Decizia civilă nr. 5896/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5896/2011
Ședința publică de la 15 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. J. DE P. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta Ș. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) salarii compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. CURTEA Prin sentința civilă nr. 4. din (...)1, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Ș. R. împotriva pârâtei C. J. DE P. B.-N. și în consecință a fost obligată pârâta C. J. de P. B.-N. să plătească reclamantei o compensație egală cu cinci salarii lunare de la data eliberării din funcția publică de execuție de auditor grad superior treapta I, gradația 5, potrivit disp.art. l3 (3) din A. Colectiv de M. la nivelul C. B.-N., pentru anul 2.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta Ș. R. a avut calitatea de angajat al intimatei C. B.-N. din data de (...) și până la data de (...) când raportul de serviciu a încetat conform art. 98 alin.l lit.d din L.l88/l999 în forma în vigoare la acea dată, privind Statutul funcționarilor publici, respectiv raportul de serviciu a încetat din motive neimputabile funcționarilor publici, ca urmare a . În baza prev.art.l3 alin. 1 și 3 din A. colectiv la nivelul C. J. de P. pentru anul 2., încheiat, potrivit HG nr.833/25 iulie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, între C. B.-N. și Sindicatul Liber „Solidaritatea"; al funcționarilor publici și personalului contractual din C.B.-N., reclamanta a solicitat intimatei C. B.-N. la data de 08.l0.2. (demers care se constituie într-o plângere prealabilă prev.de art.7 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ), să i se acorde drepturile prevăzute de A. colectiv de muncă ca urmare a disponibilizării, dar i s-a răspuns de către intimată că deși s-a adresat foruluiierarhic superior - C. pentru alocarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, aceste demersuri au rămas fără rezultat, cu motivarea că pentru acordarea salariilor compensatorii nu au fost prevăzute fonduri prin L. asigurărilor sociale pentru anul 2.. Intimata a făcut precizarea prin aceeași adresă că va continua acțiunea pentru a solicita de la C. B. sumele necesare pentru acordarea a cinci salarii compensatorii prevăzute în A. colectiv, inclusiv prin cuprinderea acestora în bugetul anului viitor. Intr-adevăr potrivit disp.art. l3 alin. 3 din A. colectiv la nivelul C. J. de P., înregistrat sub nr. 233/ll.02.2. și care constituie legea părților, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare. Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective , emise în baza prev.art. 73(3) din L.nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici și art. VII (l) lit.c din L.25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta";. De altfel, în speță, intimata CJP B.-N. nu contestă dreptul reclamantei la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), ci învederează faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, fapt ce nu-i este imputabil reclamantei. Din copia contractului de muncă rezultă că reclamanta a ocupat funcția de auditor grad superior treapta 1, gradația 5, astfel că încetarea raporturilor de muncă din cauze neimputabile acesteia, o îndreptățește la plata compensației prevăzute în A. colectiv. De altfel, așa cum a arătat și reclamantul, în speță sunt incidente și prev.art.l din Protocolul l adițional la C. E. a D. O. care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, noțiunea de bun fiind apreciată ca orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese ce decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească . In concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură, statului, astfel că refuzul de a se acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie cu încălcarea art.l din Protocol și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din exercițiile prevăzute în acest articol. Față de toate aceste considerente, în temeiul art. l(l) rap.la art. 8 (l) și art. l8 din L. contenciosului administrativ nr.554/2004, cu aplic.art. l09 din L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, s-a admis acțiunea în contencios administrativ așa cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. DE P. B.-N., solicitând modificarea hotărârii atacate, cu respingerea acțiunii reclamantei. În motivare pârâta a arătat că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu C. J. de P. B.-N. acordarea unei compensații egale cu cinci salarii lunare, urmare incetarii raportului de serviciu prin eliberarea din functia publica de executie. Potrivit statutului special de care a beneficiat rec1amanta, prin prisma activității desfășurate de functionar public-in baza raportului de serviciu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilorpublici modificata si completata, coroborate cu prevederile Legii nr.53/2003- Codul muncii si ale actului derivat din acestea-A. colectiv de munca la nivelul C. judetene de pensii B.-N., in sfera drepturilor de care a beneficiat reclamanta, precum si a obligatiilor ce revin angajatorului, se inscrie si dreptul solicitat. Dupa cum se poate observa, subscrisa nu s-a opus solutionarii cererii reclamantei infirmand existenta dreptului, si prin urmare, nu se poate retine in cauza un refuz in onorarea solicitarii exprimate-dealtfel pertinenta, legala - ci a subliniat imposibilitatea efectuarii acestora, generata de absenta unei baze legale care sa permita realizarea dreptului in sine. Recurenta nu neaga existenta dreptului la plata compensatorie, nici intinderea acestuia (asa cum isi gaseste reglementarea); ci motiveaza imposibilitatea onorarii obligatiei in lipsa unei reglementari legale bugetare in care sa se inscrie financiar astfel de cheltuieli. Prin urmare, in lipsa unor prevederi legale bugetare, institutia pârâtă nu poate dispune alocarea unor sume distincte, indiferent sub ce titulatura, daca ele nu sunt inscrise in sfera sumelor disponibile in exercitiul financiar al anului respectiv, in acord cu dispozitiile art. 137 din Constitutie; care statueaza ca formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege. Reiterează, formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, fac obiectul legii finantelor publice, conform careia angajarea cheltuielilor bugetare, se face numai in limita creditelor bugetare aprobate conform legii. Instanta de fond in mod corect a retinut acest aspect statuand ca intimata C. J. de P. B.-N. nu contesta dreptul reclamantei la compensatia solicitata, insa faptul ca aceasta compensatie nu se poate achita intrucat L. bugetului de asigurari sociale pe anul 2010 nu ar fi prevazut asemenea fonduri". In acelasi sens sunt si prevederile continute de acordul colectiv de munca pe anul 2010 incheiat intre CNP AS si Sindicatul Liber al C. Nationale de P. "In cazul disponibilizarii, functionarului public i se pot acorda salarii conform legislatiei in vigoare, in limita prevederilor bugetare." Ori, acordurile colective se incheie dupa aprobarea bugetului autoritatii sau institutiei publice, pe o perioada determinata, de regula corespunzatoare exercitiu lui bugetar - astfel cum este prevazut la art. 26 din Hotararea nr. 833/2007. Totodata arată ca acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu - art. 25 din Hotararea nr. 833/2007. În raport cu prevederile legale aplicabile cauzei, potrivit motivației expuse de recurenta si conform art. 304 alin. 1, pct. 9 din C. pr. civ., solicită instantei admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în consecința respingerea acțiunii reclamantei. Analizând recursul declarat de pârâtă, Curtea reține următoarele: Deși pârâta a invocat formal ca motiv de recurs dispozițiile art.304 pct. 9C.pr.civ. nu evidențiat în concret în dezvoltarea motivelor din memoriul de recurs care anume critici ar fi compatibile cu această normă legală. Mai precis nu s-a evidențiat în concret care ar fi rațiunea pentru care sentința atacată este lipsită de temei legal ori că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale. Dimpotrivă chiar pârâta subliniază în recurs că nu neagă dreptul reclamantei invocat pe calea acțiunii introductive și recunoscut prinintermediul sentinței atacate însă nu este de acord cu realizarea efectivă a acestuia, mai precis fiind un drept patrimonial pârâta nu dispune de o bază legală pentru realizarea dreptului în sine. Curtea reține cu trimitere la statuările primei instanțe că deși dreptul este recunoscut în optica debitorului pârât el nu poate fi realizat efectiv ceea ce contravine flagrant cu dispozițiile art. 1 parag. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor om,ului și libertăților fundamentale,ratificată de R. prin L. nr. 3. și cu jurisprudența evolutivă și pertinentă, în materie, a Curții Europene a D. O. de la S. Și este așa deoarece, jurisprudența CEDO a decis cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol și astfel se bucură de toate garanțiile convenționale. A face imposibilă realizarea deplină și efectivă a acestui drept însemnă a priva pe particular de dreptul de proprietate ceea ce sub aspectul drepturilor omului ar semnifica lipsa de apărare efectivă, ceea ce presupună în sens contrar adoptarea unor măsuri efective de protecție ce semnifică existența unor obligații pozitive în sarcina autorităților statale competente, inclusiv apelarea la instanțele judecătorești pentru ca cu ajutorul mecanismului de constrângere opoziția la executare și realizare să fie înlăturată și astfel dreptul să triumfe pe deplin. În lumina jurisprudenței pertinente a instanței de contencios european al drepturilor omului privarea de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege (normele interne aplicabile să fie accesibile și previzibile, cerința calității legii); să fie impusă de o cauză de utilitate publică ( realizarea unor interese generale de ordin social-economic, ce permite statelor exercitarea unei anumite marje de apreciere, supusă controlului european al Curții); să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional; să fie îndemnizat corepunzător titularul dreptului )condiție stabilită în jurisprudență: Curtea a statuat că în absența unei îndemnizări art. 1 n-ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, în totală contradicție cu dispozițiile Convenției) ; orice limitare trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei ( necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului). Or, în speță singura justificare a pârâtei este aceea că nu sunt prevăzute fonduri pentru a se face plata dreptului de creanță ceea ce nu se înscrie în condițiile antamate anterior care ar justifica privarea de proprietate a reclamantei. Față de cele ce precedă, Curtea reține că statuările instanței de fond privite prin prisma criticilor recurentei, analizate în precedent, sunt pertinente air motivele de recurs nu conduc la reținerea ca netemeinică a sentinței atacate, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004, Curtea urmează a respinge ca nefiind fondat recursul pârâtei cu consecința menținerii în întregime a hotărârii atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta C. J. DE P. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 4. din (...)1, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 15 decembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond.M. A. P.
| ← Decizia civilă nr. 4928/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1981/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
