Sentința civilă nr. 719/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR.719/2011
Ședința ata de 05 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după declinarea de la
Judecătoria Zalău, acțiunea formulată de reclamantul M. L., în contradictoriu cu pârâții SC S. SA, pârât M. C. ȘI M. DE A., având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În data de 02 decembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol a cauzei din partea reclamantului M. L.
În data de 02 decembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei note de
ședință din partea pârâtei SC S. SA.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s- a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1133/(...) pronunțată în dosarul nr. (...), Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate M03 nr.3374 emis de M. I. în favoarea pârâtei SC S. SA (astfel cum a calificat-o în încheierea de ședință din data de (...) în dosarul nr.(...)).
În motivarea cererii calificată ca excepție, reclamantul M. L. a arătat, în esență, că dreptul său de proprietate asupra terenului ce face obiectul certificatului este anterior emiterii acestuia, fiind recunoscut în temeiul Legii
18/1991.
În fața instanței de contencios administrativ, reclamantul a precizat că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a actului prin raportare la dispozițiile art.1 din HG 834/1991, precizare pe care instanța o apreciază ca fiind de fapt o solicitare de constatare a nelegalității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, având în vedere limitele sesizării instanței, respectiv cu soluționarea unei excepții de nelegalitate și nu a unei cereri în anulare.
Pârâta SC S. SA a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, prezentând pe larg situația de fapt și argumentând detaliat lipsa unui titlu de proprietate în favoarea reclamantului anterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea sa.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă documentația ce a stat la baza emiterii actului contestat.
Ulterior acordării a două termene pentru ca pârâtul emitent al actului să depună documentația care a stat la baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC S. SA, în ședința publică din data de (...), instanța a pus în discuția părților existența temeiului juridic pentru analizarea excepției de nelegalitate, raportat la natura juridică a actului ce face obiectul excepției (act administrativ cu caracter individual) și la data emiterii acestuia.
Analizând excepția de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art.4 alin.1 din L.
554/2004 și a jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța constată următoarele:
Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.3374 emis de M. I. în favoarea pârâtei SC S. SA raportat la dispozițiile art.1 din HG 834/1991.
Având în vedere jurisprudența recentă devenită constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție în materie (deciziile nr.(...)/(...), (...)/(...), (...)/(...), (...)/(...), (...)/(...), (...)/(...), 4445/2008), instanța va respinge această excepție, pentru următoarele motive:
Actul criticat pentru nelegalitate este, incontestabil, un act administrativ unilateral cu caracter individual (nu reglementează o situație cu caracter general și nici nu instituie o normă de conduită generală, impersonal, ci are ca obiect o suprafață de teren determinată cu privire la care se atestă dreptul de proprietate al pârâtei) emis anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 2. care au modificat și completat, printre altele, prevederile art.4 alin.1 din L.
554/2004. Cu privire la această categorie de acte administrative, art.4 alin.1 din L. 554/2004 prevede, într-adevăr, că legalitatea lor poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, iar art.II alin.2 teza finală din L. 2. și art. 4 alin.2 din L. 554/2004 prevăd că excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru acte administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii
554/2004, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.
În procesul de aplicare la speță a dispozițiilor legale incidente cauzelor cu a căror soluționare este sesizat, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art.20 alin.2 din Constituție, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. a aderat (cum este cazul Convenției europene a drepturilor omului) și, pe de altă parte, a dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător care aplică
C., are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de oricare altă prevedere contrară din legislația națională (mutatis mutandis, cauza Vermeire c. Belgiei, hotărârea din 29 noiembrie 1991,
§26, cauza Dumitru Popescu c. României, hotărârea din 26 aprilie 2007).
În privința rolului ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, Curtea de Justiție de la L. a reținut că „este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul C. să fie pe deplin luat în considerare"; (hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C - 383/06 și C - 385/06).
De aceea, în exercitarea rolului ce revine judecătorului național ca prim judecător convențional și comunitar, prin raportare la blocul de convenționalitate (convenția și jurisprudența C.), precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție a U. E., instanța va înlătura dispozițiile din L. contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel, instanța reține că dispozițiile menționate din L. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 C., precum și de art.47 din C. drepturilor fundamentale ale U. E., prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, care se regăsește implicit în totalitatea articolelor convenției și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept (C. hotărârea din 6 decembrie 2007, cauza Beian c. României).
Or, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, C. a reținut că posibilitatea de a anula, fără o limită în timp, o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (C., hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Brumărescu c. României).
Validitatea argumentelor C. în speța de față este susținută de similitudinea de efecte juridice existentă între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică competentă și definitivat prin neutralizarea mijloacelor de atac prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii 554/2004.
Curtea de Justiție de la L. a reținut, de asemenea, în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate a actelor instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate (hotărârea din 27 septembrie 1983, Universitatea Hamburg, C -
216/82; hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf, C - 188/92; hotărârea din 12 decembrie 1996, Accrington Beef și alții, C - 241/95; hotărârea din 30 ianuarie 1997, Wiljo, C - 175/98; hotărârea din 11 noiembrie 1997, Eurotunnel și alții, C - 408/95; hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe, C
- 239/99; hotărârea din 20 septembrie 2001, Banks, C - 390/98; hotărârea din
23 februarie 2006, Atzeni și alții, C - 346/03 și C - 529/03).
Față de considerentele expuse, instanța reține că dispozițiile în discuție din
L. 554/2004 care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale menționate, contravenind jurisprudenței C. și a C. pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative individuale admiterea excepției de nelegalitate produce efecte identice ca întindere și conținut cu anularea actului respectiv.
În consecință, în aplicarea prevederilor art.20 alin.2 și art.148 alin. 2 din
Constituție, prin raportare la principiile amintite, la C. europeană a drepturilor omului și la C. drepturilor fundamentale a U. E., precum și la jurisprudența C. și a C., instanța va înlătura, în speță, aplicarea dispozițiilor art.4 alin.1, astfel cum a fost modificat prin L. 2. și a dispozițiilor art.4 alin.2 din L. 554/2004 cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.3374, act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 al cărei nelegalitate a fost invocată în cauză pe cale de excepție.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.3374.
Această soluție nu lipsește de conținut dreptul reclamantului la o instanță care să analizeze comparativ atât pretinsul său drept de proprietate asupra terenului în litigiu, cât și titlul opus de pârâta SC S. SA, de exemplu pe calea acțiunii în revendicare.
La cererea pârâtei SC S. SA, în temeiul art.274 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța îl va obliga pe reclamant la plata a sumei de 1.500 lei către aceasta, reprezentând onorariu avocațial parțial din totalul de 8.355,89 lei solicitat, raportat la complexitatea cauzei și la munca efectiv depusă de avocatul care a reprezentat partea pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.3374 emis de M. I., invocată de reclamantul M. L., cu domiciliul în C., str. Principală, nr.88, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA, cu sediul în Z., Bdul M. V., nr.93, jud. Sălaj, și M. Economiei, C. și M. de A., cu sediul în B., C. V., nr.152, sector 1.
Obligă pe reclamant la plata către pârâta SC S. SA a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER C. P. L. F.
Red./Dact.CP
5 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 2217/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 954/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
