Sentința civilă nr. 95/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
S. C. NR. 95/2011
Ședința 11 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții D. C., T. L., D. M., S. M., K. G., T. M., C. M., H. D. L., S. E., H. F., R. M., R. I., K. EVA E., K. E., T. M., CURT A. V., A. V., S. C., N. L. G., L. M., B. V., R. A., M. L., D. ANA, P. C., F. ANA, MOȘ M., M. M., L. I., V. F., M. S., M. L., D. L., M. I., M. M. împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare H. nr. 7. și cerere de suspendare art. 15 din L. nr.
554/2004.
Se constată că la data de 11 februarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de reclamanți.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 4 februarie 2011 și, ulterior, pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 5 ianuarie
2011 formulată de reclamanții D. C., T. L., D. M., S. M., K. G., T. M., C. M.,
H. D. L., S. E., H. F., R. M., R. I., K. EVA E., K. E., T. M., CURT A. V., A. V.,
S. C., N. L. G., L. M., B. V., R. A., M. L., D. ANA, P. C., F. ANA, MOȘ M., M. M., L. I., V. F., M. S., M. L., D. L., M. I. și M. M. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, s-a solicitat, în baza art. 1 și 14 din L. nr.
554/2004, admiterea prezentei acțiuni astfel cum este formulată și motivată și, pe cale de consecinta, anularea HG nr. 7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, publicată În Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 528/(...); și totodată ca, În baza dispozițiilor art. 15 din L. nr. 554/2004, să se dispună și SUSPENDAREA EXECUTĂRII HG nr. 7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din L. nr.
119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, publicată În
Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 528/(...) - până la soluționarea definitivă și irevocabila a prezentei cereri.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin HG nr. 7. s-a aprobat metodologia de punere În aplicare a prevederilor L. nr. 1. prin care s-a dispus anularea pensiilor de serviciu. Prin punerea in aplicare a acestui act normativ, au fost afectate in mod direct si pensiile reclamanților:
1. D. C. stabilită prin decizia de pensionare nr.2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
2. T. L. stabilită prin decizia de pensionare nr.2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
3. D. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
4. S. M. stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
5. K. G., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
6. T. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
7. C. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
8. H. D. L., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
9. S. E., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
10. H. F., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
11. R. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
12. R. I., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
13. K. Eva E., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
14. K. E., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
15. T. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
16. Curt A. V., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
17. A. V., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
18. S. C., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
19. N. L. G., stabilită prin decizia de pensionare 1. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
20. L. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
21. B. V., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
22. R. A., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
23. M. L., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
24. D. Ana, stabilită prin decizia de pensionare 30016 din 2010 a
Casei Judetene de P. C.
25. P. C., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
26. F. Ana, stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
27. Moș M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
28. M. M., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
29. L. I., stabilită prin decizia de pensionare 2. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
30. V. F., stabilită prin decizia de pensionare 1. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
31. M. S., stabilită prin decizia de pensionare 1. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
32. M. L., stabilită prin decizia de pensionare 1. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
33. D. L., stabilită prin decizia de pensionare 18213 din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
34. M. I., stabilita prin decizia de pensionare 1. din 2010 a Case
Judetene de P. C.
35. M. M., stabilita prin decizia de pensionare 1. din 2010 a Casei
Judetene de P. C.
Apreciază reclamanții că această hotărâre de G. este nelegală Î. contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția România, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. europeană a drepturilor omului.
Astfel, În primul rând, HG nr. 7. este o normă retroactivă, În condițiile În care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale În vigoare. Este perfect adevărat că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior intrării sale În vigoare, urmând să afecteze pensia Începând cu luna septembrie 2010, Î. acest fapt nu se datorează faptului că legea nu are caracter retroactiv, ci însăși naturii obligației pe care S. și-a asumat-o prin art. 68 din L. nr. 567/2004. Pensia specială este o prestație periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați În serviciile auxiliare din justiție, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite. Obligația statului este unică, cu executare periodică, nu o sumă de obligații care pot fi modificate de la lună la lună.
Potrivit dispozițiilor legii nr. 567/2004, persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizație de 80% din salariul avut. O normă care intervine ulterior și modifică acest cuantum este, În mod evident, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită, un drept deja câștigat.
Or, orice normă juridică care se aplică retroactiv contravine dispozițiilor art. 15 din C., care interzice retroactivitatea normelor juridice. A. fapt este confirmat de jurisprudența bine stabilită a Curți C., În sensul imposibilității reducerii pensiilor deja stabilite. Astfel, În decizia nr. 57 din
26 ianuarie 2006, instanța constituțională a afirmat că: "Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 41 alin.(2) din C., conditiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația În materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, Î. orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale În vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin.(2) din C.. Totodată, Curtea observă că modificările succesive ale legislației fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obțină valori diferite, În raport cu legislația care a fost În vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a Înscrierii la pensie plasează pensionarii În situații deosebite, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data nașterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări. Recalcularea șirecorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităților reprezentate de diferențele existente În cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferențele menținute până la finalizarea operațiunilor de recalculare și de recorelare nu contravin principiului universalității drepturilor și obligațiilor, consacrat constituțional prin art. 15 alin. (1), Î. toți cetățenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile În vigoare la data acordării drepturilor respective".
De asemenea, mai explicit, În decizia sa nr. 120 din 15 februarie 2007, instanța constituțională afirmă: "C. noilor principii ale sistemului public de pensii, ordonanța criticată prevede recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prin luarea În calcul a Î.gii vechimi În muncă considera te stagiu de cotizare la asigurările sociale și a tuturor veniturilor salariale cu caracter permanent realizate În această perioadă. Operațiunea de recalculare privește În mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat În trecut, dar se efectuează doar după data intrării În vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând În plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile În care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda În continuare pensia anterior stabilită și aflată În plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".
Rezultă de aici că, văzând jurisprudența anterioară a C. C., o normă care să conducă la reducerea pensiilor este În vădită contradicție cu Constituția română, astfel Încât se impune anularea acesteia.
Faptul că prin D. 873 din 2010 Curtea Constituțională a respins obiectia de neconstitutionalitate a L. nr. 1. nu poate conduce la o altă concluzie. În primul rând, trebuie subliniat că, potrivit art. 147 din C., numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi produc efecte În plan juridic. O decizie prin care se constată constituționalitatea unei norme juridice nu produce niciun efect.
Oricum, argumentele reținute prin decizia instanței constituționale sunt extrem de criticabile. A. a susținut că pensia specială are un alt regim juridic decât pensia de asigurări sociale pentru că are la baza un sistem contributiv și pentru că se achită din bugetul de stat, nu din bugetul de asigurări sociale. Trebuie remarcat, de la bun Î., că niciunul dintre aceste argumente nu au vreo legătură cu retroactivitatea acestor dispoziții. Indiferent dacă este rezultatul unei contribuții și indiferent de unde se achită pensia specială, anularea sa este un act retroactiv.
Pe de altă parte, În aceeași zi și În aceeași decizie, judecătorii C. C. au decis că reducerea pensiilor magistraților - inclusiv a lor - prin anularea pensiei speciale a acestora este neconstituțională. Astfel, s-a afirmat că "pensia de serviciu se acordă la Î. vârstei de pensionare numai magistraților, care, În privința totalului vechimii lor În muncă, Î. condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani numai În magistratură. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistrați "nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată În mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații". Astfel, acest statut special stabilit de P. prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. I.-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut Întimpul activității". Magistrații instanței constituționale au omis Î. faptul că, potrivit reglementărilor din L. nr. 567/2004, personalul auxiliar are exact aceleași obligații și interdictii pe care le are un magistrat. Nici personalul auxiliar nu are dreptul de a desfășura alte activități, pentru a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut În timpul activității.
Pe de altă parte, raportarea la sistemul contribuțiilor este una complet eronată. Nici pensia de asigurări sociale nu se achită din contribuțiile pe care o persoană le-a achitat de-a lungul vieții către bugetul de asigurări sociale, iar instanța constituțională admite acest fapt. In aceste condiții, orice raportare la lipsa unor contribuții pentru pensiile speciale este doar o Încercare de mascare a presiunilor de ordin politic care au condus la o astfel de decizie, complet opusă Î.gii jurisprudențe a C. C. de până la acel moment. Cu atât mai bizară este decizia nr. 873/2010 a C. C. cu cât, tot În decizia nr.
874 din aceeași dată, magistrații instanței constituționale renunță la distincția dintre pensia contributivă și cea necontributivă, citând În acest sens și o soluție a C. europene a drepturilor omului.
În fine, nu trebuie pierdut din vedere faptul că art. 68 din L. nr.
567/2004 este Î. În vigoare, acest text legal nefiind Î. abrogat, astfel Încât reducerea cuantumului pensiilor este, și din acest punct de vedere, lipsit de orice bază legală În dreptul intern.
De asemenea, HG nr. 7. contravine și dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. europeană a drepturilor, care se aplică cu prioritate fată de orice altă dispozitie de drept intern, În temeiul art. 20 alin. 2 din C., Î. impune o privare de notorietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate. N. nu neagă dificultățile bugetare ale R., Î. trebuie subliniat faptul că, într-un final, dintre toate categoriile de pensionari singurii care au astfel de reduceri ale pensiilor sunt persoanele ce au făcut parte din aparatul auxiliar al justiției, plus foștii militari și polițiști.
Astfel dificultățile economice întâmpinate În raport de plata pensiilor au ajuns să fie suportate de doar câteva categorii sociale, a căror selecție este lipsită de orice fundament obiectiv și rezonabil. G. avea la Î. numeroase alte variante de a rezolva această problemă, precum impozitarea tuturor pensiilor, Î. a ales să afecteze doar câteva categorii de pensionari de o manieră extrem de radicală. O astfel de situație, În care un grup de persoane suportă o reducere a pensiei, În timp ce imensa parte a pensionarilor, indiferent de cuantumul pensiilor acestora, nu suportă absolut niciun fel de reducere, este o situație incompatibilă cu prevederile Convenției europene, așa cum a decis de altfel și Curtea În afacerea Buchen c. Cehia din 2002. Operând o reducere masivă a pensiei unor categorii de persoane determinate, statul român a supus aceste persoane la o discriminare prin raport la celelalte categorii de pensionari, discriminare realizată pe criterii pur subiective.
În ceea ce privește cererea reclamanților de suspendare Î. pe dispozițiile art. 15 din L. nr. 554/2004, vă rugăm să observați că aceasta are la bază un caz bine justificat (În sensul art. 2, al. 1, lit. t din L. nr.
554/2004) și este menită a preveni o pagubă iminentă (În sensul art. 2, al.
1, lit. Ș din L. nr. 554/2004). În prezentul cadru procesual, instanța nu este Investită să antameze aspecte de fond Î. este ținută să ia În considerare natura și seriozitatea argumentelor de fond invocate. După cum se poate lesne observa, acțiunea În contencios administrativ reprezintă o contesta re serioasă a legalității actului administrativa cărui suspendare o solicităm,criticile noastre sunt pertinente, nu au un caracter pur formal și sunt de natură a pune sub semnul Î.bării legalitatea și temeinicia actului atacat.
Și existența pagubei iminente este de netăgăduit având În vedere că executarea HG nr. 7. implică o reducere de peste 75% a pensiei, care constituie unicul lor mijloc de subzistență.
La data de 18 ianuarie 2011 M. M., F. și P. S., a formulat o cerere deintervenție În interesul pârâtului G. R. În motivare s-a arătat că:
Cererea de intervenție este justificată de calitatea de contrasemnatar al actului normativ, respectiv, HG nr. 737/(...) privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor. Contestația formulată de reclamanții D. C., T. L., D. M., și alții, Împotriva HG nr. 737/(...) privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, este nefondată.
Referitor la cererea privind suspendarea HG nr. 737/(...) privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, solicită a constata că cererea este nefondată nefiind Î. prevederile art. 14 și 15 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată prin L. nr. 2..
Articolul 14 și 15 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede imperativ că, suspendarea executării actului administrativ se poate face numai În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Din motivarea capătului de cerere privind suspendarea HG nr.
737/(...) privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor nu rezultă care ar fi paguba iminentă și/sau cazul bine justificat.
Față de această situație solicită respingerea cererii de suspendare a executării HG nr. 737/(...) privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, ca neîntemeiată.
Față de obiectul cererii de chemare În judecată Învederează instanței să constate și să admită excepția netimbrării acțiunii.
Reclamanții D. C., roda L., D. M., și alții, nu fac dovada timbrării pretențiilor solicitate.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată prin L. nr. 2. pentru cererile formulate În baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de L. nr. 1. privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile În bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele adminstrative care se vor taxa la valoare.
Față de acest aspect, solicită instanței anularea acțiunii ca netimbrată.
Față de cele precizate de către reclamanții D. C., T. L., D. M., și alții, În petitul cererii, lnvederează instantei următoarele:
H. de G. nr. 7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri In domeniul pensiilor stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu respectiv pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; pensiile de serviciu ale personaluluidiplomatic și consular; pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari; pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor; pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă; pensiile de serviciu ale personalului C. de C.
Prin actele normative care reglementează pensiile de serviciu enunțate mai sus, s-a creat un regim juridic special de pensionare pentru anumite categorii socio-profesionale, derogatoriu de la L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, de natură să creeze avantaje materiale fără o justificare obiectivă și rezonabilă, Î.lcându-se grav principiul egalității de tratament Î. asigurații sistemului public de pensii.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special de pensionare prin faptul că stabilește o bază de calcul avantajoasă, respectiv 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute În ultima lună de activitate Î. de data pensionării, coboară pragurile de vârstă sub limitele vârstei standard de pensionare prevăzute de L. nr. 1., instituie categorii de pensii anticipate Întemeiate numai pe vechimea În specialitate, majorează cuantumul pensiei de urmași la 75% din salariul de bază brut lunar avut de susținătorul decedat În ultima lună de activitate, lărgind astfel sfera drepturilor și la urmașii beneficiarilor de pensii de serviciu.
De asemenea, prin efectul legilor pe care se Î. pensiile de serviciu se rezervă drepturi pentru viitor În sensul că pensiile de serviciu, se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului În activitate, În condiții identice de funcție, vechime cu păstrarea cuantumului mai avantajos dacă În urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică.
Beneficiarii pensiilor de serviciu sunt asigurați ai sistemului public de pensii, iar dreptul lor de a beneficia de pensie de asigurări sociale este corelativ obligatiei de a participa la sistemul public de pensii. În ce privește nivelui participării, legea nu instituie obligații suplimentare pentru anumite categorii socio-profesionale, astfel că, nivelul pensiei de asigurări sociale este determinat de nivelul salariilor brute care au constituit bază de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale. Pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu Î. condiția de Î. la pensia anticipată prevăzută de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat În metodologia de recalcularea a pensiilor de serviciu se utilizează algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale pentru persoanele care la data acordării pensiei de serviciu nu Î. condițiile de vârstă standard și stagiu minim de cotizare. A. prevedere protejează drepturile de pensie câștigate numai cuantumul pensiei se stabilește În condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public.
L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale reprezintă dreptul comun În materie de pensii bazat pe principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept.
P. de serviciu reglementate prin statute profesionale reprezintă o creație juridică excesivă și disproporționată Î. obligația de a participa la sistem și drepturile dobândite prin normative derogatorii, care contravine fundamentului regimului de pensionare. P. de serviciu au fost create după modelul pensiilor de serviciu ale magistraților fără să se aibă În vedere că regimul strict al absenței unor drepturi, incompatibilitățile, interdicțiile,riscurile și responsabilitățile profesiei de judecător și procuror justifică acordarea pensiei de serviciu.
Pentru alte categorii socio-profesionale riscurile profesiei au fost acoperite prin sporuri și alte drepturi și facilități acordate potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel național precum și contractelor colective de muncă la nivel de ramură.
În sistemul public de pensii condițiile concrete de exercitare a dreptului la pensie precum și metodologia de calcul și actualizare a cuantumului pensiei trebuie să se aplice În mod nediscriminatoriu asiguraților sistemului public. Ca urmare, redimensionarea cuantumului pensiei pentru categoriile de persoane care beneficiază de pensie de serviciu nu Î. principiul constituțional al neretroactivității legii Î. recalcularea nu produce efecte asupra cuantumului pensiei încasate anterior. Cuantumul pensiilor de serviciu nu se determină pe baza veniturilor de natură salarială la care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, ci pe baza unui mod de calcul avantajos reprezentând după caz, 80% din ultimul venit Încasat În ultima lună de activitate sau În ultimele 12 luni de activitate, diferența dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale fiind suportată din bugetul de stat.
Acordarea unor pensii În cuantumuri avantajoase Întemeiate numai pe un mod de calcul stabilit În exclusivitate pentru unele categorii socio- profesionale, În afara unor condiții specifice regimului de pensionare reglementat de sistemul pensiilor ocupaționale, este contrar prevederilor Ordonanței G. nr. 137/2000 potrivit căreia, orice diferență de tratament semnifică discriminare În raport cu persoane aflate În situații analoage sau comparabile.
Recalcularea pensiilor de serviciu nu echivalează cu exproprierea beneficiarilor de pensii de serviciu Î. În cuantumul obligației publice la care este angajat bugetul de stat nu intră drepturi de pensii care se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Cât privește critica art. 11 din H. G. nr. 7. care În opinia autorilor cererii de chemare În judecată Î. principiului separației puterilor În stat, precizăm următoarele:
Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile nu pot supraviețui legii
În temeiul căreia au fost pronunțate. În situația În care s-ar menține În plată pensii de serviciu câștigate În baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile aceasta ar echivala cu o situație de ultraactivitate situație care ar fi trebuit să fie expres inclusă În legea nouă.
Recalcularea pensiilor de serviciu nu echivalează cu o restrângere a unui drept constituțional ci se impune pentru restrângerea cheltuielilor bugetare și se justifică pe Î. cumulativă a cerințelor exprese ale art. 53 din C. respectiv:
- să fie prevăzută prin lege;
- să se impună restrângerea sa;
- restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituțional, și anume pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- să fie necesară Î.-o societate democratică;
- să fie proporțională cu situația care a determinat-o;
- să fie aplicată În mod nediscriminatoriu;
- să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
În ce privește cerința cu privire la apărarea securității naționale nu trebuie să se Înțeleagă numai securitatea din domeniul militar ci și alte aspecte din viața statului cu referire la componenta socială, economică și financiară pornind de la premisa de criză economică.
Față de acestea, susținerea potrivit căreia H. G. nr. 7. reprezintă un act juridic iresponsabil care vatămă dreptul la viață și la un trai decent nu poate fi primită ca un argument veritabil Împotriva recalculării.
Curtea Constitutională a stabilit că ,,0 absolutizare a drepturilor unei anumite categorii socioprofesionale trebuie privită și În contextul principiului egalității, și anume intangibilitatea sau creșterea beneficiilor acordate unui grup Înseamnă În mod automat agravarea stării materiale a unui alt grup de persoane."
Având În vedere cele menționate mai sus, solicită instanței a constata
și a admiteți excepția învederată, a Încuviința cererea de intervenție formulată În condițiile art. 49 Cod Procedură C., și pe fondul cauzei să respingeți acțiunea reelamanților D. C., T. L., D. M., și alții, ca nefondată, dispozițiile HG nr. 737/(...) privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la ar!. 1 lit. c) - h) din L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor, fiind temeinice si legale.
Pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare la cererea dechemare în judecată formulată de reclamanții D. C., T. L. ș.a., prin care se solicită anularea și suspendarea H. G. nr. (...) privind metodologia de recalculare a categorii lor de pensii de serviciu prevăzute la art.l lit.c )-h) din L. nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
1. În susținerea apărărilor invocă următoarele excepții:
1.1. Excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului
Având în vedere faptul că părțile reclamante au invocat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile L. nr. 554/2004, modificată și completată, rugăm Onorata instanță să observe că, potrivit dispozițiilor art.17 alin.2 din acest act normativ, pentru cererile formulate se percep taxele de timbru prevăzute de L. nr.1. privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare, aceleași dispoziții fiind reluate, de altfel, și de art.19 alin.3 din lege, care reglementează procedura în cazul cererilor de despăgubiri.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.2 și 3 din
L. nr.1., cu modificările și completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art.17 alin.2 și art.19 alin.3 din L. nr.554/2004, modificată și completată, astfel încât dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța urmează a pune în vedere petenților să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că din actele comunicate împreună cu citația nu reiese dacă au fost achitate taxele corespunzătoare acestei cereri de către fiecare reclamant în parte, solicită instanței să verifice respectarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru de către toate părțile reclamante, iar în cazul celor care nu și-au îndeplinit această obligatie legală, să dispună anularea cererii, potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 teză finală Cod proc.civ.
1.2. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de pârâtul Guvernul României Î n conformitate cu prevederile art.7 din L. nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței competente, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, această obligație este expres prevăzută și în art.109 alin.2 Cod proc.civ., în care se menționează că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, urmând ca dovada îndeplinirii procedurii prealabile să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
În acest sens menționăm D. nr.1233/(...) a ICCJ - secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată in Dosarul nr. (...) prin care s-a reținut că "în materia contenciosului administrativ. în mod expres [art.7 alin. (1)1 legiuitorul condiționează declanșarea procedurii judiciare/. instanței/de solicitarea. in prealabil. a autorității administrative de a-și revoca actul pretins vătămător sau de a emite actul la care este obligată din punct de vedere legal".
1.3. Excepția lipsei. de interes a reclamanților
În acest sens, rugăm Onorata instanță să observe că reclamanții nu fac dovada interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni în justiție, deci și pentru promovarea prezentei cereri de suspendare a H. G. nr.7..
Pentru a fi parte Î.-un proces este necesar să fie intrunite nu numai condițiile privind capacitatea și calitatea procesuală, ci și aceea a existenței unui interes legitim, născut și actual, personal și direct.
Calitatea procesuală și interesul sunt două condiții distincte ale acțiunii civile, iar analiza lor se impune independent și consecutiv.
„Interesul" este calificat unanim în doctrină și în jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
În cauza dedusă judecătii, reclamantii solicită suspendarea/anularea executării H. G. nr.7., deși dispozitiile actului administrativ au fost executate material, pensiile de serviciu, stabilite în baza legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, fiind deja recalculate de către casele teritoriale de pensii în evidenta cărora se află beneficiarii pensiilor de serviciu și emise noile decizii de pensie.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.l lit.b) din L. nr.119/2010, recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, "Î.-o perioadă de 30 de zile de la data intrării in vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h)".
Ori, H. G. nr. 7. a fost publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 528 din
29 iulie 2010.
Așadar, actul administrativ ce se solicită a fi suspendat/anulat a fost executat, producându-și deja efectele juridice, iar măsurile solicitate de reclamanți apar ca ineficiente, neputând restabili situatia materială anterioară.
În acest context, trebuie observat că prin dispozițiile art.7 alin.l din L. nr.l19/2010 legiuitorul a statuat: "procedura de stabilire, plată, suspendare. recalculare. Încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de L. nr.1.. cu modificările și completările ulterioare".
Totodată, în analiza legitimității și a actualității interesului, considerăm că se impune a fi avute în vedere și prevederile art.l71 și art. 1
96 lit.t) din L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care la rândul lor dispun că la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art.I din L. nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi și abrogă expres prevederile L. nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Reamintim că, pentru a fi actual, interesul trebuie să existe atât in momentul in care este formulată cererea, cât și pe tot parcursul procesului.
În" concluzie, având în vedere că actul administrativa fost executat material și a intrat în circuitul civil, prezenta cerere nu asigură părților reclamante un folos practic, nefiind îndeplinite condițiile de exercițiu a acțiunii referitoare la legitimitatea și actualitatea interesului, solicită instanței să admită excepția invocată și să respingă actiunea ca fiind lipsită de interes.
II. În situația în care veți respinge excepțiile mai sus invocate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe ambele capete de cerere, respectiv anularea și suspendarea executării actului.
11.1. Cu privire la suspendarea executării HG nr.7.:
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
De altfel, în cazul special al hotărâri lor G., din cuprinsul art.l08 alin.2 din Constituția R., republicată, rezultă că sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, bucurându-se de prezumția de legalitate până la anularea acestora de către instanță.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
A vând caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art.l4 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.
C. dispozițiilor art.14 din L. nr.554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Din economia textului rezultă că pentru a se dispune măsura suspendării executării este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența pagubei.
Potrivit art.2 alin. 1 lit.t) din L. contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art.2 alin.l lit.ș) din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Ori, în speța dedusă judecății, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții.
1). Existența cazului bine justificat
Deși reclamanții aveau obligația de a-și motiva cererea de suspendare strict în raport cu condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, totuși nu se face dovada existenței cazului bine justificat, întreaga argumentare privind, fie fondul litigiului, fie interpretarea modului de aplicare și a efectelor L. nr.119/2010, deși condițiile legale sunt stricte, urmând a fi verificate de instanță În raport cu fiecare dintre persoanele reclamante.
Susținerile reclamanților privind nelegalitatea actului administrativ nu pot fi primite la soluționarea cererii de suspendare, sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât până la anularea sa, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.14 și 15 din L. nr.554/2004.
În acest context precizează că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, nu se poate vorbi despre un caz bine justificat decât în situația în care, din împrejurările cauzei, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.
În speța dedusă judecății, solicită a observa că, la o cercetare sumară a H. nr. 7., nu pot fi reținute elemente de vădită nelegalitate sau împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității, veridicității și autenticității actului administrativ atacat.
Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerințe:
- actele să fie adoptate sau emise de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe;
- conținutul actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căreia este emis;
- actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare;
- actele să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative ȘI a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
Toate aceste cerințe esențiale au fost respectate în cauză, hotărârea fiind emisă în temeiul L. nr.119/2010, lege declarată ca fiind conformă cu
Constituția.
De altfel, ceea ce se contestă prin raportare la prevederile constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, este actul care califică pensiile speciale ca pensii în înțelesul L. nr. 1., respectiv L. nr.119/2010, însă, aceste afirmații nu pot fi luate în considerare față de obiectul acțiunii în contencios administrativ.
Dispozițiile din cuprinsul H. nr.7. se înscriu în finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementările din conținutul L. nr.119/2010, de a asigura, în raport cu posibilitățile de finanțare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, sustenabilitatea acestuia, în corelație cu evoluția macroeconomică șidemografică din România, precum și simplificarea legislației referitoare la pensiile publice.
Aplicând principiul proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil, solicită a observa că recalcularea pensiilor de serviciu ale reclamanților, stabilite în baza legii cu caracter special (care nu echivalează nici pe departe cu suprimarea acestui drept) și posibilitatea diminuării cuantumului drepturilor de pensie, ca efect al aplicării L. nr.119/20l0, nu ar putea conduce la o soluție de suspendare în temeiul textului legal invocat, legislația prevăzând posibilitatea contestării deciziilor de recalculare și a restituirii eventualelor sume cuvenite și neîncasate.
Dimpotrivă, în ipoteza admiterii unei asemenea cereri, ar fi grav și iremediabil afectată finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea L. nr.119/2010, de a asigura, în raport cu posibilitățile de finanțare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, sustenabilitatea acestuia, în corelație cu evoluția macroeconomică și demografică din România, precum și simplificarea legislației referitoare la pensiile publice, mai înainte ca instanțele competente să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actului administrativ.
Ori, așa cum a mai arătat, suspendarea prevăzută de L. nr.554/2004 poate fi dispusă numai după verificarea riguroasă a îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de lege și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia, așadar, fără a putea fi luate măsuri definitive cu privire la fondul litigiului dintre părți.
În concluzie, având în vedere și faptul că în cazul unui raport de drept public, administrativ, cum este cel dedus judecății, se impune asigurarea preeminenței interesului public, prin respectarea unui just echilibru între conținutul dreptului subiectiv ori al interesului legitim privat căruia i s-ar fi putut aduce atingere și interesul public pe care autoritatea emitentă are obligația să îl ocrotească, solicită a observa că susținerile părților reclamante nu pot justifica suspendarea executării H. G. nr.7..
2). Iminenta pagubei
În ce privește motivarea cererii de suspendare a executării actului administrativ și cu privire la existența unor pagube iminente care s-ar produce în patrimoniul reclamanților, ca urmare a aplicării dispozițiilor H. nr.7., rugăm Onorata instanță să observe că acestea nu sunt dovedite.
Reclamanții fac afirmații neprobate privind producerea unor pagube importante și imposibil de recuperat ca urmare a executării actului administrativ, însă, după cum am mai arătat, recalcularea pensiilor de serviciu ale reclamanților, stabilite în baza legii cu caracter special, a fost dispusă prin L. nr.119/2010, act normativ cu forță juridică superioară care a reglementat primar această măsură, iar nu prin prevederile H. nr.7., nefiind dovedită nici legătura de cauzalitate cerută de lege.
În acest context este evident că reclamanții nici nu aveau cum să probeze producerea vreunui prejudiciu ca urmare directă a executării dispozițiilor H. G. nr. (...), interpretările lor privind modalitatea de aplicare în concret a acestor prevederi nefiind suficientă pentru a constitui temei al suspendării executării actului administrativ.
În ce privește protecția jurisdicțională provizorie la care face referire în susținerea cererii de suspendare, învederează că aceasta se raportează la o pagubă gravă, intensă, serioasă, condiție neindeplinită în speța de dusă judecății. Astfel cum a mai arătat, recalcularea nu echivalează nici pedeparte cu suprimarea drepturilor de pensie, care vor fi acordate în continuare, iar posibilitatea contestării deciziilor de recalculare și, implicit, a recuperării sumelor la care ar fi îndreptățiți se poate realiza în condițiile L. nr. (...), modificată și completată.
În concluzie, în raport de motivele expuse mai sus, întrucât susținerile reclamanților nu sunt în măsură să susțină neoportunitatea aplicării prevederilor H. G. nr.7., solicită ca prin S. C. pe care o veți pronunța cu ocazia soluționării cauzei să respingeți capătul de cerere privind suspendarea executării acestui act administrativ ca neîntemeiată.
11.2. Cu privire la cererea de anulare a HG nr.7.:
H. G. nr.7. a fost adoptată în temeiul art.108 din Constituția R., republicată, și al art.3 alin.(3) din L. nr.119/20 10 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
H. contestată a fost adoptată de E., astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de M. M., F. și P. S., organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul G., pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, regulament aprobat prin H. G. nr.561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia, respectiv de Ministerul
Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
Totodată, menționează că proiectul a fost avizat favorabil de C. L., cu
A. nr.921/(...).
L. nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ce constituie temei legal al emiterii hotărârii contestate, reglementează recalcularea tuturor pensiilor speciale prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1., cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.3 din L. nr.119/2010 au fost emise HG nr. 73512010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și HG nr.7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.l lit.c )-h) din L. nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acte normative care reglementează procedura de recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.
În urma analizei de detaliu a sistemului de pensii publice și a evoluției acestuia prin păstrarea structurii actuale în corelație cu tendințele macroeconomice și demografice din România s-au conturat o serie de probleme majore, prezente și viitoare.
Existența unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat.
De asemenea, existența unor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii publice îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
A.e aspecte au condus la necesitatea reformării sistemului public de pensii prin adoptarea unei legi unitare a pensiilor publice, motivată de o serie de factori macro-economici și sociali și prin care s-a urmărit asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalități le de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite, avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale, armonizare a sistemului public de pensii cu practica europeană și cu recomandările Uniunii Europene în domeniu și simplificarea legislației referitoare la pensiile publice.
Amintesc că, pronunțându-se asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională, prin D. nr.873/2010, a stabilit că sunt constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art.l din lege, cu excepția pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți ai C. C., recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare.
Astfel, în executarea dispozițiilor legale, G. a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a L. nr.119/20
10, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art.l.
Reclamanții solicită anularea H. nr.7., respectiva art.2 și art.4 din
Normele metodologice întrucât acestea încalcă principiul neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate conform art.15 alin.2 din C., cât și jurisprudența C.. Or, așa cum a arătat, actul care califică pensiile speciale ca pensii în înțelesul L. nr.1. este L. nr.119/2010, care, la art.l alin.l prevede "Pe data intrării În vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii În Înțelesul L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (. .. ) ".
Relevantă în speță, este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea in viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că in aceste cazuri legea nouă nu (ace altceva decât să refuze supravietuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune in timpul următor intrării ei in vigoare, adică in domeniul ei propriu de aplicare" - a cărei aplicabilitate a fost consemnată și prin D. C. C. nr.871/(...) referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, referitor la încălcarea dispozițiilor art.15 alin.(2) din C., apreciem că măsura recalculării pensiilor își produce efecte de la data intrării în vigoare a legii fără a afecta pensiile deja încasate și, prin urmare, nu se încalcă principiul neretroactivității.
Dimpotrivă, din această perspectivă se impune a fi observat că dispozițiile legii specia le în temeiul cărora au fost stabilite pensiile de serviciu ale reclamanților nu pot ultraactiva, astfel încât nu pot fi invocate în susținerea cererii deduse judecății.
Î., ceea ce se impune a fi reținut este, în esență, faptul că actul administrativ contestat nu reglementează primar și originar recalculareapensiilor stabilite anterior în baza legilor speciale, această măsură fiind stabilită prin dispozițiile L. nr.119/2010 și este obligatorie în toate cazurile prevăzute la art.l din acest act normativ, iar nu facultativă și lăsată la latitudinea beneficiarilor.
Ca atare, la termenele prevăzute de art. 4 alin. 1 din L. nr. 119/2010, recalcularea pensiilor stabilite pe baza legislației anterioare, care au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., trebuia să-și producă efectele.
De altfel, instanțele judecătorești nu au competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi, devenind astfel un legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art.61 alin.l din Constituția R., republicată, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.
Pentru aceleași considerente, nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanțele judecătorești să adauge consecințe contrare legii.
Sub acest aspect, întrucât se urmărește doar eludarea dispozițiilor L. nr.119/2010, este evident că interesul urmărit de reclamanți nici nu este legitim, iar cererea dedusă judecății este ilicită.
Nu în ultimul rând, solicită a observa că dreptul la pensie este dreptul garantat de C., iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile reclamanților privind nelegalitatea reducerii pensiilor de serviciu prin raportare la jurisprudența
C., întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat.
Față de cele arătate, solicită ca, prin sentința civilă ce o veți pronunța cu ocazia soluționării prezentei cauze, să dispuneți respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea apărărilor solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Solicită judecarea cauzei și în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.ultim C.pr.civ.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Referitor la exceptia inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, curtea va admite exceptia inadmisibilitatii si in consecinta va respinge acțiunea formulată de către reclamanți de rând 1-35, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI. De asemenea va admite cererea de intervenție accesorie formulată de către M. M., F. ȘI P. S.
Potrivit art.7 din L. nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței competente, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Astfel, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de art.7 din L. nr.554/2004, autorității care a emis actul. Numai după parcurgere a acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petenta, dacă se consideră în continuare nemulțumita sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula actiune în contencios administrativ.
În aceste condiții dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.
Totodată, partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și, potrivit art.12 din L. nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va depune la dosarul cauzei copia plângerii prealabile privind actul administrativ contestat (pentru identitate cu obiectul prezentei actiuni), având înscrisă data introducerii și numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă. De asemenea, această obligație este expres prevăzută și în art.l09 alin.2 Cod proc.civ., în care se menționează că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, urmând ca dovada îndeplinirii procedurii prealabile să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
Î. procedurii prealabile este necesară atât în cazul în care se solicită anularea unui act administrativ, cât și atunci când se solicită emiterea unui act de autoritate.
Î. partea reclamantă nu menționează și nici nu depune la dosarul cauzei dovezi cu privire la efectuarea procedurii administrative prealabile cu pârâtul Guvernul României, în condițiile reglementate de textele de lege mai sus arătate, prezenta cerere este inadmisibilă.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanți de rând 1-35 toți cu domiciliul ales în C.-N. str. Negoiu nr. 3, Bloc G.12, sc. 2, ap. 13, Jud. C., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul În B., P-ța V., nr. 1, cod poștal 0..
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de către M. M., F. ȘI
P. S., cu sediul în B., str. Dem I. Dobrescu, nr. 2-4, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ce privește cererea de suspendare și cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare în ce privește cererea de anulare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
39 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2241/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1856/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
