Sentința civilă nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8/2011
Ședința publică de la 13 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta MAN D., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU P. S., având ca obiect anulare act administrativ OUG 3..
La apelul nominal făcut în ședința publică se contată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. erează} { F. învederează} faptul că acțiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 10.01, respectiv (...) s-a comunicat la dosar prin fax și prin registratura instanței, de către reclamantă, actele solicitate, motiv pentru care apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta MAN D. a chemat în judecată pe pârâta A. N. pentru P. S. B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea O. nr.57/(...) emis de pârâtă și repunerea reclamantei în funcția deținută anterior, respectiv aceea de director executiv adjunct la A. M. cu atribuțiile de ordonator terțiar de credite până la ocuparea postului de director executiv.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de (...), prin O. nr.57/2009, am fost eliberată din funcția publică de conducere, respectiv aceea de director executiv la A. J. pentru P. S. M. și atribuțiile de ordonator terțiar de credite, anulându-se astfel prevederile O. nr. 24/(...) emis de președintele A.
Menționează faptul că în conformitate cu O. ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr.918/(...) a fost numită în funcția publică de conducere de director executiv adjunct în cadrul Direcției de M. și P. socială.
La data de (...), prin O. 905 din (...) emis de ministrul muncii, a fost transferată la noua instituție desprinsă din D. de M., adică la A. M., menținându-mi-se funcția publică de conducere, aceea de director executiv adjunct.
La data de (...), președintele Agenției Naționale pentru P. S. emite O. nr.
24/(...), potrivit căruia a fost preluată prin transfer în interesul serviciului la A.
M., pe postul de D. E. A. cu atribuții de ordonator terțiar de credite până la ocuparea postului de director executiv.
Mai menționează faptul că nici la această dată nu a fost organizat concurs pentru postul de director executiv în cadrul acestei instituții.
La apariția OUG nr.3. posturile de directori executivi și directori executivi adjuncți au fost desființate, inființându-se cele de directori coordonatori, pe cale de consecință, a fost emis O. nr. 57/2009 potrivit căruia am fost eliberată din funcțiile precizate anterior.
Prin dispozițiile Deciziilor C. C. nr. 1257/2009 și 1629/2009, OUG 3. și OUG 105/2009 ( acte normative prin care au fost desființate funcțiile publice de conducere de director executiv și director executiv adjunct) - au fost declarate neconstituționale, iar prevederile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și de drept efectele în condiții le art. 147 din Constituția României și art.31 alin 3 din L. nr.47/1992 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, prin D. 4. publicată in Monitorul Oficial 291/(...), Curtea
Constituțională a constatatfaptul că dispozițiile art 1 pct1, art.1 pct. 6, art.1 pct 27 și art.1 pct.28 din L. pentru modificarea și completarea L. nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici sunt neconstituționale.
Pe cale de consecință, continuă să-și producă efecte dispozițiile L.
188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale aduse prin OUG 3. și OUG 10512009, având ca efect Î. de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, inclusiv a O. nr.57/(...), fiind obligatoriu a fi reincadrată pe funcția deținută anterior apariției celor două ordonanțe de urgență.
Menționează faptul că, în conformitate cu dispozițiile L. 5. cu modificările și completările ulterioare am formulat plângere prealabilă prin care am solicitat revocarea O. nr. 57 din (...) ,dar s-a apreciat că acest act a fost legitim, chiar dacă a fost emis în baza unor acte normative declarate neconstituționale, interpretându-se în mod eronat dispozițiile Deciziei C. C. nr.4..
În adresa M.ui Justiției nr.60571/(...) emisă pentru interpretarea
Deciziilor C. C. în cauză, în vederea aplicării unitare a acestora, se precizează în mod concret faptul că serviciile publice deconcentrate vor fi conduse prin reîncadrarea pe funcții a persoanelor destituite prin aplicarea dispozițiilor celor două ordonanțe de urgență, deci și OUG 3..
Pentru toate motivele anterior prezentate, solicită să se dispună anularea O. nr. 57/(...) emis de A. N. pentru P. S. și repunerea reclamantei în funcția deținută anterior respectiv aceea de D. E. A. la A. M. cu atribuții de ordonator terțiar de credite până la ocuparea postului de director executiv.
În drept își întemeiază prezenta acțiune pe dispozițiile L. 5. legea contenciosului administrativ, L. 18811999 cu modificările și completări le ulterioare, Deciziile C. C. nr. 1257/2009 și 1629/2009.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010, pârâta A. N. pentru P. S., (A.) B. a solicitat respingerea cererii ca neintemeinică și nelegală, iar în subsidiar ca rămasă fără obiect.
În motivare, pârâta a arătat că referitor la anularea O. nr.57/(...) emis de președintele A. prin care reclamanta a fost eliberata din funcția publica de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru P. S. M. (A. M.), dupa acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data de (...), data comunicarii ordinului, respectiv la data de (...), si repunerea in functia detinuta anterior.
În fapt, în temeiul prevederilor art.56 lit.b), art.87 alin.(2) lit.c) și art.90 alin.(1) lit.a) din L. nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin O. nr.24/(...), al ministrului muncii și protecției sociale, reclamanta a fost numita, în funcția dedirector executiv adjunct al A. M., prin transfer În interesul serviciului de pe aceeași funcție de la D. de M. și P. S. M. (DMPS M.).
Conform prevederilor imperative ale art.III alin.(1) din OUG nr.3. privind unele măsuri de Î. a activității administrației publice, în vigoare la data emiterii ordinului atacat, s-a dispus ca funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile incadrate in regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, prevăzute in anexa la această ordonanță de urqentă, printre care se numără și agențiile județene pentru prestatii sociale, respectiva municipiului B., menționate la lit.D pct.7 din anexă, precum și adjuncții acestuia, sa fie desființate în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ invocat, publicat in MO al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009.
Pârâta solicită instanței să constate că in situația reclamantei, reducerea postului a fost determinată de desfiintarea functiei publice de director executiv adjunct la A. M., în temeiul prevederilor art.III alin.(1) din OUG nr.3. și ale art.13 alin.(j) lit.d) din L. nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum erau în vigoare la data emiterii ordinului atacat, avându-se în vedere necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare iar eliberarea din funcția publică deținută a intervenit potrivit prevederilor art. II I alin.(11) din ordonanta de urgență invocată, coroborate cu cele ale art.99 alin.(1) lit.b) și alin.(3) din legea menționată.
Cu respectarea dispozițiilor legale invocate, precum și a celor ale art.III alin. (11) din OUG nr.3., prin art.1 alin.(2) din O. președintelui A. nr.57/2009 s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice, începând cu data de (...), data comunicării ordinului, urmând ca la expirarea acestui termen reclamanta să fie eliberata din funcția publică de conducere deținută.
Abrogarea OUG nr.3., constatarea L. pentru aprobarea acestei ordonanțe prin D. C. C. nr.(...) ca fiind neconstituțională, preluarea dispozițiilor acesteia de OUG nr.105/2009 declarată neconstituțională prin D. C. C. nr.1629/ (...), punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr.329/2009, precum și a celor ale HG nr.1384/2009, prin care A. M. a fost reorganizată, constituie evenimente legislative intervenite ulterior eliberării reclamantei din funcția publică de conducere, de care trebuie să ținem seama.
Odată cu intrarea în vigoare a L. nr.329/2009 și a HG nr.1384/2009 reintegrarea reclamantei În funcția pe care a deținut-o la A. M. este imposibilă.
Funcția publică de director executiv adjunct al agenției reorganizate nu este identică cu funcția pe care a deținut-o până la data de (...). Atribuțiile și responsabilitățile s-au schimbat.
Așa cum am arătat, succesiunea cronologică a actelor normative care au guvernat domeniul administrației publice având la bază măsuri de imbunătățire a activității administrative și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ- teritoriale și ale altor servicii publice, precum și necesitățile economice deloc de neglijat care au stat la baza adoptării acestor acte normative ne susțin afirmația potrivit căreia măsura eliberării din funcția publică de director executiv adjunct al A. M. a fost în exclusivitate cauzată de necesitatea instituției publice (A.) de a lua măsuri pentru a se adapta la condițiile legislative impuse, condiții aflate în continuă schimbare.
Învederează instanței că A. având statutul de instituție publică organizată la nivel central, in calitate de subiect de drept investit cu atributii deautoritate publică, avea obligația legală de a respecta dispozitiile OUG nr.3., în vigoare la data emiterii ordinelor atacate, instituția pârâtă neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa, și implicit, de a-și indeplini sau nu obligațiile care ii incumbă din această calitate.
Reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de director executiv adjunct pe care a detinut-o nu este posibilă,
- pe de o parte pentru că instituția publică la care a deținut funcția publică de conducere a fost reorganizată,
- iar pe de altă parte trebuie să ținem seama de dispozițiile art.147 alin. (4) din Constituția României, republicată, potrivit cărora deciziile C. C., de la data publicării În Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii.
Raționamentul este confirmat, inclusiv de D. C. C. nr.414/(...), publicată
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291/(...).
Solicită instanței să țină cont de D. C. C. nr.4. care statuează că eventualele măsuri de reintegrare dispuse de instanțele judecătorești în posturile de director executiv și director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare în condițiile noii legi din moment ce postul a fost desfiintat, iar noul post va fi ocupat În conditiile legii, și anume prin concurs.
Sentinta prin care instanta ar dispune reintegrarea pe postul de director executiv adjunct nu ar putea fi pusă in executare in conditiile noii legi, astfel cum statuează Curtea Constitutională.
Mai mult, reintegrarea reclamantei nu poate avea loc la o institutie care a fost reorganizată, nu arbitrar, printr-un abuz de putere, ci printr-un act normativ, L. nr.329/2009.
Arătă că instanțele judecătorești nu au competenta de a crea, abroga ori modifica dispozițiile unui act normativ prin soluțiile pronunțate, devenind astfel un legislator pozitiv si nici nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi sau modificarea celor deja existente, întrucat sunt încălcate dispozițiile art.61 alin.(1) din Constituția României, republicată, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.
Pentru aceleași considerente, nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanțele judecătorești să adauge consecințe contrare legii.
Situația legislativă la momentul emiterii ordinului, dar și la momentul judecarii cauzei, dovedește că acțiunile întreprinse de noi au fost în deplină concordanță cu legile în vigoare, cu atât mai mult cu cât prin motivarea din D. nr.414 din (...), (publicată în MO al României, Partea 1, nr. 291 din 4 mai
2010), Curtea Constituțională a reținut că posturile de director executiv și director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare În condițiile noii legi.
Precizează ca, in prezent, intrucat, asa cum am aratat, reincadrarea nu mai este posibila din motive lega le, conducerea institutionala se asigura, prin aplicarea art.92 alin.(1) din L. nr.188/1999 care reglementeaza posibilitatea exercitarii cu caracter temporar a unei functii publice vacante sau vacante temporar.
IN CONCLUZIE: O. de revocare din functia de director executiv adjunct al
A. M. nr.57/(...) emis de presedintele A., a fost emis in conformitate cu prevederile art.III alin.(1) din OUG nr.3. privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice care mentioneaza ca funcțiile publice de conducere de director executiv si director executiv adjunct din cadrul A. se desfiinteaza in conditiile legii.
Asadar, au fost eliminate din categoria functiilor publice de conducere functiile de director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate si, prin aceeasi ordonanta, au fost infiintate functiile de director coordonator al acestor servicii.
Ulterior, prin D. C. C. nr.1257/2009 prevederile legii de aprobare a OUG nr.3., deci si ale ordonantei de urgenta, au fost declarate neconstituționale.
OUG nr.105/2009 a continuat optica OUG nr.3. astfel incat, chiar și ulterior Deciziei C. nr.1257/2009, conducerea serviciilor deconcentrate a fost încredințata acelorași directori coordonatori.
Prin D. nr.1629/2009, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale prevederile OUG nr.1 OS/2009, texte a caror solutie legislativa se regasea si in OUG nr.3..
Prin urmare, incepand cu data de 28 februarie 2010 continua sa isi produca efectele juridice L. nr.188/1999 cu continutul sau normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce i-au fost aduse prin OUG nr.3. si prin OUG nr.105/2009. A. este un efect specific al pierderii legitimitatii constitutionale a celor doua ordonante mentionate.
Având în vedere obligativitatea instituitiei de a aplica prevederile legale, considerate la momentul respectiv legitime, a avut loc desfiintarea postului de director executiv adjunct, eliberarea din funcția publică deținută intervenind potrivit prevederilor art. III alin.(11) din ordonanta de urgență invocată, coroborate cu cele ale art.99 alin.(1) lit.b) și alin.(3) din L. nr.188/1999 si reorganizarea institutionala.
In conditiile de mai sus, astfel cum precizeaza si D. C. C. nr.4., eventualele măsuri de reintegrare dispuse de instanțele judecătorești în posturile de director executiv și director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare în conditiile noii legi din moment ce postul a fost desfiintat, iar noul post va fi ocupat în conditiile legii, și anume prin concurs.
Avand in vedere ca decizia C. C. a statuat ca instantele judecatoresti nu pot dispune eventuale masuri de reintegrare în posturile de director executiv și director executiv adjunct intrucat executarea unei astfel de hotarari ar fi imposibila intrucat postul s-a desfiintat iar noul post obligatoriu se ocupa prin concurs, in sarcina paratei nu poate fi dispusa masura reintegrării reclamantei in functia detinuta anterior.
În plus, solicită instanței sa tina cont de faptul ca urmare a reorganizarii instituționale si reducerii numarului de personal in baza prevederilor L. nr.329/2009 si HG nr.662/2010, in structura organizatorica si statul de functii ale A. M., avizate de A. N. a F. P., potrivit legii, nu se regaseste postul de director executiv adjunct astfel ca solicitarea reclamantei este fara obiect.
Fată de toate considerentele invocate solicită instanței pe fondul cauzei să respingă actiunea reclamantei ca netemeinică și nelegală întrucât reintegrarea acesteia este imposibilă, din motivele aratate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Obiectul cauzei de față dedus judecății pe calea procedurii contenciosului administrativ este constituit din analiza legalității actului administrativ cu caracter individual emis în materia funcției publice materializat în O. nr. 57/(...) al Președintelui Casei Naționale pentru P. S. (f. 3).
Prin acest act administrativ autoritatea publică emitentă a dispus, între altele, în conformitate cu prevederile art. III alin. 1 din OUG nr. 3., desființarea funcției publice de director executiv al Agenției pentru P. S. M., funcție publică ocupată prin transfer de reclamanta Man D. A. în temeiul O. nr. 905 din (...) (f.
5) ulterior menținută prin O. nr. 24 din (...) (f. 4).
Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. 1 din L. privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatatsau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de L. contenciosului administrativ nr. 5., cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Cu alte cuvinte, competența materială de soluționare a contenciosului de funcție publică ce privește raportul juridic de serviciu al funcționarului public este de competența materială a instanțelor de contencios administrativ după distincțiile prevăzute la art. 10 din L. nr. 5. însă sesizarea instanței judecătorești trebuie realizată cu respectarea condițiilor și a termenelor impuse de L. nr. 5. astfel cum se arată explicit și la art. 2 din O. ce face obiectul prezentului contencios administrativ de anulare.
Punându-se în discuție excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 106 alin. 1 din L. nr. 188/1999 prin prisma încălcării dispozițiilor art. 16 alin. 1 și respectiv art. 24 din Constituția României, jurisdicția de contencios constituțional prin D. nr. 282 din 18 martie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 294 din 5 mai 2010, a decis următoatele:
…Curtea observă că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor din L.fundamentală invocate de autorul acesteia, ci, dimpotrivă, reprezintă, prin sine însuși, o garanție instituită de legiuitor în vederea respectării drepturilor pe care funcționarul public le poate exercita în ipoteza încetării raporturilor sale de serviciu. A., prevederile art. 106 alin. (1) au ca scop asigurarea condițiilor necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei acestuia. Așadar, prin textul de lege criticat, funcționarul public este protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ.
Curtea constată că nu se poate reține existența unei discriminări între categoriafuncționarilor publici și celelalte categorii de salariați. L. specifică funcției publice cuprinde reglementări diferite față de dreptul comun, care este legislația muncii, dar, prin edictarea unei astfel de reglementări dedicate funcționarilor publici, legiuitorul a înțeles să confere acestora un statut special, care nu contravine egalității în drepturi, consacrată de L. fundamentală. Înțelesul acestui principiu este că egalitatea nu presupune și uniformitate. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferență de tratament este însoțită de garanții suficiente exercitării tuturor drepturilor corespunzătoare. Prin urmare, legiuitorul poate să instituie, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale.
Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor constituționale care garantează accesul liber la justiție. A. implică posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces la structurile justiției și la mijloacele procedurale de înfăptuire a acesteia, precum și imposibilitatea excluderii vreunei categorii sau grup social de la exercițiul drepturilor procesuale pe care legea le-a instituit. Or, textul de lege criticat întrunește aceste exigențe rezultate din conținutul dispozițiilor art. 21 din Constituție.
Pe de altă parte, în practica judiciară a secției de profil a Î. C. s-a statuat că excepția de inadmisibilitate a acțiunii este întemeiată de vreme ce s-a dovedit că anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare a ordinelor de eliberare din funcția publică de execuție, reclamantul nu a exercitat recursul administrativ, prevăzut de 7 alin. (1) din L. nr. 5. a contenciosului administrativ, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii (ÎCCJ-SCAF decizia nr.
512 din 12 februarie 2008 disponibilă în programul de legislativ L.).
Dat fiind cadrul legal enunțat mai sus, Curtea a efectuat cercetări sub aspect factual pentru a se decela dacă și în ce măsură reclamanta a parcurscalea procedurală prealabilă intentării acțiunii în contencios administrativ respectând termenele și condițiile prevăzute de L. nr. 5..
Din verificările efectuate s-a constat că deși ordinul contestat a fost comunicat reclamantei la data de (...) (f. 95-96) așa cum atestă art. 1 alin. 2 parte finală din acest act în care s-a fixat și termenul de preaviz de 30 de zile interval în care funcționarul public se bucură de drepturile prev. de art. 99 alin. 5-7 (art. 1 alin. 3 din ordinul atacat), reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 15 martie 2010 cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din L. nr. 5..
Nici chiar dispozițiile art. 7 alin. 7 din L. nr. 5. nu pot fi invocate în cauză (nici măcar nu a fost solicitată o astfel de aplicare și nici prezentate motive temeinice de întârziere) deoarece termenul de 6 luni de la emiterea actului a expirat mai înainte de formularea plângerii prealabile.
A. fiind, Curtea constată că procedura prealabilă angajată de reclamantă nu respectă condițiile și termenele prevăzute de L. nr. 5. la care trimite norma înserată în art. 106 alin. 1 din L. nr. 188/1999 astfel încât în temeiul art. 8 alin.1 corelat cu art. 18 din L. nr. 5. urmează a se respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta MAN D. domiciliată în B. M. str. M. B. nr.9/33 în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU P. S. cu sediul în B. str. Ion C. nr.20, sector 1.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 I. 2011.
PREȘEDINTE GREFIER L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 4370/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5146/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
