Decizia nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 101/2012
Ședința publică de la 12 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții B. D., T. A., S. P. A., C. G., J. C., M. A. R., G. T., C. V., M. N. M., M. N., S. I., S. E., B. V. D., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. B. N., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL P. R., D. G. A F. P. B. N. PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. N. PENTRU C. D. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții recurenți, avocat J. N.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), pârâții intimați D. B.-N. și I. B.-N. au depus al dosar întâmpinări, ambele comunicându-se cu reprezentantul reclamanților recurenți.
Acesta nu solicită termen pentru studiul acestora, astfel încât, nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii atacate și admiterii acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. G. AL P. R.
S-au respins excepțiile autorității de lucru judecat și a inadmisibilității invocate de pârâtul I. DE P. AL J. B.-N.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. D. T. A. S. P.-A. C.
G. J. C. M. A. R. G. T. C. V. M. N. M. M. N. S. I. S. E. B. V. D. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de acest pârât.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtul I. G. al P. R. și s-a respins, în consecință acțiunea formulată de reclamanți ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru următoarele perioade: pentru reclamanții T. A., J. C., M. A. R., G. T., M. N. M., M. N., S. I., S. E. și B. V. D., pentru perioada (...) - (...) și pentru reclamantul S. P. A. pentru perioada (...) - (...).
S-a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți cu privire la drepturile salariale din perioada (...) la zi și în continuare, precum și celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă, în contradictoriu cu pârâții I. B., I. B.-N., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și C. N. PENTRU C. D.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
T., în ședința publică din 16 aprilie 2010, punând în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
M. E. și F., invocată în cauză de acest pârât, a apreciat că aceasta este întemeiată pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, sens în care, prin efectul admiterii acestei excepții, instanța a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.
Totodată, admiterea menționatei excepții împiedică instanța a mai analiza excepția inadmisibilității invocată în cauză de către același pârât, precum și apărările formulate cu privire la fondul cauzei.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de refuzul acordării către reclamanți - având calitatea de lucrători de poliție în cadrul I.ui de P. B.-N. și IGPR, S. de C. a C. O., desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin ministerial - a sporului de 30% prevăzut de art. 28 din Ordonanța de U. nr. 43 din 4 aprilie 2002, privind D. N. A..
Reclamanții au considerat că, fiind ofițeri de poliție cu atribuții asemănătoare lucrătorilor de poliție detașați la D., au dreptul să beneficieze de sporul de 30%, iar neacordarea acestui spor constituie discriminare ce contravine dispozițiilor Ordonanței de G. nr. 1. privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137alin. 1 C.pr.civ., excepțiile invocate în cauză și cu privire la care s-a dispus unirea cu fondul, instanța a reținut următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. B.-N. nu este dată în cauză, nefiind întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauza reclamată de prevederile art. 1201 Cod civil. A., deoarece din analiza conținutului dosarelor atașate în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești menționate în motivarea excepției ( ds. (...) - sentința
743/CA/2008, ds. (...) - sentința 566/CA/2008, (...) - sentința
811/CA/2008, ds. (...) - sentința 734/CA/2008, ds. (...) - sentința
817/CA/2008, ds. (...) - sentința 849/CA/2008, ds. (...) - sentința
737/CA/2008, ds. (...) - sentința 686/CA/2008, ds. (...) - sentința
736/CA/2008, ds. (...) - sentința 818/CA/2008, ds. (...) - sentința
473/CA/2008, ds. (...) - sentința 570/CA/2008 și ds. (...) - sentința
446/CA/2008 ), rezultă că acestea din urmă au vizat alte perioade pentru care se pretindea plata drepturilor bănești, distincte de cele care sunt cuprinse în prezenta cerere de chemare în judecată.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată pentru o parte din perioadele pentru care reclamanții au formulat pretenții, prin raportare la împlinirea termenului de 3 ani reglementat de art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, după cum urmează: pentru reclamanții T. A., J. C., M. A. R., G. T., M. N. M., M. N., S. I., S. E. și B. V. D., pentru perioada (...) - (...) și pentru reclamantul S. P. A. pentru perioada (...) - (...).
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a IGP, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile L. nr. 2., în contextul cărora face parte din structura organizatorică a poliției, cât și în raport de faptul că această entitate este ordonator de credite în subordinea căruia funcționează structura din care face parte instituția în care sunt angajați reclamanții, excepția este neîntemeiată, sens în care a fost respinsă.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din O.G. nr.1. prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art.41 din Constituția României cât și de C. muncii.
În art.28 din O.U.G. nr.4. privind D. N. A., se prevede că personalul prevăzut la alin.(1)-(3), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 alin.(2) din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Prin art.41 lit.e din O.U.G. nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurilor și altor categorii de personal din sistemul de justiție, se abrogă art.28 alin.(1) -(5), (7) si (9) din O.U.G. nr.4. privind D. N. A..
Din analiza textelor legale enunțate reiese că acest spor salarial a fost acordat pentru o perioadă determinată doar polițiștilor delegați în cadrul D.., având în vedere natura activității prestate, cât și parchetul unde funcționează, existând un grad de complexitate mai mare în activitatea desfășurată. În funcție de aceste criterii, exista o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar complexitatea muncii nu este identică.
Curtea Constituțională, prin D. nr.721/(...) a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.269 al.1 si 2 din C. muncii și art.21 al.1 din O.G. nr.1. privind sancționarea faptelor de discriminare, reținând că în conformitate cu jurisprudența sa și a C.E.D.O., cauzele Engels si alții împotriva Olandei - 1976, Marckx împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și Moustaquim împotriva Belgiei - 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin deciziile nr. 818, 819, 820 si 821 din 2008, Curtea
Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art.1 din O.G. nr.1. în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori aplicarea, așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor art.28 din O.U.G. nr.4. și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, constituie tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art.1 al.4 care consacră principiul separației puterilor în stat.
În condițiile în care art. 28 din OUG nr. 4. impun acordarea sporului respectiv numai ofițerilor de poliție judiciară detașați în cadrul Parchetului N. A. (redenumit ulterior Departamentul N. A. și, respectiv, D. N. A.) - constatarea discriminării între situația reclamanților și aceea a ofițerilor detașați la D. N. A. reprezintă o nesocotire a deciziilor C. C. la care s-a făcut trimitere în cele ce preced.
Prin urmare, în lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus prezentate, instanța a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți care vizează drepturile salariale pentru perioadele pentru care nu s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, și ca o consecință a soluției petitului principal, s-au respins ca nefondate și petitele accesorii formulate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. D., T.
A., S. P. A., C. G., J. C., M. A. R., G. T., C. V., M. N. M., M. N., S. I., S. E., B. V. D. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință să se admită acțiunea formulată de reclamanți, în sensul obligării intimatelor de rang 1 - 3 să se calculeze, actualizeze și să se achite, pentru perioada de activitate desfășurată de fiecare dintre recurenții- reclamanți ca organ al poliției judiciare, drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază, cuvenite reclamanților și neachitate de pârâte, începând cu data nașterii dreptului, la zi, obligării intimatelor să le achite în continuare, pe viitor aceste drepturi salariale și să fie obligate intimatele să aloce fondurile bănești necesare plății acestor sume, după cum urmează:
1. B. D. - perioada (...) - ianuarie 2009 și în continuare;
2. T. A. - perioada 11 ianuarie 2007 - (...);
3. S. P. A. - perioada 11 ianuarie 2007 - (...);
4. C. G. - perioada (...) - ianuarie 2010 și în continuare;
5. J. C. -11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare;
6. M. A. R. - 11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare;
7. G. T. - 11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare;
8. C. V. - (...) - ianuarie 2010 și în continuare;
9. M. N. M. -11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare;
10. M. N. - 11 ianuarie 2007 - (...);
11. S. I. - 11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare;
12. S. E. - 11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare;
13. B. V.-D.- 11 ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și în continuare; Cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurenții că instanța a considerat în mod greșit că reclamanții au solicitat Î. stării de discriminare prin anularea drepturilor salariale ale colegilor noștri detașați la DNA, pe când reclamanții, prin acțiunea formulată, au solicitat obligarea intimaților la acordare și reclamanților a sporului în cauză și nu obligarea intimaților la Î. plății către colegii detașați la DNA a acestui spor. Cu alte cuvinte, reclamanții nu au solicitat instanței anularea sau refuzarea aplicării unui text de lege (așa cum instanța interpretează și motivează în hotărârea atacată) ci extinderea efectelor acestui text de lege și asupra reclamanților. Prin urmare, consideră că raportarea instanței la D. C. C. nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008 este greșită, deoarece în aceste Decizii se stabilește neconstituționalitatea textului de lege "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", în condițiile În care în prezentul litigiu solicitările reclamanților nu au ca obiect anularea sau refuzul aplicării unui act normativ prin intermediul puterii judecătorești, ci extinderea efectelor actului normativ și asupra reclamanților, cu scopul încetării unei situații discriminatorii. Textul legii (art. 1 din OG 1.) coroborat cu dispozițiile Deciziilor C. C. invocate de instanță, nu converg către imposibilitatea instanței de a aplana situația discriminatorie prin faptul pozitiv de extindere a efectelor unei legi asupra reclamanților ci doar către imposibilitatea instanței de a anula sau refuza (fapt negativ) aplicarea actului normativ în cauză.
Pe de altă parte, raportat la faptul că instanța de fond a reținut În sentința atacată inexistența unei discriminări în prezenta cauză, reclamanții au arătat și susțin în continuare faptul că în prezenta cauză există discriminare între reclamanți și colegii noștri detașați la DNA, nefiind vorba, așa cum a reținut instanța de stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite. Astfel, nu există nici o diferență Între pregătire reclamanților și cea a colegilor detașați la DNA, nu există nici o diferență Între natura muncii prestate de reclamanți și colegii noștri detașați la DNA - activitate constând tot În descoperirea și cercetarea infracțiunilor - la fel cum nu se poate spune despre activitatea prestată de reclamanți că este mai puțin importantă, mai ușoară sau mai puțin periculoasă decât a colegilor noștri detașați la D. Ar Î. să se efectueze astfel ierarhizări care să se reflecte În modul de salarizare între lucrătorii de poliție În cadrul întregii structuri a I.ui G. de P., în funcție de infracțiunile cercetate: cei care cercetează infracțiuni economice au muncă mai ușoară decât cei care cercetează infracțiuni de omor, iar cei care cercetează infracțiuni rutiere au o muncă și mai ușoară datorită faptului că au de acoperi un gen mult mai redus de infracțiuni. In aceste condiții, raportându-ne la soluția instanței de fond, modul de salarizare ar trebui modificat, salariile să fie stabilite după astfel de criterii, mai mari sau mai mici în funcție de gradul de pericol al infracțiunii sau alte criterii privind infracțiunile cercetate. Acest lucru însă nu este posibil, deoarece, în realitate, așa cum au arătat și susținut, natura muncii este aceeași - descoperirea și cercetarea infracțiunilor - indiferente de genul sau specia acestora. Prin urmare, modul de salarizare trebuie să fie același, deoarece în caz contrar se ajunge la o situație discriminatorie a unora dintre lucrătorii de poliție judiciară față de ceilalți, aspect interzis atât de legea română cât și de normele europene.
Învederează faptul că ofițerii și agenții de poliție din cadrul serviciilor operative (poliția judiciară - combaterea criminalității organizate, economic, judiciar, ordine publică, circulație rutieră), nedetașați în structurile DNA, DGA din cadrul MAI și DIICOT, execută activități operative similare pentru prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor, specifice liniilor proprii de muncă, context în care apreciază că există o vădită discriminare, sub aspectul stimulării salariale, între polițiștii judiciari detașați și polițiștii judiciari care își desfășoară activitatea în cadrul P. R.
Consideră că pentru înlăturarea acestei discriminări, instanța ar fi trebuit să admită acțiunea reclamanților în sensul acordării acestui spor de
30% din salariul de bază și reclamanților în calitatea noastră de ofițeri și agenți de poliție judiciară care desfășurăm activități similare cu colegii noștri detașați la DNA și nu așa cum aceasta a interpretat, prin anularea sau refuzul aplicării dispozițiilor legale privind acest spor colegilor detașați la D. D. nu este și nu ar trebui să fie un criteriu de diferențiere salarială în condițiile în care pentru detașare se acordă alte facilități salariale, stabilite distinct prin OG nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Privit din alt punct de vedere, anume că acest spor acordat lucrătorilor de poliție detașați la DNA ar asigura incoruptibilitatea acestora, arată faptul că este legitim ca polițiștii judiciari detașați la această structură, angrenați în combaterea fenomenului de corupție să fie stimulați salarial pentru a se asigura incoruptibilitatea acestora însă, per a contraria ar însemna că se aplică un alt standard pentru polițiștii judiciari nedetașați (inclusiv subsemnaților), deși și noi, la fel ca și polițiștii judiciari detașați, trebuie să fim stimulați în același scop, criteriul detașării constituindu-se ca o distincție discriminatorie în raport cu scopul social urmărit. Într-o astfel de situație, prerogativa G.ului de a institui priorități o apreciem ca neîntemeiată în măsura în care stimulează anticorupția numai la nivelul unei categorii de polițiști, care desfășoară aceleași activități ca și noi cei care suntem discriminați.
Pe de altă parte este de subliniat că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți polițiștii, la toate nivelurile și în toate dosarele instrumentate, fapt pentru care acordarea sporului în cauză de 30%, din salariul de bază doar pentru o categorie de polițiști judiciari nu poate duce la asigurarea incoruptibilității polițiștilor și, cu atât mai mult a celor angrenați nemijlocit în activități de combatere a fenomenului infracțional de corupție.
În aceste condiții, este evident că diferența salarială este nejustificată chiar dacă scopul urmărit este legitim, în condițiile în care metoda de atingere a scopului nu este adecvată deoarece are ca efect discriminarea.
Este evident faptul că reclamanți sunt discriminați printr-un criteriu de "preferință", care are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a drepturilor lor în domeniul economic, respectiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, așa cum rezultă și din conținutul art. 2 alin. 2 din OG nr. 1. modificată, care prevede că sunt discriminatorii acele criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. Cod pr. civ., disp. art. 3041 Cod pr. civ., disp. art. 312 Cod pr. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 28 din OUG nr. 4., personalul prevăzut la alin.
1-3, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Prin recursurile formulate, nu se contestă de către recurenți faptul că prevederile citate anterior nu le sunt direct aplicabile, nefăcând parte din personalul prevăzut la alin. 1-3 din art. 28 al OUG nr. 4., ci se solicită extinderea efectelor acestor dispoziții legale și în cazul lor, în caz contrar considerând că sunt discriminați.
Or, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, Curtea constată că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1 din OG nr. 1. în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, extinzându-se sfera persoanelor îndreptățite la plata sporului de 30% și în cazul recurenților, care nu sunt vizați de dispozițiile OUG nr. 4., s-ar ajunge tocmai la încălcarea dispozițiilor deciziilor C. C., ceea ce nu este permis.
Pe de altă parte, Curtea constată, la fel ca și instanța de fond, că acest spor a fost acordat polițiștilor care lucrează în activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, legiuitorul apreciind, pe baza unor criterii obiective, că această activitate prezintă un grad de risc și de complexitate ridicat, astfel încât nu se poate reține afirmația recurenților în sensul că munca prestată de ei ar fi identică și, prin urmare, ar exista o discriminare de salarizare.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, recursurile formulate fiind neîntemeiate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312
Cod procedură civilă, le va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de T. A. împotriva sentinței civile nr.
230/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...). Jud.fond: A. P. M.
