Decizia nr. 10136/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10136/2012
Ședința din data de 05 D. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamanta SC S. E. S., împotriva sentinței civile nr. 6753 din data de(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. N. A V. - D. J. PENTRU A. SI O. V. C. având ca obiect - obligația de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6753 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a respins acțiunea formulata de reclamanta SC S. E. S. in contradictoriu cu parata ANVM-D. J. PENTRU A. SI O. V. C., astfel cum a fost precizata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de (...) reclamanta SC S. E. S. a solicitat paratei acceptarea declaratiilor vamale si plasarea in regimul vamal de punere in libera circulatie a unei cantitati de 50.400 kg pacura, in valoare de 22.428 euro.
Conform documentelor care insoteau marfa produsul era incadrat de rafinaria producatoare Mozyr din Rapublica Belarus la grupa pacura-uleiuri grele, cu un continut maxim de sulf de 0,1% din greutatea produsului si era destinat SC P. COM S. cu sediul in localitatea P., jud C..
La data prezentarii in vama a produsului era in vigoare Codul fiscal modificat prin OG nr 3. in sensul ca la articolul 2., după alineatul (4)a fost introdus un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:
"(4^1) Produsele energetice prevăzute la alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora, dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor, cu excepția celor utilizate drept combustibil pentru navigație, sunt supuse unei accize la nivelul motorinei."
De asemenea organele vamale erau tinute la acea data de consemenele emise de A. vamala referitoare la riscul utilizarii produselor de pacura sau asimilate acestora ca si combustibil de motor atunci cand sunt importate din Republica Moldova, Ucraina si Belarus, (Alerta 202, Anexa la O. nr 4321/(...)), potrivit carora";la declararea pentru regimul vamal de tranzit sau pentru punerea in libera circulatie a produselor anteprecizate, se va proceda la instituirea de masuri asiguratorii de garantare pana la nivelul de accizare pentru motorina.In situatia punerii in libera circulatie a produselor enuntate, executarea sau restituirea garantiei va fi decisa in functie de rezultatul verificarilor privind modul de utilizare a produselor transmis de directia regionala in a carei raza de competenta se afla titularul operatiunii vamale.";
In acest context legislativ si urmare a faptului ca organele vamale detineau indicii temeinice relativ la faptul ca SC P. COM S. a utilizat in prima jumatate a anului 2011 produsul comercializat de reclamanta drept combustibil de motor, parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia platii unei garantii vamale in conformitate cu prevederile art 206 indice 16, alin 4 indice 1din Codul fiscal in vederea acordarii regimului vamal de punere in libera circulatie a produsului "pacura";.
Or, prevalandu-se de prevederile legale anterior mentionate parata a conditionat acordarea regimului vamal de punere in libera circulatie a pacurei importate din Belarus de plata unei garantii , stabilite in raport de accizele la nivelul motorinei. Prin urmare, nu putea fi considerate nascuta, si in niciun caz stinsa prin plata, o datorie vamala atat timp cat organele vamale nu acceptasera declaratia vamala in cauza.
Asadar, raportat la destinatia produsului importat se stabileste datoria vamala, ori in situatia in care destinatia produsului "pacura"; era incerta, datoria vamala era susceptibil a fi stabilita la nivelul accizelor pentru motorina, intrand in obligatia reclamantei sa achite datoria vamala la acest nivel pentru obtinerea regimului vamal de libera circualtie.
Pe de alta parte, art 4 pct 25 din REGULAMENTUL (CEE) NR. 2913/92 AL
CONSILIULUI din 12 octombrie 1992 de instituire a C. V. C. defineste notiunea de „. astfel:"; probabilitatea ca, în legătură cu intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul si destinatia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comiunitatii si tari terte precum si cu prezenta unor mărfuri care nu au statutul de mărfuri comunitare, un eveniment să survină, eveniment care:
— împiedică aplicarea corectă a dispozitiilor comunitare sau naționale sau
— compromite interesele financiare ale Comunității și ale statelor membre ale acesteia sau
— reprezintă o amenintare pentru siguranta si securitatea Comunitatii, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori iar sintagma
„Gestionarea riscului"; :";determinarea sistematică a riscului si punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la risc. A. termen vizează activitati cum ar fi culegerea de date si informatii, analiza si evaluarea riscurilor, recomandarea si executarea măsurilor, precum si controlul si evaluarea periodică a procesului si a rezultatelor acestuia, pe baza surselor si strategiilor internaționale, comunitare și nationale .";
In acelasi sens, potrivit art 14 din Codul vamal al Romaniei :
" (1) A. vamală poate controla mărfurile supuse reglementărilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul țării. Pe durata controlului și a verificărilor efectuate de personalul vamal cu atribuții în acest domeniu se pot reține, potrivit legii, de la persoanele fizice și juridice, documente de orice natură și pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. R. documentelor se face pe baza unui proces-verbal.
(2) În acest scop, autoritatea vamală poate:(…) d) desfășura activitățile necesare pentru gestionarea riscurilor;(…)";
Potrivit aceluiasi Regulament CEE (art 74):";Atunci când acceptarea unei declaratii vamale duce la nasterea unei datorii vamale, mărfurilor cuprinse în acea declarație nu li se acordă liberul de vamă decât dacă datoria vamală a fost plătită sau garantată.";iar conform art 75 :";Se iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea și vânzarea, în privinta mărfurilor cărora:
(a) nu li se poate acorda liberul de vamă pentru că:
— fie nu a fost posibilă începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autoritatile vamale din motive imputabile declarantului;
— fie documentele care trebuie prezentate înainte ca mărfurile să poată fi plasate sub regimul vamal solicitat nu au fost prezentate;
— fie platile sau garantiile care ar fi trebuit achitate sau constituite cu privire la drepturile de import sau export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenul prevăzut;
— fie sunt supuse unor interdicții sau restricții.";
Stabilind, asadar, ca autoritatile vamale au actionat in conformitate cu dispozitiile legale nationale si comunitare in vigoare la data emiterii actului administrative-fiscal contestat instanta a respins actiunea ca neanemeiata .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S. E. S. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii pe care a înaintat-o împotriva pârâtei și anulării măsurii cuprinse în documentul intitulat ,,Alerta nr.
202 la ordinul nr. 4321/(...) al Autorității Naționale a V., constând în condiționarea acordării liberului de vamă pentru importarea cantității de 50.400 kg. păcură, transportată cu autocisternele nr. (...)/(...) și nr. CPN-220/C-652-RA și intrate în Vama C. în dimineața zilei de (...), de consemnarea de către reclamantă în vamă a unei garanții egale cu valoarea accizei pentru motorină, calculată la cantitatea importată, obligării pârâtei la plata despăgubirii în sumă de 38.290 lei pentru repararea prejudiciului pe care i l-a cauzat prin acest fapt și obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Invocă, în temeiul art. 3041 C.proc. civ. nelegalitatea și netemeinicia sentinței, din cauza menținerii de către instanță a unui act lipsit de temei legal și reținerii de către instanță a unei destinații a produsului importat necorespunzătoare realității.
În considerentele sentinței nu s-a indicat actul normativ care prevede condiționarea acordării liberului de vamă pentru produsul păcură importat din cele trei țări, de constituirea de către importator a garanției calculate la nivelul accizei pentru alt produs, în speță pentru motorină, pentru care legiuitorul a fixat o acciză mai mare decât pentru păcură.
Cu toate că instanța a reprodus această semnalare a reclamantei în considerentele sentinței, nu s-a pronunțat în sensul dacă punctul reclamantei de vedere juridic este sau nu corect. Procedând astfel, instanța a nesocotit regulile stabilite de art. 261, pct. 5 C. proc. Civ., cu privire la conținutul motivării unei hotărâri.
Motivarea instanței este departe de a constitui o justificare juridică a măsurii pe care reclamanta a atacat-o. A.: a) A.eatul ( 41) al art. 206 ind. 16, introdus prin OG nr. 3., face referire la "produsele prevăzute la lit. g ( adică la păcură) dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru motor" . Or, reclamanta a precizat prin adresa nr. 864/(...) emisa de SC P. Com S. si prin adresele 28462-
28464 din (...), emise de SC S. E. S., că produsul importat urmează a fi utilizat la prepararea mixturilor asfaltice, deci era exclusă ipoteza legală de stabilire a accizei la nivelul celei fixate de lege pentru motorină. În consecință, urmează a se reține că prima instanță a pornit în raționamentul său pseudo juridic de la premiza falsă că produsul urma să fie utilizat drept combustibil de motor, fără să țină cont de declarațiile scrise ale reclamantei.
Prima instanță nu arată pe ce probe a reținut că produsul urma să fie folosit de către beneficiar drept combustibil pentru motor, făcând referire doar la faptul că organul vamal " avea indicii temeinice" cu privire la folosirea de către SC
P. COM S. a acestui produs ca și combustibil de motor în prima jumătate a anului 2011; deci prima instanță nu numai că a înlocuit probele cu așa zise "indicii", dar nici măcar nu a menționat ( și nici nu putea menționa, deoarece nu există) acele împrejurări caracterizate de autoritățile vamale ca "indicii". Motivația organului vamal, de conditionare a punerii in libera circulatie de depunere a unei garantii pentru a se permite importul, este pur subiectiva, deoarece nu este prevazuta de lege, iar argumentul general "ca se cunoaste ca in trecut SC P. Com S. a folosit pacura ca si combustibil pentru motor", este lipsit de relevanta, atat timp cat legea nu era restrictiva in trecut, exista declarata destinatia viitoare a pacurii, iar pacura nu se consumase.
Actele normative pe care instanța le-a avut în vedere nu reprezentau un astfel de context care să cuprindă și o reglementare expresă cu privire la constituirea garanției pentru păcura importată din cele trei țări, fiind vizată o dispoziție înscrisă în Codul fiscal, care stabilea la modul general plata accizei la nivelul motorinei pentru produse care nu erau motorină dar erau folosite drept combustibil pentru motoare, și o altă dispoziție, prevăzută în Codul vamal, care permitea solicitarea constituirii de către importator a unei garanți numai în cazul existentei altei dispoziții legale care să prevadă îndeplinirea unei astfel de cerințe, dispoziție legală care nu există.
Referirea instanței la reglementările C. fiscal cu privire la faptul ca "momentul plății accizelor este momentul inregistrarii declaratiei vamale de import", reprezinta un subterfugiu folosit de instanta, care, pentru a forta justificarea motivatiei preluata de la parata, a citat conventia stabilita in Codul fiscal, deoarece oricine poate constata ca este imposibila simultaneitatea celor doua actiuni: efectuarea platii facuta de comerciant cu inregistrarea declaratiei vamale de catre lucratorul vamal. Practic, la sosirea in vama a bunurilor de importat, un declarant vamal (o societate privata specializata pentru completarea declaratiilor vamale care are si dreptul de acces in bazele de data ale vamii), stabileste pe baza declaratiei importatorului si a cotelor inscrise in TARIC, care sunt obligatiile de plata pentru efectuarea importului si le comunica comerciantului, care trebuie sa le plateasca si sa prezinte dovada efectuarii platii. Cu aceasta dovada a efectuarii platii, declarantul vamal se prezinta in vama, unde vamesul completeaza in sistemul computerizat, declaratia vamala initiata de declarantul vamal.
Nici trimiterile pe care le face prima instanță la reglementările comunitare cu privire la prevenirea riscurilor nesupravegherii mărfurilor care tranzitează spațiul european comunitar nu au pertinență în cauză, deoarece în cauză era vorba de un import definitiv, fără nici o legătură cu acele cazuri luate în considerare de reglementările comunitare citate de instanță, iar măsurile vizate prin aceste reglementări trebuie să fie de ordin legislativ și nu administrativ.
Cuantumul despăgubirii rezultă din înscrisurile și calculele prezentate primei instanțe, pe care pârâta nu le-a contestat.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul celor prezentate mai sus, conform art. 312 alin 3 C.proc.civ.
În apărare, pârâta intimată D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. în nume propriu, în numele și pentru A. N. A V., precum și în numele și pentru D. J. PENTRU A. ȘI O. V. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat, neîntemeiat și neprobat, precum și respingerea petitului prin care se solicită plata despăgubirilor în cuantum de 35.290 lei, cât și a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în tot a hotărârii instanței fondului, deoarece a fost dată cu respectarea legii - filele 54-
56.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta recurentă a importat din Republica Belarus cantitatea de
50.400 kg păcură ecologică în valoare de 22.428 Euro, destinată beneficiarului SC P. COM S. P., jud. C., care urma să -I utilizeze la prepararea mixturilor asfaltice.
Produsul, încărcat în cisternele nr. (...)/(...) și nr. CPN-220/C-652-RA a intrat in Vama C. în (...) însă funcționarii vamali au condiționat acordarea liberului de vamă de consemnarea de către reclamantă a unei garanții în sumă egală cu acciza cuvenită pentru aceeași cantitate de motorină, invocând Alerta nr.
202 emisă de A. N. a V. la data de (...) privind riscul utilizării păcurii sau produselor asimilate acesteia ca și combustibil pentru motor, atunci când sunt importate din Republica Moldova, Ucraina sau Belarus.
Nu pot fi primite susținerile intimatei potrivit cărora înscrisul intitulat
„Alertă"; nu vizează societatea reclamantă și prin natura sa nu poate produce efecte asupra acesteia. Tocmai împrejurarea că actul menționat a avut efecte asupra reclamantei în sensul obligării la constituirea de garanții au determinat contestarea măsurii în instanță. Este real faptul că ,,alerta,, nu este un act individual, producându-și efectele față de mai mulți subiecți de drept dar acesta nu este un motiv pertinent pentru a susține inadmisibilitatea acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei de interes, faptul că cele două cisterne cu păcură nu se mai află în incinta DJAOV C. sau sub jurisdicția autorității vamale iar garanția a fost restituită integral încă din anul 2011 nu conduc la concluzia că reclamanta nu are un interes în promovarea demersului său juridic cu atât mai mult cu cât se solicită și despăgubiri pentru prejudiciul pretins a fi cauzat.
În ceea ce privește legalitatea acestei condiționări, tribunalul a reținut faptul că legiuitorul roman are posibilitatea ca în acțiunea de gestionare a riscurilor să întreprindă măsurile legislative necesare, conform strategiilor naționale și internaționale, inclusiv aceea de stabilire a unor garanții pentru acordarea liberului de vamă în situații precis și obiectiv determinate .
Curtea achiesează acestor susțineri, respectiv posibilității impunerii, în baza unor dispoziții legale, a unor garanții pentru acordarea liberului de vamă însă ceea ce susține cu temei reclamanta este faptul că nu există un text legal care să justifice măsura dispusă de către pârâtă.
A., temeiurile legale invocate de autoritatea vamală - art. 206 ind. 16 alin.
41 din Codul fiscal și art. 95 din Codul V. - nu prevăd condiția constituirii garanției pentru importarea produsului din Republica Moldova, Ucraina sau
Belarus. Este vorba în primul caz despre o dispoziție care stabilește modalitatea de plată a accizei la nivelul motorinei pentru produse - păcură - care nu sunt motorină dar sunt folosite drept combustibil pentru motoare și, în al doilea caz, de o prevedere care permite solicitarea constituirii de către importator a unei garanții numai în cazul existentei altei dispoziții legale care să prevadă îndeplinirea unei astfel de cerințe.
Actele dosarului au condus însă la constatarea că produsul importat de către reclamanta urma să fie utilizat la prepararea mixturilor asfaltice fără a se putea proceda la accizare la nivelul celei fixate de lege pentru motorină, neputându-se acredita ideea potrivit căreia produsul urma să fie utilizat drept combustibil de motor.
Indiciile temeinice invocate de către organul vamal cu privire la folosirea de către SC P. COM S. a acestui produs ca și combustibil de motor în prima jumătate a anului 2011 nu au fost susținute în nici un fel de materialul probator administrat în cauză, în ciuda solicitării exprese făcută în acest sens de către C. A., la termenul de judecată din (...), în încheierea de ședință se consemnează faptul că:,, La întrebarea instanței cu privire la indiciile temeinice reprezentanta intimatei relevă că nu posedă la acest moment un înscris care să susțină cele evocate.,,
De altfel, un argument invocat de reclamanta în susținerea nelegalității măsurii contestate și la care Curtea achiesează este acela potrivit căruia importatorul - vânzător nu poate fi ținut de obligația de a garanta destinația pe care cumpărătorul o va da respectivului produs cu atât mai mult cu cât există la dosar adresa nr. 864/(...) emisa de SC P. Com S. -f. 10 dosar fond respectiv adresele 28463-28464/(...), emise de SC S. E. S. - f.7,8 dosar fond din care rezultă că produsul importat urmează a fi utilizat la prepararea mixturilor asfaltice.
În ceea ce privește Alerta 202 Anexa la O. nr. 4321/(...), aceasta prevede :,, la declararea pentru regimul vamal de tranzit sau pentru punerea în liberă circulație a produselor anteprecizate, se va proceda la instituirea de masuri asiguratorii de garantare până la nivelul de accizare pentru motorină. În situația punerii în liberă circulație a produselor enunțate, executarea sau restituirea garanției va fi decisă în funcție de rezultatul verificărilor privind modul de utilizare a produselor transmis de direcția regională în a cărei rază de competență se află titularul operațiunii vamale.";
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 statuează în sensul că orice persoană se poate adresa instanței în măsura în care se consideră vătămată într- un drept al său, printr-un act administrativ.
Curtea apreciază că, prin impunerea plății unei garanții la nivelul valoric al accizelor pentru motorină fără să existe o dispoziție legală în acest sens, s-a cauzat reclamantei o vătămare ce impune, raportat la art. 17 din L.554/2004, constatarea nelegalității măsurii de condiționare a punerii în liberă circulație a produsului păcură încărcat în autocisternele cu nr. de înmatriculare (...)/(...) și CPN 2.
În ceea ce privește pretențiile materiale formulate de către reclamantă,
Curtea le va respinge, considerând că între suma solicitată, de 38.290 lei și măsura nelegală a autorității vamale nu există raport de cauzalitate, renunțarea la import fiind opțiunea personală a reclamantei care a apreciat că, pentru a-și conserva profitul, este necesar să redirecționeze marfa către un beneficiar extern. De altfel, în privința sumei principale, de 21.874 lei , acesta ar fi reprezentat profitul realizat ca urmare a încheierii tranzacției în țară, reclamanta omițând să arate că, prin vânzarea mărfii în Austria a obținut , cel mai probabil, un profit.
În privința cheltuielilor de judecată, recurenta a depus la dosar un număr de trei facturi emise de T. SA pentru transportul pe ruta B. - C.-N. și retur.
Un prim aspect ce se impune a fi subliniat este dat de faptul că recurenta a omis să depună la dosar și dovada plății acestor facturi - ordine de plată așa cum se menționează în documentele arătate.
Apoi, cele trei facturi, fără a face referire la data zborului, au fost emise la date care nu au corespondent în termenele de judecată stabilite în cauză pentru a se putea stabili o legătură între deplasările făcute de reprezentantul reclamantei și cauza de față.
A., termenele de judecată acordate în cauză au fost 2 -(...) și (...), la acesta din urmă prezentându-se și reprezentantul reclamantei în vreme ce facturile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată au fost emise la (...), (...) și (...).
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că nu se poate face în cauză aplicarea art. 274 Cod proced. civilă, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată urmând a fi respinsă.
În baza art. 312 Cod proced. civilă rap. la art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta SC S. E. S. împotriva sentinței civile nr. 6753 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea precizată și va constata nelegalitatea măsurii de condiționare a punerii în liberă circulație a produsului păcură încărcat în autocisternele cu nr. de înmatriculare (...)/(...) și CPN 2.
Va respinge pretențiile materiale și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. E. S. împotriva sentinței civile nr. 6753 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea precizată și constată nelegalitatea măsurii de condiționare a punerii în liberă circulație a produsului păcură încărcat în autocisternele cu nr. de înmatriculare (...)/(...) și CPN 2.
Respinge pretențiile materiale și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 XII 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: M.-Franceca B.
