Sentința civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 97/2011
Ședința ta de 14 februarie 2011
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ HG 737/2010.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 3 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susținerea poziție procesuale din partea reclamantei (f.16-25).
Curtea, din oficiu, invocă potrivit dispozițiilor art.137 C.pr.civ coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004 excepția de inadmisibilitate și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Cluj, s-a dispus disjungerea primului petit al cererii formulate de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României cu privire la suspendarea executării HG 737/2010, cererea de suspendare nefiind motivată.
La data de 24 ianuarie 2011, Guvernul României a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta I. M. privind suspendarea
Hotărârii G.ui nr.737/2010 ca fiind inadmisibilă.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul arată că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței competente, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Astfel, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, autorității care a emis actul. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula actiune în contencios administrativ. În aceste condiții dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.
Totodată, partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și, potrivit art.12 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va depune la dosarul cauzei copia plângerii prealabile privind actul administrativ contestat (pentru identitate cu obiectul prezentei acțiuni), având înscrisă data introducerii și numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă. De asemenea, această obligație este expres prevăzută și în art.109 alin.2 Cod proc.civ., în care se menționează că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, urmând ca dovada îndeplinirii procedurii prealabile să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
II. În situația în care se va respinge excepția mai sus invocată, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, respectiv a suspendării executării actului.
În ședința publică de azi, Curtea, fundamentat pe prevederile art.137 alin.1
C.pr.civ. raportat la art.7 din Legea nr.554/2004 a analizat cu prioritate excepția invocată, excepție care a fost apreciat ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Conform art. 109 alin.2 C.pr.civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În speță, se constată că deși cererea reclamantei este o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, obligatorie în astfel de spețe.
Pentru aceste considerente, instanța va aprecia acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă, iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior, urmează să o respingă; în aceste condiții, analizarea celorlalte cereri și apărări invocate nu se impune.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unor acte administrative care eventual îi vatămă drepturile.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția R. și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii.
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 referitoare la procedura prealabilă exercitării acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu respectă procedura prescrisă de legiuitor, acțiunea acestora va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă iar în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile legale amintite anterior urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta I. M. domiciliată în Dej, str.T. nr.2, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P-ța V. nr.1, sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. L. F.
Red.M.S./A.C.
4 ex.-(...)
| ← Decizia civilă nr. 1856/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 94/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
