cazac M.).
Pe cale de consecință, conform principiului de drept „. sequitur principale"; acțiunea în contencios administrativ este neîntemeiată cu privire la majorările de întârziere, atât cele aferente impozitului pe profit cât și cele aferente T.
A mai fost contestată și suma de 45110 lei și majorări de întârziere în sumă de 8447 lei ca fiind TVA aferentă achizițiilor de mobilier (bucătării, dormitor, pat, somiere, fotolii) covoare, televizoare, decorațiuni, care nu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile.
Așa cum s-a arătat mai sus, acestea au fost deduse în mod nelegal, nefiind dotări necesare dezvoltării unor operațiuni taxabile pentru spațiul închiriat care avea destinația de birouri.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că în speță a stabilit în mod legal obligații fiscale suplimentare, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 18 alin.1 din L. nr.554/2004 acțiunea în contencios administrativ urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios formulată de reclamanta SC A. T. S. SRL C.-N. cu sediul ales în C.-N. str. A. D. P. nr.24 jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C.-N. P-ța A. I. nr.19 jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER C. I. M. T.
Red.CI Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 3437/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2213/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
