Decizia nr. 10138/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10138/2012
Ședința din data de 05 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. H. GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta A. R. PENTRU R. - R. declarat împotriva sentinței civile nr. 3298 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. R. PENTRU P. M. C. N., având ca obiect - anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) apoi la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3298 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. R. pentru R.-R. în contradictoriu cu pârâta A. R. pentru P. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta A. R. pentru R.-R. este o organizație colectivă a cărei activitate constă în preluarea responsbilităților producătorilor privind colectarea, tratarea, valorificarea și reciclarea deșeurilor de echipamente electronice și electrice și, în general, susținerea membrilor săi să își îndeplinească orice alte obligații de le revin potrivit reglementărilor referitoare la deșeurile de echipamente electronice și electrice, în vigoare pe teritoriul R. sau orice legislație recomandată de D. nr.96/CE/2002 referitoare la deșeuri de echipamente electronice și electrice și D. nr.95/CE/2002 referitoare la restricțiile folosirii unor substanțe periculoase, sau a oricăror directive care pot avea relevanță în domeniul reciclării produselor și echipamentelor electronice și electrice, inclusiv HG nr.448/2005.
Potrivit art.5 al.12 din HG nr.1037/2010 producãtorii sunt obligați sã urmãreascã ca toate D. colectate potrivit prevederilor alin. (1) lit. d), alin. (5) și (8) sã fie transportate la instalațiile de tratare autorizate potrivit art. 6, cu excepția cazului în care aparatele sunt reutilizate în întregime. Producãtorii urmãresc ca reutilizarea preconizatã sã nu conducã la încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri, în special ale art. 5 și 6. Colectarea și transportul D. colectate selectiv se efectueazã astfel încât sã optimizeze reutilizarea și reciclarea componentelor sau aparatelor întregi care pot fi reutilizate ori reciclate.Acest text de lege stabilește obligații în sarcina producătorilor, ceea nu este cazul reclamantei, iar aceste obligații nu se referă la transport ci la urmărirea operațiunii de colectare.
În conformitate cu art.4 al.1 din HG nr.1061/2008 transportul deșeurilor periculoase se efectueazã de la generator sau deținãtor, denumit în continuare expeditor, cãtre operatorul economic care realizeazã operația de colectare/stocare temporarã/tratare/valorificare/eliminare, denumit în continuare destinatar, respectându-se prevederile prezentei hotãrâri.
În Anexa IA din OUG nr.78/2000 deținãtorul este definit ca fiind producãtorul de deșeuri sau persoana fizica autorizata sa desfãșoare activitãți independente sau persoana juridicã care are în posesie deșeuri.
Din interpretarea dispozițiilor legale invocate se desprinde concluzia că societatea reclamantă nu este deținător neavând calitate de producător.
Așa cum prevede OUG nr.78/2000, în vigoare la momentul refuzului pârâtei de aprobare a transportului solicitat de reclamantă în art.11, obținerea autorizației de mediu pentru operațiile prevăzute la anexele IIA și IIB este obligatorie.
Susținerea reclamantei că a intrat în posesia deșeurilor direct de la populație nu este reală, acest lucru putându-se realiza doar de către distribuitor, punctul de colectare și operatorul de salubritate.Magazinele preiau deșeurile fie în sistem 1:1, așa cum este prevăzut și în contractele încheiate cu reclamanta, caz în care nu are nevoie de autorizație de mediu pentru colectare, fie ca și operator economic care colectează deșeuri, caz în care, are nevoie de autorizație de mediu.
În opinia instanței, reclamanta este un operator economic care colectează deșeuri, în baza unor contracte, și nu se află într-o situație de excepție, astfel că desfășurarea activității acesteia presupune deținerea unei autorizații de mediu.
În acest sens este și art.1 al.3 din HG nr.1061/2008 care prevede că transportul deșeurilor se realizeazã numai cãtre operatorii economici care dețin autorizație de mediu conform legislației în vigoare pentru activitãțile de colectare/stocare temporarã/tratare/valorificare/eliminare.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că, refuzul pârâtei comunicat reclamantei prin adresa nr.10775/(...) a cărei anulare se solicită, nu este un refuz nejustificat în sensul art.2 al.1 lit.h din legea nr.554/2004, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Întrucât după obținerea de către reclamantă a autorizației de mediu nr.4/(...) pârâta a aprobat cele 4 formulare de efectuare a transportului, petitul doi din cererea de chemare în judecată nu se mai justifică, rămânând fără obiect.
Nejustificată este și cererea privind despăgubirile, în condițiile în care demersurile pârâtei nu s-au dovedit a fi nelegale.
Pe cale de consecință, s-a respins și cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. R. PENTRU
R. - R. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
1. In ceea ce priveste indeplinirea de catre reclamanta recurenta a unicei cerinte cerute de lege pentru a ni se aproba efectuarea unui transport de deseuri electrice si electrocasnice, anume detinerea in posesie a unor astfel de deseuri , arată urmatoarele:
A. Anexa 1 A din OUG 78/2000 contine, la litera h, urmatoarea definitie a detinatorului: "detinător - producătorul de deșeuri ori persoana fizică sau juridică ce are deșeuri în posesie".
Reclamanta A. R. pentru R. R. este o « persoana juridica ce are in posesie deseuri» si, cu toate acestea, intimata nu i-a permis sa le transporte la o instalatie de tratare si reciclare.
In acest context, reclamanta R., asociatie non-profit constituita in temeiul OUG 26/2001, in conformitate si cu HG 448/2005, pentru preluarea acestor responsabilitatii pe care le au producatorii de deseuri electrice si electrcasnice, a detinut in posesie zeci de tone de astfel de deseuri, iar intimata A. C. refuza sa îi aprobe transportul acestora la o instalatie de tratare si reciclare, iar Tribunalul Cluj confirma acest refuz !!!
Pe de alta parte, desi textul de lege citat mai sus, care contine definitia notiunii de « detinator de deseuri» este suficient de clar si concis, instanta de fond il reproduce inexact in motivarea sentintei pronuntate si, chiar si asa, il trunchiaza in interpretare, limitand sfera notiunii de detinator de deseuri doar la aceea de « producator ».
Recurenta reclamanta, nici nu este o « societate» cum retine instanta de fond, ci o asociatie constituita in baza OUG 26/2001 cu privire la asociatii si fundatii, si nici nu a pretins vreodata ca s-ar incadra in prima ipoteza a normei juridice, anume ca ar avea calitatea de « producator de deseuri ».
Pentru a avea calitatea de "expeditor" (deci pentru a i se aproba transportul acestora) unica cerinta a legii este de a avea deseuri in posesie.
A. C. a sustinut, iar dupa cum se vede, instanta de fond a imbratisat aceasta viziune, ca "detinator" de deseuri nu poate fi decat cel care le-a "colectat"
Si cum R. nu avea la acel moment Autorizatie de mediu pentru colectarea de D., nu putea fi considerat nici "detinator" de deseuri si prin urmare nu putea sa obtina nici aprobarea efectuarii transportului lor.
Aceasta aparare a paratei si in cele din urma, motivare a instantei de fond, este una eronata, intrucat "colectarea" deseurilor nu este decat una dintre caile prin care o organizatie colectiva (cum este si R.) poate ajunge sa "detina" deseuri. asadar sa fie indreptatita sa le transporte!
Pe langa colectarea directa, (Pe care R. a utilizat-o doar dupa ce a obtinut autoriatia de mediu) RoREC, ca si alta organizatie colectiva, poseda deseuri si din urmatoarele alte doua "surse", care nu necesitau detinerea unei autorizatii de mediu.
HG 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase impune doar cerinta detinerii in posesie a unor deseuri pentru a obtine aprobarea transportului lor .
In drept, s-au invocat prevederile art. 298, 3041 , 274 C.pr.civ, precum si toate celelalte acte normative la care a facut referire mai sus.
În apărare, pârâta intimată A. R. PENTRU P. M. C.-N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului promovat ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 10-16.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta recurentă a investit instanța cu o acțiune vizând anularea actului administrativ emis de intimata A. C. sub nr. 10775/(...), prin care refuza sa aprobe efectuarea unui transport de deșeuri periculoase la SC G. I. SA - punct de lucru A. jud. C..
T. a sesizat în mod corect faptul că ceea ce se impune a fi lămurit în cauză este dacă reclamanta are calitatea de expeditor și dacă este necesară autorizația de mediu dar a ajuns la o concluzie la care Curtea nu poate achiesa.
Astfel, instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe susținerea potrivit căreia refuzul autorității de a aproba efectuarea unui transport de deșeuri periculoase la SC G. I. SA - punct de lucru A. jud. C. se datorează faptului că reclamanta nu are calitatea de expeditor potrivit art. 4 alin.1 din HG 1061/2008-f.14 dosar fond.
Potrivit prevederilor legale invocate de pârâta intimată, transportul deșeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deținător, denumit expeditor…
In Anexa 1 A din OUG nr.78/2000 deținătorul de deșeuri este definit ca fiind producătorul de deșeuri sau persoana fizică autorizată să desfășoare activități independente sau persoana juridică care are în posesie deșeuri. Este corectă în acest sens susținerea recurentei potrivit căreia este deținător de deșeuri și în consecință, trebuie să i se permită să le transporte către o instalație de tratare/reciclare: producătorul de deșeuri, persoana fizică ce are deșeuri în posesie, persoana juridică ce are deșeuri in posesie.
Curtea reține faptul că A. R. PENTRU R. este o organizație colectivă autorizată pentru desfășurarea activităților specifice de preluare a responsabilității producătorilor de echipamente electrice și electrocasnice inclusiv pentru colectarea deșeurilor, transportul acestora către centrele, și stațiile de tratare, titulară a licenței de operare nr. 0..
La data de (...) reclamanta a depus formularul pentru aprobarea transportului de deșeuri periculoase la A. pentru protecția M. C. cu nr.12702/2010 pentru SC Greenweee I. SA-punct de lucru A.
Prin adresa nr.10775/(...) pârâta a refuzat aprobarea transportului motivând că societatea reclamantă nu are calitatea de expeditor în înțelesul art.4 al.1 din HG nr.1061/2008.
Același act normativ invocat de către pârâtă în justificarea refuzului său - HG 1061/2008 dispune la art. 18:
,,(1) În cazul în care deșeurile periculoase sunt transportate către un deținător temporar în vederea colectării sau stocării temporare realizate în condițiile legii, transportul deșeurilor periculoase se realizează în două etape: a) transportul deșeurilor periculoase de la expeditor la deținătorul temporar al deșeurilor periculoase care realizează colectarea sau stocarea temporară a acestora; b) transportul deșeurilor periculoase de la deținătorul temporar al deșeurilor periculoase către destinatarul final al deșeurilor periculoase care realizează tratarea, valorificarea sau eliminarea deșeurilor periculoase.
(2) În prima etapă, deținătorul temporar al deșeurilor periculoase este destinatar, iar în cea de-a doua etapă deținătorul temporar al deșeurilor periculoase este expeditor.,,
Astfel, interpretând textul de lege anterior menționat, Curtea apreciază că reclamanta recurentă se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 18 din HG
1061/2008, având calitatea de deținător temporar întrucât colectează temporar iar potrivit alin 2. deținătorul temporar devine expeditor.
În ceea ce privește lipsa unei autorizații de mediu, colectarea de deșeuri este doar una dintre metodele prin care o entitate, în speță reclamanta, ajunge să aibă în posesie deșeuri. În cazul de față reclamanta a devenit posesoarea acestor deșeuri în baza unor contracte încheiate cu distribuitorii de pe teritoriul întregii țări, care preiau de la populație aparatele electrocasnice uzate.
În afara clauzelor contractuale în care se reține că reclamanta are calitatea de deținător de deșeuri electrocasnice și are obligația de preluare și de transport către o stație de tratare, trebuie invocate și prevederile HG 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrocasnice, unde la art. 5 pct. c se prevede obligația de a preda D. colectate către producătorii sau organizațiile colective în vederea realizării tratării/reciclării D. colectate iar la al. 7 se prevede că deșeurile preluate potrivit al. 5 pot fi ulterior predate către punctele municipale de colectare, cel puțin gratuit, ori către producători sau către organizațiile colective ale acestora pentru tratare și reciclare.
Textul legal stabilește mecanismul prin care organizațiile colective constituite de către producătorii de echipamente electronice și electrocasnice au dreptul să preia și devin proprietare sau deținătoare ale deșeurilor electronice și electrocasnice.
În ipoteza normei juridice se încadrează și reclamanta, aceasta fiind organizație colectivă constituită de marii producători de electrocasnice.
Față de aceste considerente, Curtea concluzionează în sensul că reclamanta R. este deținător temporar de D. fiind astfel un expeditor, în sensul legii, nefiind necesară obținerea unei autorizații integrate de mediu deoarece nu desfășoară activități de eliminare și tratare a deșeurilor.
În baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta A. R. PENTRU R. - R. împotriva sentinței civile nr. 3298 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune anularea adresei nr. 10775/23 XI 2010 emisă de pârâtă.
Va obliga pârâta să aprobe efectuarea transportului de deșeuri periculoase, solicitat prin cererea nr. 1. X 2010.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri,
Curtea îl va respinge, reținând faptul că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu efectiv produs în patrimoniul său ca urmare a refuzului autorității de aprobare a transportului de deșeuri, făcând referire doar la un prejudiciu viitor și incert constând în amenzi, despăgubiri față de producători și față de magazinele de retail.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A. R. PENTRU R. - R. împotriva sentinței civile nr. 3298 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea și dispune anularea adresei nr.
10775/23 XI 2010 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să aprobe efectuarea transportului de deșeuri periculoase, solicitat prin cererea nr. 1. X 2010.
Respinge restul capetelor de cerere.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 XII 2012.Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.
